România anului 2018: Din generațiile viitoare 40% sunt analfabeți funcțional și social din cauza lipsei de educație primară, ceea ce va însemna o catastrofă pentru piața muncii, pentru business și economie în viitor. Vom ajunge o țară în care vom importa tot, plătit pe datorie. În schimb, ne înarmăm ca pentru război

Ce poate fi mai plictisitor în primele zile din anul 2018 decât să discuți despre educație și impactul asupra pieței  muncii, businessului și economiei României nu acum, ci peste 10-20-30 de ani.

Atunci cei mai mulți dintre noi și cei aflați la putere acum, care au decizia pe mână și pot influența lucrurile, vom fi deja la pensie așteptând banii sau în azile, cu Alzeiheimerul pe cap, când nu mai realizăm ce se întâmplă în jurul nostru, deci nu ne mai interesează.

Daniela Vișoianu, președintele Coaliției pentru Educație,  a spus la ZF Live că 40% din generațiile viitoare, din cei care vin din urmă și trebuie să susțină România din punct de vedere economic, social, cultural și politic, sunt analfabeți social și funcțional, adică vor fi un balast în viitor și nu un activ, ca acum, pentru piața muncii, pentru business, pentru economie, pentru România.

Ce înseamnă analfabet social și funcțional? Nu pot înțelege, nu pot exprima, nu pot explica ceea ce citesc, nu pot face mai mult decât operațiuni simple, mecanice, fizice.

De inovare, de cercetare, de operațiuni complexe, nici nu poate fi vorba.

Ce va însemna acest lucru pentru piața muncii și pentru economie: o catastrofă.

Companiile din România, indiferent dacă sunt românești sau străine, nu vor putea derula operațiuni mai complexe la o scară mai mare, cu o valoare adăugată mai mare și, în consecință, nu vor putea plăti salarii mai mari, ceea ce în final va însemna o reducere a potențialului de creștere economică și apropierea de țările Europei de Vest.

Pentru că nu vor avea personal, cele mai afectate vor fi companiile românești mari și mijlocii. De fapt, România se va îndrepta și mai mult către modelul sud-american, cu o ligă a companiilor mari, cele mai multe multinaționale, iar la polul opus, cu foarte foarte multe companii mici sub 10 angajați care nu vor avea nicio forță și care nu vor putea executa operațiuni mai complexe.

Ce se întâmplă acum în IT este doar o excepție care nu va putea să susțină o economie întreagă.

Daniela Vișoianu spune că dacă s-ar putea reduce la jumătate acest procent de analfabetism social și funcțional al noilor generații, PIb s-ar putea dubla.

Dar acest lucru nu se poate peste noapte, pentru că astfel de schimbări se fac în decenii.  Dar bazele trebuie puse acum, ceea ce nu se întâmplă deloc.

Daniela Vișoianu afirmă că 50% din bugetul anual pentru educație (2% dintr-un PIB de 190 de miliarde de euro) se duce către țnvățământul universitar, ceea ce este o foarte mare greșeală.

Problema României nu este învățământul universitar, ci învățământul primar și liceal, acolo unde sunt puse bazele educației copiilor, care influențează apoi totul în economie și societate.

În învățământul preuniversitar și primar sunt 3 milioane de copii, în timp ce în universităîi sunt 500.000 de studenți, dar banii sunt jumătate jumătate.

De fapt, alocarea a 50% din bugetul educației către zona universitară nu înseamnă altceva decât o“mită” pentru cei care reprezintă sau ar trebui să reprezinte elita unei țări, ca să tacă din gură și să nu protesteze față de politicile publice, față de modul de alocare a banilor, față de politicieni, față de guvern, indiferent cine ar fi el.

Pentru că nu există profesori de calitate, nu în învățământul universitar, ci în cel preuniversitar, noile generații ratează materiile logice – matematica, fizica, chimia – ceea ce înseamnă că ratează ingineria, cercetarea, inovarea și nu în ultimul rând, antreprenoriatul, cu un impact fundamental în economie, mai ales în economia viitorului.

