Pentru președintele Recep Tayyip Erdogan, creșterea de 11% din T3 este cea mai grozavă din lumea economiilor mari și o palmă trasă celor care spun că Turcia este o economie slabă.În viața de zi cu zi a turcilor, mai importantă ar fi inflația, care este și mai mare, de13%, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. Prețurile alimentelor au un rol esențial în formarea presiunilor inflaționiste. Scumpirea cărnii a încins imaginația contrabandiștilor care, în noiembrie, luând ca exemplu faimoasa rochie din carne a Lady Gaga, au încercat să aducă ilegal carne în țară din Geogia, țara vecină, lipindu-și hălci pe corp. Pentru că Turcia este dependentă de importurile de petrol și gaze naturale, revenirea prețurilor petrolului lărgește deficitul de cont curent. Scumpiri repetate ale benzinei au ajutat la umflarea inflației. De asemenea, rata șomajului în rândul tinerilor este de 24%.
Pentru președintele Erdogan și guvernul său, important este ca banca centrală să urmeze teoriile economice alternative ale partidului și să nu încerce să contracareze creșterea prețurilor prin majorarea dobânzilor - dobânzile mici sunt esențiale în planurile de creștere economică prin îndatorare. Guvenul, care depinde pentru finanțare de fonduri externe, acordă credite mai oricui, chiar și firmelor cărora băncilor le este teamă să le dea împrumuturi. Erdogan a găsit vinovatul pentru obstacolele din calea prosperității: un „lobby al dobânzilor“, un grup conspirator internațional din ce în ce mai mare de finanțatori, puteri străine și alte elemente care duc în sus artificial dobânzile turcești pentru a vătăma economia, scrie Bloomberg.
„Creșterea este susținută prin credit. Creșterea creditării este atât de puternică încât împinge mai sus cererea internă. Acesta este un dezechilibru major în economie“, a explicat pentru Financial Times Inan Demir, analist la Nomura. Guvernul a început anul acesta să sprijine cererea printr-un fond de garanții pentru credite destinat IMM-urilor care oferă garanții guvernamentale pentru credite de până la 250 de miliarde de lire turcești (65 de miliarde de dolari). De ani buni, Erdogan insistă pe o teorie ciudată care contrazice metodele moderne de domolire a inflației: importante pentru aducerea sub control a prețurilor sunt dobânzile mici. De aceea, președintele pune de mult timp presiune pe banca centrală să nu ridice dobânzile. Săptămâna trecută, Erdogan și-a trecut în palmares o mică victorie, notează Bloomberg. Sfidând așteptările analiștilor occidentali, banca centrală a Turciei a majorat dobânda cheie cu doar 50 de puncte de bază, la 12,75%, trimițând lira într-un scurt picaj. „Este cumva o glumă“, a reacționat Tim Ash, strateg la BlueBay Asset Management din Londra. El crede că la o inflație de 13%, de două ori mai mare decât ținta băncii centrale, răspunsul potrivit ar fi fost ridicarea dobânzii cu patru puncte procentuale. „Fie direct, fie inconștient, bancherii au cedat presiunii politice“, a mai spus Ash.
„Nu este posibil ca inflația să încetinească într-o țară în care există dobânzi mari“, a spus recent Erdogan. Luna trecută, președintele se plângea că banca centrală a luat-o pe calea greșită cu politica privind inflația „deoarece noi încă n-am intervenit“. La un moment dat, Erdogan l-a acuzat pe fostul guvernator al băncii centrale Erdem Basci de trădare pentru că nu cobora dobânzile suficient de rapid. Erdogan nu este nici pe departe singurul care contestă politicile monetare tradiționale. Ideea că economiile emergente au structuri atât de diferite față de cele dezvoltate încât jongleriile cu masa monetară nu vor funcționa pentru aducerea inflației sub control a căpătat o atenție deosebită în America de Sud în anii 1960-1970. Un grup de economiști susținea că principalul efect al majorării dobânzilor în aceste economii este impunerea unor costuri suplimentare pentru afaceri, care sunt apoi transmise consumatorilor sub forma prețurilor mai mari. Această teorie o promovează Erdogan.
Erinc Yeldan, profesor de științe economice la Universitatea Bilkent din Ankara a făcut o analiză în 1993 pentru a vedea dacă în Turcia anilor 1980, o perioadă în care inflația oscila între 25% și 135%, și problemele de structură, nu doar masa monetară exagerat de mare, sunt de vină. A descoperit că da.
