Avem șanse, și în acest an, să obținem un ritm mai bun al Produsului Intern Brut. Ceea ce înseamnă, practic, o creștere economică mai mare comparativ cu anul precedent. Și cu anii precedenți. Mai mult chiar, plecând de la cifrele din primele două trimestre, ne așteptăm la un ritm între 4 și 5 la sută al PIB-ului în 2016. Exprimat, desigur, prin mai multe bunuri fizice și servicii, prin mai multe valori adăugate deci. Și, totodată, prin mărfuri mai multe și mai bune în magazine, dar și prin mai mulți bani în buzunare. S-a deschis astfel, chiar dacă nu atât de mult cât ne-am fi dorit, calea către o schimbare esențială. Pentru ca economia să-și recâștige încrederea pierdută, iar populației să-i fie redată speranța pierdută.Dar calea asta e lungă și va putea fi parcursă numai dacă societatea românească va reuși să valorifice mai bine ce avem: capacități de producție, bani, oameni. Și, mai ales, să-și asume măsuri durabile și nu focuri de paie.
Ce criterii sunt de luat în seamă? Dinamica PIB-ului este, desigur, o dimensiune relevantă. Mult prea generală însă. Pentru a ne feri de alunecări în subiectivism, soluția optimă este consultarea balanțelor adevărului. Între care opt, în orice tip de economie, dau imaginea cea mai semnificativă a performanțelor unei țări. Sau a lipsei de performanțe. Iată-le: 1) dinamica produsului intern brut nominal; 2) locul țării în topul valorilor PIB-ului pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare; 3) productivitatea muncii; 4) excedentul sau deficitul intern; 5) excedentul sau deficitul extern; 6) ocuparea forței de muncă; 7) mișcarea prețurilor; 8) vitalitatea sau anemia monedei.
Să cântărim și să judecăm. Datele de până acum, măsurate an de an începând din 2011, când România a ieșit din recesiune, plus obiectivul pentru 2016, între 4 și 5 la sută, ne situează pe primele locuri din Europa în privința ritmului de creștere economică. Așadar, nu mai suntem doar pe locul 17 potrivit PIB-ului nominal deși ne situăm sus, pe locul 7 în UE, după numărul de locuitori; sau pe locul 27 din 28 în privința puterii de cumpărare. Pentru că, iată, începem să concurăm și pentru locuri din vârful clasamentului.
Dar la celelalte capitole? E nevoie să ne grăbim. Asta e problema noastră: grăbim reformele sau ne tăiem singuri craca de sub picioare. Va mai fi însă nevoie de o unire: între țara activă și cea pasivă.
Țara activă face bani. Și face PIB-ul în cea mai mare parte. Un PIB mai tare decât economia în ansamblu.
Țara pasivă o formează acea parte a societății care așteaptă. De aici nu vin nici regenerarea muncii, nici restructurarea economiei, nici schimbarea comportamentului economic. Și nici banii de care societatea are nevoie. În România pasivă banii doar se redistribuie.
Până când nu va exista o masă critică, a producătorilor de bani, prin muncă performantă, care să câștige mai mult, atât de mult încât să-și poată plăti un consum în creștere neîncetată pentru ei și familiile lor și să aducă mai multe venituri la buget, nu vom scurta drumul. Și nici nu vom avea o creștere optimă a consumului… A unui consum care să fie acoperit în cea mai mare parte de fabricile din țară, împinse către sensul lor real, acela de furnizoare de bunuri, de locuri de muncă și de bani. Atunci, abia, magazinele vor avea încasări mai mari, iar la buget vor fi adunați și bani pentru bunăstare.
Să fie limpede: stimularea consumului e o nevoie vitală. Nicăieri în lume creșterea economică nu este posibilă fără un consum în creștere, fără consumatori dispuși să-și cheltuiască banii făcând cumpărături. PIB-ul, indicator ce arată îmbogățirea unei țări, sau sărăcirea ei, urcă efectiv numai atunci când magazinele sunt luate cu asalt, când e înghesuială pe itinerarele turistice, când restaurantele au mulți clienți și chiar atunci când femeile se dau în vânt după bunuri de lux… dacă sunt fabricate în țară. O politică economică este cu adevărat bună în măsura în care sunt căutate și găsite căi de stimulare a consumului. Cu o condiție esențială: cea a dublului efort. Să fie împinsă înainte producția pentru export și, totodată, piața internă să nu ducă lipsă de produse de consum. În primul rând din producția internă.
0 comments :
Trimiteți un comentariu