Dacă Țările Române „acumulaseră” până în 1859, față de Europa de Vest, 350 de ani de înapoiere, în numai 54 de ani – de la Mica Unire și până în 1913 – ultimul an de pace al unui ciclu secular de pace – noua Românie a depășit înapoierea istorică și a pregătit Marea Unire din 1918.Cuza a pus bazele. Carol I a continuat. De altfel, Carol I a fost primul care a rostit în România, într-un discurs oficial, cuvântul restructurare. În momentul depunerii jurământului de credință, la 10 mai 1866, el le-a vorbit românilor despre un plan intern de schimbare și modernizare a structurilor economice, politice și militare ale țării. Important, cu deosebire, fiind faptul că de personalitatea acestui conducător înțelept, care și-a luminat epoca, sunt legate multe dintre structurile noi sau reînnoite ale României din acea vreme. Plecând de la avântul educațional, axat pe orientarea învățământului românesc către școli reale și de meserii, pe lângă cele de învățământ clasic; continuând cu înmulțirea drumurilor de fier, mai exact construirea unei rețele naționale de căi ferate cam în același timp cu Marea Britanie și cu Statele Unite; cu lucrări de anvergură pentru construcția de șosele – naționale, județene, comunale; și sfârșind cu dezvoltarea stabilimentelor economice, dominantă fiind ridicarea industriei petrolului. Numai într-un astfel de context a fost posibilă expansiunea marilor construcții din vremea lui Carol I, ce dăinuie și astăzi.
Istoria e martoră: a fost organizată munca țării; au fost finanțate lucrările; au fost importate tehnologii avansate ale vremii. România a avut parte de un program intern de schimbare și modernizare a structurilor economice, politice, sociale și administrative. Și, mai cu seamă, a avut parte de un climat modernizator, care a cuprins o masă critică a populației. S-a conturat, atunci, un model optim: legi înțelepte, instituții puternice și eficiente, echipe performante. Model câștigător și în ziua de azi.
Un astfel de climat nu putea fi însă dezvoltat fără școli bune. Și fără un amplu proces de pregătire a maselor pentru schimbările pregătite. În acele vremuri nu era posibil – cum nici astăzi nu este posibil – să ajungi la mari înfăptuiri fără să se asigure o pregătire sofisticată a populației, pentru ca oamenii să se familiarizeze cu problemele tehnice ale economiei și ale sistemului financiar. Pentru că dacă „aveam totul de creat”, cum nota Cuza – și înainte de orice „să întemeiem creditul public” – era firesc să fie învățate reguli de bază privind banii; și să fie învățat bunul simț financiar. Fiindcă nu doar toate straturile populației aveau nevoie de lărgirea cunoștințelor, ci și mulți dintre intelectualii publici ai acelui timp. Și, desigur, conducătorii.
Adevărul este că, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea și în primii ani ai secolului XX, până la izbucnirea Primului Război Mondial, creierele din slujba țării, multe șlefuite la școli mari din apusul Europei, nu doar că au participat la punerea în operă a unor proiecte îndrăznețe, dar au și susținut pregătirea populației pentru restructurarea societății românești.
Acest model economic, validat de înfăptuirile de la cumpăna veacurilor XIX și XX și de rezultatele sintetizate în 1913, i se potrivește cel mai bine României de azi; desigur, actualizat și adaptat lumii actuale. Un program în trei puncte: 1) legi înțelepte; 2) instituții publice puternice și eficiente; 3) echipe performante. Un program pe care ni-l livrează – sub forma unui credit nerambursabil – istoria. Rezultatul acestui program este analizat de doi mari economiști americani, Carmen Reinhart și Kenneth Rogoff, în cartea lor „opt sute de ani de sminteală financiară”. Autorii americani fac pentru prima dată calcule pentru un număr mare de țări, stabilind locul lor în PIB-ul mondial, într-un moment cheie al dezvoltării lumii – anul 1913. Din Europa au ales 19 țări, ale căror economii le-au socotit semnificative. Locul României: 11. În urma țării noastre, până la locul 19, înșirându-se țări care astăzi sunt înaintea noastră la mare distanță în crearea de bogăție în Europa: Turcia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Portugalia.
0 comments :
Trimiteți un comentariu