Cu eforturi extraordinare, cu reforme care nu se termină niciodată și mai ales cu investiții străini, România abia a reușit să se apropie de un PIB de 200 de miliarde de euro, cu 4,9 milioane de salariați cu o datorie externă de stat și privată de 100 de miliarde de euro (pe vremea lui Ceaușescu, PIB era de 30-40 de miliarde de dolari cu 8 milioane de salariați).

Pentru că nu sunt educa’i, pentru că nu știu cum și ce să muncească, pentru că politicile publice și guvernamentale nu încurajează munca, 3-4 milioane de români apți de muncă nu muncesc, de unde rezultă și această criză de pe piața forței de muncă.

La care îi adăugăm și pe cei 3 milioane de români care sunt la muncă în afară.

Dragoș Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj, spune: Cred că nu realizăm încă ce catastrofă avem pe piața muncii, iar în manufactură (producție) vom face implozie. Generația X se pensionează, iar generația Y în ruptul capului nu vrea să meargă în fabrică. Dacă nu s-au instruit în școală și au vocație, pur și simplu nu le place, indiferent ce calificări punem pe masă. Nu mai vorbesc de ingineria de manufactură. Eu îi spun abandon de suveranitate în manufactură, o să consumăm și cele mai elementare lucruri prin import.

Pentru că an de an politicile de educație și politicile publice au fost o catastrofă, acest lucru are un impact prezent în businessul și economia actuală.

Bucureștiul și cele mai puternice 10 județe din țară realizează 70% din businessul național, în timp ce celelalte 32 de zone se afundă într-o mlaștină din care aproape că nu vor ieși niciodată.

Mehedinți, Caraș-Severn și Teleorman sunt deșert pentru business, acolo finnd și zonele cu educația cea mai precară din România.

Ironic, cei care conduc România, la nivelul partidelor politice, provin din zone foarte slab economice, acolo unde investițiile sunt aproape de zero.

În Teleorman - județul pe care Liviu Dragnea, liderul PSD, partidul de guvernământ, îl conduce de peste 20 de ani - cifra de afaceri a tuturor companiilor raportată pentru 2016, a fost de 5,6 miliarde de lei, în scădere de la 5,8 miliarde de lei în 2015. Această scădere s-a întâmplat în condițiile unei creșteri economice în 2016 de 4,8% la nivelul întregii țări.

În Brăila, fieful actualului premier Mihai Tudose și unde este parlamentar de aproape 20 de ani, cifra de afaceri a tuturor companiilor în 2016 a fost de 7,7 miliarde de lei, în scădere de la 7,8 miliarde de lei în 2015.

Deși numărul mediu de salariați a crescut în România în 2016 cu aproape 200.000, în Teleorman numărul mediu de salariați a scăzut de la 29.416 în 2015, la 28.941 în 2016.

În Brăila, numărul mediu de salariați a scăzut de la 44.470 în 2015, la 42.114 în 2016.

În Sibiu, fieful actualului președinte Klaus Iohannis, cifra de afaceri a companiilor a scăzut de la 30,3 miliarde de lei în 2015, la 28,3 miliarde de lei în 2016. Numărul de salariați a scăzut de la 114.694 în 2015, la 112.614 în 2016.

Se poate rezolva această problemă a analfabetismului funcțional și social? Și cum?

Daniela Vișoianu spune că un prim pas ar trebui să fie alocarea a încă 1% din PIB către educație, bani care să se ducă în învățământul primar și liceal pentru pregătirea profesorilor, pentru majorarea salariilor acestora și pentru refacerea infrastructurii primare.

Până să ajungă ca guvernul să aloce încă 1% din PIB pentru educație, adică 3% din PIB, guvernul a alocat 3% pentru apărare, pentru înarmarea României ca pentru război.

Tancurile, avioanele, fregatele sutn motoarele creșterii economice. Dar nu pentru noi.

Sursa:
Ziarul Financiar