Cu căderi generalizate pe burse, crize valutare, țări emergente care apelează la ajutorul FMI, un conflict comercial global, cu un război al surzilor între Italia și Comisia Europeană și pericolul ca inflația să scape de sub control în unele state, entuziasmul de anul trecut privind economia mondială a cedat locul reticenței și îngrijorărilor. Analiști din cele mai diverse sectoare ale lumii financiare se întrec acum să evalueze riscurile.Pentru președintele Băncii Centrale Europene (BCE) Mario Draghi, principala amenințare la adresa economiei mondiale este un val de majorări de dobânzi cauzat de instabilitate financiară și de surprize neplăcute din partea inflației și a jocurilor geopolitice, scrie Bloomberg.
„Este chiar clar că principalul risc asupra căruia ar trebui să ne concentrăm este o reevaluare bruscă a activelor, sau o creștere accentuată, bruscă și accentuată, a dobânzilor“, a explicat Draghi la Bali, la reuniunea anuală a Fondului Monetar Internațional. La eveniment au participat miniștri de finanțe și șefi de bănci centrale din zeci de țări.
Riscul unei inflații mai accelerate decât s-a anticipat „este una din posibilitățile luate în considerare, mai ales în cazul SUA“, a spus șeful băncilor centrale europene, precizând că probabilitatea unui salt al inflației în Europa rămâne redus. Draghi a vorbit și de riscuri geopolitice, cum ar fi promovarea protecționismului comercial și atacuri asupra independenței băncilor centrale. Președintele american Donald Trump și cel turc Recep Tayyip Erdogan și-au făcut un obicei din a critica majorările de dobânzi.
BCE, a asigurat Draghi, este mai liberă față de constrângerile politice după ce a câștigat mai multe procese contra programelor sale de achiziții de active de urgență și de quantitative easing.
Legat de bănci, el a spus că acestea sunt în cea mai mare parte mult mai puternice decât în trecut, însă shadow banking-ul trebuie monitorizat, iar instrumentele macroprudențiale trebuie îmbunătățite.
La zece ani de la criză, în pofida reformelor implementate pentru a reduce pericolele, industria bancară tot n-a scăpat de riscuri, notează Bloomberg. Și despre acest aspect s-a discutat la Bali, la reuniunea FMI.
De la turbulențele de pe piețe și tensiunile comerciale tot mai mari la creșterea îndatorării și efectele și bugetul noului guvern italian care sfidează disciplina fiscală, provocările abundă, iar băncile, spun șefii lor, trebuie să facă mai mult să se protejeze.
Însă mai îngrijorătoare decât turbulențele de pe piețe a fost explozia unor produse financiare legate de volatilitate atunci când bursele de acțiuni s-au prăbușit în februarie, spune Robin Brooks, fost economist-șef la Institutul pentru Finanțe Internaționale și fost strateg valutar la Goldman Sachs.
„Acesta este un semnal că, după mulți ani de dobânzi mici, ar putrea fi multe pungi de supraîndatorare în capitalul companiilor despre care nu știm nimic“, a explicat Brooks. „Acesta este un risc mare.“
Pericole similare pot sta ascunse, la pândă, prin mulțimea de creditori non-bancari care s-au dezvoltat după criza din 2008.
„Problema cu băncile din umbră este că sunt foarte dificil de documentat și de aceea este un domeniu asupra căruia ne concentrăm mult“, a mai spus Brooks.
Echipa editorială a Financial Times apreciază și ea că riscurile pândesc într-o economie globală deocamdată calmă și că decidenților politici le lipsesc informațiile și uneltele cu care să combată o viitoare criză financiară. Și FT scrie despre avertismentele, venite de la BCE, că sistemul financiar nonbancar, unde mijlocele de intervenție sunt puține, a crescut foarte rapid și acum pare să fie puternic îndatorat. O implozie a acestui sector al zgudui economia reală. Apoi, riscul ca povara datoriilor Chinei să explodeze la un moment dat îi obligă pe decidenții politici să nu se relaxeze cu adevărat. Între timp, șefii băncilor centrale și miniștrii de finanțe sunt preocupați cu riscurile pe termen scurt create de ciclul economic „ în special randamentele mai mari ale obligațiunilor americane și dolarul mai puternic, care afectează economiile emergente. „Din fericire, semnele unei slăbiciuni generale în tot sectorul sunt puține. Investitorii fac diferență nu atât între regiuni, cât între acele economii „ Argentina, Venezuela, Turcia „ care au făcut greșeli de politică palpabile și acelea care nu au facut“, scrie FT. Cu excepția Turciei, autoritățile din puține țări fac erori grosolane. Politicile monetare sunt cam pe acolo pe unde trebuie să fie. Nici chiar războiul comercial al lui Trump, care are ținte greșite, nu a avut până acum un impact macroeconomic semnificativ. Însă riscuri necunoscute pândesc în acest mediu aparent inofensiv. Dacă va veni o criză, problema reală va fi probabil lipsa instrumentelor de prevenție și nu greșeli de reacție la ea.
Henrik Bˆhme, de la Deutsche Welle, vorbește de un cocktail toxic pentru economia globală. El notează că economia SUA, cea mai mare din lume, ar putea ajunge să se confrunte cu riscul supraîncălzirii, iar dobânzile sunt majorate tocmai pentru a preveni acest lucru. Economia americană este foarte robustă și plină de energie datorită numeroaselor măsuri de stimulare precum reduceri de taxe și tarife pe importuri „ acțiuni protecționiste. Aceste măsuri împing datoriile deja enorme ale Americii și mai sus. Este de așteptat ca roata să se întoarcă, iar economia americană să înceapă să simtă răzbunarea partenerilor comerciali. Apoi, economia globală stă pe un munte de datorii de 182.000 de miliarde de dolari care poate cauza un șoc serios economiei globale. Datoriile sunt o problemă majoră pentru multe economii emergente și în curs de dezvoltare. Argentina, spre exemplu, nu a reușit niciodată să-și revină din marea criză din 2001. Investitorii preferă acum, când dobânzile cresc în SUA, în locul obligațiunilor argentiniene sau din lumea emergentă randamentele oferite de titlurile americane de trezorerie, mai sigure. Astfel că Argentina se vede din nou ajunsă de criză, cu consecințele specifice: creșterea prețurilor, programe de austeritate și distrugerea locurilor de muncă. Este un cerc vicios. Într-o situație similară este Turcia, unde Erdogan retrage un model economic de succes implementat tot de el, devenit între timp președinte autoritar.
Alte probleme sunt incertitunile continue privind modalitățile prin care Marea Britanie poate părăsi Uniunea Europeană și povara mare a datoriilor italiene.
0 comments :
Trimiteți un comentariu