Șansele ca ambițiile economice ale lui Matteo Renzi pentru Italia să se materializeze sunt minime, scrie Bloomberg.Premierul italian are nevoie de un ritm alert de creștere economică în cea de-a doua jumătate a acestui an pentru a-și atinge ținta, un avans de 1,2% în 2016. Economiștii spun că acest lucru nu se va întâmpla, lansând prevestiri rele pentru Renzi și zona euro în general.
În condițiile în care Renzi are în față un referendum în toamnă care i-ar putea decide viitorul politic, economia în stagnare și băncile copleșite de credite neperformante complică și mai mult situația. În timp ce declinul prețurilor petrolului, deprecierea euro și stimulentele fără precedent ale Băncii Centrale Europene au ajutat economia italiană să iasă anul trecut din cea mai îndelungată recesiune de la cel de-al doilea război mondial, procesul de redresare nu are șanse să continue.
„Rata potențială de creștere a Italiei este tot zero, dacă nu ușor negativă”, afirmă Raffaella Tenconi, economist la Wood & Co. “Companiile sunt în continuare prea îndatorate, profitabilitatea este foarte scăzută, iar economia în general este într-o situație dificilă, fără independență fiscală sau de politică monetară“.
Deocamdată, guvernul lui Renzi își menține proiecția de creștere pe 2016 lansată în aprilie, în pofida stagnării economiei în trimestrul doi.
Referendumul din noiembrie se profilează rapid drept un test al popularității premierului de 41 de ani, cu un șomaj care a crescut neașteptat la 11,6% în iunie și o criză bancară care i-a pus pe investitori pe jar. Renzi a anunțat că va demisiona dacă rezultatul nu va fi unul favorabil.
Ca a treia mare economie a zonei euro, Italia stă de asemenea în calea eforturilor regiunii de a obține o creștere dinamică, sustenabilă.
Stagnarea Italiei în trimestrul al doilea a evidențiat rolul Germaniei de pilon al zonei euro. Economia germană a avansat cu 0,4% în perioada respectivă, de două ori mai rapid decât se anticipase, trăgându-și forța din cererea internă pe fondul unui șomaj la un minim record și salarii în creștere.
PIB-ul italian ar trebui să avanseze cu 1,3% în semestrul al doilea pentru ca ținta lui Renzi pe 2016 să fie atinsă, potrivit calculelor Bloomberg. Acesta ar fi cel mai rapid ritm din 16 ani și ar marca o accelerare majoră pentru o economie care se luptă să-și revină dintr-o perioadă record de scădere.
Fabio Fois, economist la Barclays, spune că nu se așteaptă la o astfel de creștere. Acesta anticipează continuarea unei “redresări modeste și fragile”, în timp ce “obstacolele derivând din volatilitatea piețelor financiare și perspectivele politice interne instabile ar putea afecta sever cererea internă”.
Ministrul de finanțe Pier Carlo Padoan a admis pe 12 august că proiecția de creștere de 1,2% pentru 2016 “va fi pusă sub semnul întrebării” de efectele Brexitului, amenințării terorismului la nivel internațional și fluxul de migrantți. Padoan va emite o nouă estimare luna viitoare.
Datoria publică italiană a atins 2,25 mii de miliarde de euro în iunie, în timp ce creditele brute neperformante ale băncilor locale au totalizat 360 miliarde de euro. Performanța slabă a economiei țării va complica probabil eforturile lui Renzi de a obține undă verde din partea UE cu privire la cheltuieli.
Pentru a reaprinde o creștere solidă, guvernul ar dori să mențină deficitul la 2,4% din PIB în 2017, în loc să pună presiune pe economie pentru a-l reduce la 1,8% după cum s-a convenit cu UE. Italia are nevoie de un raport deficit/PIB de peste 2% pentru a face posibil un buget expansionist, declara recent ministrul adjunct de finanțe Enrico Morando.
“Nivelul de flexibilitate bugetară necesară pentru relansarea economiei Italiei nu este de ordinul zecimalelor, ci al procentelor întregi, undeva în jurul celor 5 procente din PIB permise de UE altor țări ca Spania”, afirmă Alberto Bagnai, profesor de economie la Universiyatea Gabriele d’Annunzio din Pescara.
Bagnai consideră că sunt necesare salarii mai mari pentru funcționarii publici și investiții sporite în infrastructură, cât și cheltuieli în crețtere în domeniul serviciilor medicale și educației.
“Astfel s-ar produce o foarte necesară redresare economică și în ultimă instanță o reducere a raportului datorie/PIB. “Strategia scăderii datoriei prin reduceri bugetare a eșuat în mod clar”, arată Bagnai.
0 comments :
Trimiteți un comentariu