Două idei utopice care ar scoate din amorțeală cea mai importantă piață din economie și ar stârni întrebări legate de interesele României. Cărți și bani avem. Cine le joacă?

Piețele de energie - petrol, gaze, energie electrică, energie nucleară, energie eoliană etc. - din întreaga lume sunt în scădere din cauza reducerii cererii și a prețurilor acestor produse.

Pe acest fond, toate companiile se confruntă cu scăderea veniturilor și aproape toate se îneacă în datoriile pe care le-au făcut în perioada de boom, atunci când plăteau orice preț pentru achiziția unor piețe și a unor resurse. Așa s-au format câțiva mastodonți la nivel mondial, mai puternici decât statele.

Căderea prețului petrolului a schimbat peisajul mondial, aducând marile companii în situația de a se diviza și a-și vinde din active ca să-și plătească datoriile.

Shell, BP, Exxon, Chevron renunță la investiții și la zăcăminte, E.ON și Rewe din Germania se rup în bucăți, Enel caută investitori pentru operațiunile pe care le deține în alte țări (aproape un an operațiunile din România au fost puse în vânzare, dar în final italienii au renunțat).

Unde este România în acest peisaj?

Dacă ne uităm la istoria noastră capitalistă  de două decenii, România a fost în contratimp, cel puțin din punctul de vedere al mișcărilor statului. Când în afară statele își formau campioni naționali în energie, România, reprezen­tată de guvern, își împărțea energia și se vindea pe bucăți.

Acum, când toți în lume vând, de ce nu și-ar aduna România companiile energetice în holding?

1. Dacă s-ar uni Romgaz cu Hidroelectrica?

Toată lumea spune că nu are niciun sens, că nu se pot face sinergii. Poate așa este, dar împreună ar rezulta o companie / un holding numărul 1 în România cu o valoare de piață de peste 5 miliarde de euro, depășind Petrom  (4 miliarde de euro), cu afaceri cumulate de 1,7 miliarde de euro și cu un profit de aproape 500 de milioane de euro.

În acest moment afacerile

Romgaz

sunt în scădere din cauza reducerii cererii interne, în schimb

Hidroelectrica

crește datorită cererii de energie la export.

Holdingul ar conta mai mult în regiune și ar avea resursele financiare pentru a se uita după alte active care apar la vânzare. În orice moment Romgaz Ă Hidroelectrica ar putea să împrumute peste 2 mld. euro pentru achiziții.

Pe bursă, acolo unde acum acțiunile Romgaz se tranzacționează și unde Hidroelectrica vrea să ajungă, ar rezulta un grup suficient de mare, care să atragă atenția celor mai mari investitori din lume.

România nu are în acest moment o companie la care să se uite marile fonduri și să atragă miliarde de euro care se plimbă pe ecrane în căutarea unor companii mari cu un free-float rezonabil.

Statul român, care deține acum 70% din Romgaz și 80% din Hidroelectrica, ar putea obține fără probleme un miliard de euro dacă și-ar vinde o parte din acțiuni fără să piardă controlul, dacă acest lucru reprezintă un motiv de îngrijorare.

Ce să facă statul cu banii mai departe?

2. Dacă ar cumpăra  statul acțiunile pe care vrea să le vândă Fondul Proprietatea la Petrom?

Fondul Proprietatea deține în acest moment 18,9% din

Petrom

, participație evaluată la prețul actual de pe bursă la circa 740  de milioane de euro.

De mai bine de un an,

Fondul Proprietatea

încearcă să-și lichidizeze această participație pentru a obține bani ca să le dea acționarilor.

Principalul acționar de la Fondul Proprietatea este fondul american de investiții Elliott, care îi presează pe administratorii de la Franklin Templeton să vândă acțiunile deținute de FP la companiile românești și să ramburseze bani acționarilor.

Din cauza căderii prețului la țiței, acțiunile Petrom au scăzut de la 0,420 lei la 0,299 lei, adică cu aproape 30%. În 2004 guvernul Năstase a vândut pachetul majoritar de la Petrom cu 0,24 lei/acțiune.

În 2011 guvernul Boc era dispus să vândă 10% din Petrom la un preț de 0,37 lei/acțiune, dar tranzacția nu s-a mai realizat pentru că investitorii ofereau numai 0,32 lei/acțiune. Acum o acțiune este 0,3 lei, iar tendința este de scădere atât la nivelul valorii acțiunii, cât și la nivelul dividendelor.

În aceste condiții, dacă fondul Proprietatea (Franklin Templeton ) vrea să vândă, statul poate să cumpere ca să-și mărească participația de la 20% cât are în prezent.

Petrolul nu va sta la acest preț pe vecie, iar orice creștere va mișca valoarea Petrom. Mai mult decât atât, dacă statul crede în proiectul de gaze al Petrom cu Exxon din Marea Neagră, ar trebui să ridice miza pe Petrom.

De trei ani avem un Minister al Energiei, pe unde au trecut trei miniștri care nu au fost în stare să pună pe masă o nouă strategie energetică pentru România. Toți au preferat să vorbească despre ea, dar nimeni nu a venit cu ceva concret.

Energia – petrol, gaze, energie electrică, etc. - este o piață de monopol de aproape 30 de miliarde de euro pe an care îmbătrânește sau se îneacă în propriul succes (energia eoliană).

Ce-o fi așa de greu să pui pe masă o strategie energetică pe 20 de ani care să atragă investiții de peste 5 miliarde de euro pe an și care să „resusciteze” economia.

România este promovată în afară ca idei cu investiții de viitor prin IT, energie și agricultură.

Dacă piața de energie stă însă degeaba, fără mișcări „utopice” și fără o strategie de viitor, vom rămâne închiși în propriile granițe.

Cărți avem, cine le joacă? Până acum la cacealma suntem buni. Acum avem toate atuurile și banii.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Cristian Hostiuc