Din deșert în mare, apoi în vârful celei mai înalte clădiri din lume. De pe străduțele pietruite, în târguri pline de arome și culori. Așa te poartă Dubaiul, într-o cursă nesfârșită de experiențe

Din deșert, în mare, apoi în vârful celei mai înalte clădiri din lume și imediat după, pe străduțele pietruite, vechi de mii de ani. Dintre zgârie-nori care te fac să-ți răsucești gâtul încercând să-i cuprinzi pe toți cu privirea, în târguri în care ai toate șansele să te pierzi, fascinat de abundența de arome și culori. Așa te poartă Dubaiul, într-o cursă nesfârșită de experiențe, la capătul căreia, oricât de ostenit ai fi, realizezi că orașul este el însuși o lume întreagă.

Dubaiul te lasă fără aer, atât la figurat, cât și la propriu, cu cele peste 32 de grade ale sale, chiar și la sfârșit de octombrie. Dar adaptarea se face repede, așa că mai rămâne doar să-l lași să-ți fure respirația cu tot ce are el mai frumos.

De la etajul 148 al clădirii Burj Khalifa, orașul Dubai ți se așterne la picioare ca o pictură. Durează aproximativ două minute să ajungi aproape de vârful construcției, iar de acolo se văd, ca într-un joc de lego, alte imobile de zeci de etaje, șerpuiri de șosele, blocuri și case desenate la indigo și, în depărtare, apele senine ale Golfului Persic.

Burj Khalifa, deschis în 2010, este un complex din care fac parte birouri și locuințe, dar și hotelul Armani, unul dintre cele două hoteluri ale creatorului de modă Giorgio Armani. Partea de locuințe – Armani Residences – tot de de-signerul italian a fost concepută. Dezvoltatorul clădirii de 828 de metri înălțime – de aproape trei ori mai mult decât Turnul Eiffel – este Emaar, unul dintre cei doi mari dezvoltatori de clădiri din Dubai. De altfel, numele Emaar și Meraas – celălalt proprietar de imobile – stau pe frontispiciul tuturor clădirilor care, privite de jos în sus, par că nu se mai termină.

Înapoi pe pământ, chiar lângă Burj Khalifa, în fiecare seară, începând cu ora 21, din jumătate în jumătate de oră, au loc spectacolele celebrelor fântâni care „dansează“ pe ritmurile diferitor melodii, spre deliciul turiștilor, care le privesc de la terasele așezate strategic de-a lungul apei.

Arabii sunt înnebuniți după recorduri, așa că, lângă cea mai înaltă clădire din lume – al cărei record se pregătesc ei înșiși să-l spargă, cu un alt imobil, aflat deocamdată în construcție, nu se putea afla decât cel mai mare mall din lume, cu peste 1.200 de magazine.

Dubaiul este însă mult mai mult decât recorduri și lux. Deși luxul e un atribut de seamă al orașului și al culturii de acolo, iar asta se poate vedea cu ochiul liber măcar din magazinele care gem de bijuterii din aur. Zeci, sute de kilograme de aur, împletit și turnat într-un număr infinit de forme, stau expuse în vitrinele magazinelor.

„Frumusețea și luxul sunt foarte importante în cultura noastră, asta ne definește“, spune Ruqaya Ahmad, o tânără de 25 de ani care le răspunde turiștilor străini la toate întrebările despre cultura arabă, în cadrul unor întâlniri la Centrul pentru Înțelegere Culturală Sheikh Mohammed.

Surprinzător însă, niciun paznic nu se asigură că tentația bijuteriilor sclipitoare ar putea fi prea mare pentru vreun trecător și asta pentru că, după cum spun locuitorii înșiși, Emiratele Arabe Unite sunt una dintre cele mai sigure țări din lume.

„Aici nu se fură nimic niciodată“, spune tot Ruqaya Ahmad. Iar dacă se întâmplă, tot statul află și se miră de grozăvie.

Ruqaya, spre deosebire de majoritatea femeilor de pe străzile din Dubai, nu își ascunde chipul în spa­tele pânzei negre cu care sunt asociate reprezentantele feminității din lumea arabă, însă depinde de locul în care merge și de cei cu care se întâlnește. De regulă, femeile își pun, peste hainele obișnuite, o abaya, adică un veșmânt negru care să acopere îmbrăcămintea, iar pe cap poartă sheila, o pânză care le acoperă fie doar părul, fie toată fața, cu excepția ochilor.

„Deși religia spune că trebuie să ne ascundem frumusețea și atractivitatea de ochii bărbaților, până la urmă este alegerea fiecăreia ce vrea să facă. Există diverse moduri de a purta abaya, la fel și diferite modele, astfel că unele astfel de haine pot ajunge să coste mii de dirhami (moneda locală, 1.000 de dirhami sunt echivalentul a 250 de euro - n. red.)“, explică Ruqaya Ahmad.