Turcia, explică Yeldan, era o economie închisă. Însă după lovitura de stat din 1980 guvernul a început să se deschidă piețelor internaționale și tranziția a fost brutală. Însă acele circumstanțe extraordinare nu mai există acum. Teoria lui Erdogan nu mai este valabilă, crede Yeldan. Despre politicile monetare convenționale se discută mult și în economiile dezvoltate. Inflația slabă persistentă din SUA și zona euro în pofida unui deceniu de dobânzi foarte mici i-a determinat pe unii economiști și chiar oficiali ai băncilor centrale să se întrebe dacă politicile concentrate pe inflație mai sunt potrivite într-un mediu postcriză deflaționist. Dacă același argument se poate aplica economiilor emergente cu inflație ridicată, cum este Turcia, este o altă întrebare, apreciază Dani Rodrik, profesor de economie politică internațională la Harvard. „Însă există un sâmbure de adevăr. Într-o economie în curs de dezvoltare s-ar putea să trebuiască să te obișnuiești să trăiești cu o inflație de două cifre, ceea ce este OK ca opusul unei inflații de 2-3% în economiile dezvoltate“, spune profesorul. Problema cu teoria lui Erdogan privind inflația este mai puțin aceea că este evident greșită sau chiar sincer crezută, ci că nu reușește să recunoască situația dificilă în care se găsește Turcia, apreciază Rodrik.
Turcia are un deficit de cont curent de 40 de miliarde de dolari, iar companiile turcești s-au împrumutat masiv din străinătate, ceea ce face economia vulnerabilă la schimbările bruște ale fluxurilor globale. În 2007, potrivit unui raport al BERD, Turcia s-a împrumutat cu echivalentul a un sfert din economie pentru a finanța aceste datorii. Dacă sursele externe de credit seacă, Turcia va trebui să-și stoarcă cetățenii de bani, ceea ce va duce la o recesiune acută. „Trebuie să concurezi pe piețele internaționale. Cu cât Turcia pare mai riscantă, deoarece se angajează în discursuri amenințătoare și la politici economice fără sens, cu atât este mai mare pericolul ca banii să înceteze să mai vină“, a mai spus Rodrik. Unii analiști văd în poziția lui Erdogan un șiretlic pentru a da vina pe străini și finanțatori pentru orice problemă economică viitoare. În 2019 se vor ține alegeri pentru parlament și președinte.
Cemil Ertem, consilier economic al președintelui, a expus o parte din principiile economice ale guvernului. Mai degrabă reducerea șomajului decât inflația trebuie să fie principala țintă a politicilor bugetare și monetare ale Turciei, a scris el. Curba Phillips „ un model economic care sugerează că inflația se duce în sus cînd șomajul scade și invers „ este moartă, spune consilierul. Dacă Turcia mărește cheltuielile cu infrastructura și numărul angajaților, economia poate înregistra creșteri de două cifre fără stimularea unei inflații nedorite.
Erdogan a cerut săptămâna trecută angajatorilor să angajeze fiecare câte doi salariați suplimentari.
„Modelele de creștere și de dezvoltare pe care le predică Vestul, lor și altora, au eșuat“, continuă Ertem. Fondurile suverane de investiții înlocuiesc piețele globale de finanțare ca surse de capital, ceea ce permite mai multă independență și planificare statală, spune consilierul. El a explicat că fondul suveran al Turciei este creat prin îndatorarea companiilor de stat.
Între timp, cererea susținută pentru finanțare externă împinge în jos lira turcească. Moneda s-a depreciat cu mai multe de 10% în raport cu dolarul anul acesta, scrie Nikkei. Iar yieldurile obligațiunilor de stat cresc din cauza relațiilor din ce în ce mai tensionate ale Ankarei cu SUA și UE și a deteriorării situației bugetare. Aceasta arată o oarecare prodență din partea investitorilor străini. UE va tăia ajutorul de dezvoltare dat Turciei.
Unii observatori spun că multe firme nu au cash și că companiile de comerț sau industriale țin cheltuielile la minimum. Datoriile către creditori străini ale sectorului public și privat s-au dublat în ultimul deceniu la 432,3 miliarde de dolari la sfârșitul lunii iunie.
0 comments :
Trimiteți un comentariu