Cătălin Zamfir - PNL, Ana Birchall - PSD și avocatul Gheorghe Piperea sunt hotărâți să treacă prin Parlament legea privind posibilitatea conversiei în lei a creditelor în franci elvețieni la cursul istoric al francului. Cei mai mulți susțin ca această conversie să fie făcută la cursul din momentul acordării creditului de către bancă.Dacă ne uităm cum au evoluat lucrurile la Legea dării în plată, putem paria pe voința inițiatorilor, partidelor și Parlamentului de a vota o asemenea lege, mai ales că nimeni nu-și permite un vot negativ în campania electorală.
Ținute pe margine, băncile nu sunt de acord cu această conversie, invocând pierderile pe care le-ar suferi. Sergiu Oprescu, președintele Asociației Române a Băncilor spune că Legea dării în plată este un mic val față de această nouă lege. (
Conducerea ARB despre conversia creditelor în valută la curs istoric: Avem credite în valută date populației de 11 mld. €. Vă imaginați ce va fi pe piață dacă o să-i schimbăm pe toți în lei
)
Avem credite în valută date populației de 11 miliarde de euro. Vă imaginați ce va fi pe piață când o să-i schimbăm pe toți în lei?, spune Oprescu.
Conversia ar determina o pierdere imediată pentru bănci din diferența de curs valutar și creează probleme și cu închiderea pozițiilor valutare, a menționat el.
Bancherii cred că toată lumea, începând de la parlamentari până la clientul care a luat creditul, trebuie să știe ce înseamnă închiderea pozițiilor valutare, cum se va modifica bilanțul unei bănci în funcție de această conversie și ce pierdere va rezulta pentru bancă în final.
Asta arată că încă sunt două lumi paralele.
Din păcate, până în prezent nicio bancă, niciun bancher, nici Asociația Română a Băncilor și nici Consiliul Patronatelor Bancare nu a venit în fața publicului, a parlamentarilor, cu o simulare a evoluției în timp a unui credit ipotecar sau de consum în franci elvețieni, în euro sau în lei, din momentul acordării până în prezent.
Pe piață bancherii aruncă cu cifre mari, dar nu au pus pe masă o simulare care să arate care sunt “pierderile” celor care au luat credite în franci, în euro, versus cei care au luat împrumuturi în lei și care nu au suferit o pierdere valutară în creșterea cursului francului sau al euro.
Când se pune în discuție conversia la un curs istoric, trebuie văzute și “pierderile” fiecăruia în timp, asta poate pentru a-i aduce pe toți pe picior de egalitate.
ZF a calculat pentru prima dată în 2015 care a fost evoluția în timp a celor trei credite, între 2007 și ianuarie 2015. (
În ciuda protestelor și a creșterii cursului francului de acum, până acum cei care au luat credite în franci elvețieni au plătit mai puțin decât cei cu împrumuturi în euro sau lei
)
La un credit de 50.000 de euro, echivalent în euro, lei, franci elvețieni pe o perioadă de 30 de ani, cel mai mult au plătit cei cu împrumuturi în lei – 152.000 de lei, urmați de cei cu împrumuturi în euro – 149.000 de lei, și cei cu împrumuturi în franci – 143.000 de lei.
Un calcul al BNR, făcut la solicitarea ZF, pe un credit ipotecar de 60.000 de euro în perioada 2006-2015 (pe 15 ianuarie 2015 a fost celebra creștere a cursului francului elvețian), arată că cei care au luat un credit ipotecar în lei au plătit 195.431 de lei, cei care au luat un credit ipotecar în euro au plătit 178.985 de lei, iar cei care au luat un credit ipotecar în franci elvețieni au plătit 181.928 de lei.
În toate aceste calcule, ce nu s-a luat în considerare este valoarea la zi a soldului în euro și în franci, comparativ cu cele în lei, unde sunt schimbările cele mai mari.
Dar din punct de vedere al plăților, “pierderile” celor care au luat credite în franci elvețieni nu sunt așa mari.
Problema tuturor celor cu credite ipotecare în valută, în special cei care au franci elvețieni, este legată de valoarea la zi a soldului, comparativ cu prețul de piață al apartamentului, unde se înregistrează o scădere de 30-50%.
Dacă băncile și BNR, care au armate de analiști, ar pune pe piață calcule exacte până la zi cu plățile făcute atât pentru dobândă, principal cât și sold, ar exista o bază de discuție serioasă în ceea ce privește conversia la un curs istoric, nu cifre mari, aruncate de bancheri în încercarea de a speria pe cineva și a stopa legea.
După cum au evoluat discuțiile la Legea dării în plată, nici Zamfir, nici deputatul Gheorghe Piperea și nici opinia publică nu sunt speriați de cifrele apocalitice prezentate de bănci.
Nici creșterea cursului valutar de săptămâna trecută, de la 4,44 la 4,5 lei pentru un euro, pusă pe seama schimbării pozițiilor valutare din cauza Legii conversiei nu va speria pe nimeni.
Dacă vor să aibă discuție serioasă, pe date concrete, bancherii ar trebui să vină în fața Comisiei parlamentare economice cu aceste cifre și să propună ei un curs de conversie egalizator pentru toată lumea, ca să nu fie “mai rău”.
Asta nu înseamnă că parlamentarii vor accepta acest lucru, dar măcar au încercat, venind cu cifre exacte.
Săptămâna trecută, Martin Wolf, cel mai cunoscut comentator al Financial Times, ziarul economic al Europei, spunea că până acum acționarii băncilor au plătit pierderile crizei și a deciziilor luate înainte (celebrele amenzi pe care le încasează zilnic băncile – vezi cazul Deutsche Bank) și nu managerii băncilor, care și-au păstrat funcțiile deși deciziile au fost ale lor.
0 comments :
Trimiteți un comentariu