Iar de locuri pentru cumpără­turi nu duce lipsă Dubaiul. Aflate la plimbare printre tarabele și buticurile cu bijuterii, parfumuri, eșarfe, condimente, obiecte de ceramică, ceaiuri, perne, în toate târgurile din partea veche a orașului, toate femeile pe care arabii le ghicesc ca fiind străine sunt Shakira, Julia Roberts sau Angelia Jolie. Indi­ferent de ce parte a orașului vechi te-ai afla, e felul lor, al arabilor, de a le complimenta pe turiste și de a le fura un zâmbet, înainte de a le „răpi“ pentru câteva minute – cel puțin – pentru a le iniția în arta negocierii. Centrul vechi e despărțit în două de râul Creek, iar trecerea dintr-o parte în alta se face cu o mică barcă de lemn, numită „abra“.

Târgurile (numite souk) miros a oud – lemn înmiresmat folosit de unele dintre cele mai cunoscute case de parfumuri din lume și, totodată, cea mai populară esență arăbească, a tămâie și a paciuli și toate fac din trecători personaje figurante din seria „O mie și una de nopți“.

Așa cum spuneam anterior, Dubaiul e mai mult decât fascinația luxului - în oricare din formele sale. Dubaiul este o experiență, așa că, la aproximativ o oră de mers cu mașina din oraș, se ivesc, discrete și fierbinți, dunele de nisip ale deșertului Hatta. Nisipul lipicios aproape că îți intră în piele, iar asta este – culmea! – una dintre cele mai plăcute senzații. În deșert te împrietenești cu cămilele și mănânci lugaimat, un soi de gogoșele scufundate – sau nu – în sirop de curmale. Tot în deșert vezi unul dintre cele mai frumoase apusuri din câte există, cu rotocoale aurii de soare stingându-se după culmile de nisip. În deșertul Emiratelor te uiți la spectacole cu fachiri, stând pe perne sau direct pe nisip, în nopți calde și senine, în care stelele par mai aproape ca oricând. Dacă ai noroc și te întorci noaptea în Dubai, poți găsi toate clădirile luminate în milioane de sclipiri.

Pentru cetățenii din Emiratele Arabe Unite, anul 2018 a fost declarat anul lui Zayed, marcând astfel 100 de ani de la nașterea șeicului Zayed bin Sultan Al Nahyan, părintele fondator al statului, care a încetat din viață în 2004. În 1971, șeicul a reunit toate cele șapte emirate care fac parte din stat și care cuprind aproximativ zece milioane de cetățeni, cei mai mulți indieni. Numele său este și cel al celui mai cunoscut bulevard din Dubai și cel mai lung din Emirate.

„Oamenii vorbesc toți aceeași limbă, deși cu diferențe de la un emirat la altul, însă asta nu e o problemă pentru a se înțelege între ei“, spune Islam, ghidul turistic venit din Egipt în Emirate.

Limba nu e o problemă în Dubai, deoarece engleza o știe toată lumea, iar surprinderea mai mare vine de la negustorii care știu chiar și cuvinte în română, astfel că nu ai nicio șansă să vorbești în limba-mamă despre prețuri și cifre fără ca ei să te înțeleagă.

Atunci când deșertul, zgârie-norii, cumpărăturile, apa caldă a Golfului Persic și nisipul fin de pe plaja atent vegheată de alte clădiri înalte de sute de metri au făcut deja deliciul călătoriei, experiențele alunecă spre o croazieră care pornește din zona Dubai Marina. Cu valurile rostogolindu-se sub barcă, de o parte și de alta, în față și în spate, clădirile infinite sunt la locul lor. Traseul duce la Ain Dubai (o reproducere încă în construcție a London Eye, evident mai grandioasă - demnă de Cartea Recordu­rilor) la plaja JBR, la hotelul Atlan­tis și la Burj al Arab, unele dintre cele mai scumpe hoteluri din lume.

„Există la Burj al Arab un cocktail care costă 7.000 de dolari. Avantajul este că poți lua acasă paharul din care bei“, glumește unul dintre ghizii însoțitori de pe barcă.

Dubaiul nu se termină niciodată. În orașul-emirat sunt spectacole – precum La Perle, o colecție de cascadori, acrobați, actori care pun pe picioare un show la același nivel de fascinație precum cele ale Cirque du Soleil -, sunt nenumărate locuri unde poți urca să vezi Dubaiul așternut la picioare – iar unul dintre ele este Dubai Frame, o ramă uriașă, inaugurată în ianuarie anul acesta, din care se pot vedea atât orașul vechi, cât și orașul nou. Tot în Dubai se află vasul de croazieră Queen Elizabeth 2, acostat definitiv la Mina Rashid și devenit el însuși o destinație în care se găsesc locuri de cazare, restaurante și unde au loc evenimente selecte.

Ce e cel mai frumos e că povestea încă nu e gata. Dubaiul se inventează permanent, dovadă fiind și macaralele care prevestesc că, în câțiva ani, orașul va arăta altfel. Și mai spectaculos, și mai sclipitor, și mai plin de experiențe.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Alina-Elena Vasiliu