Jandarmii disciplinei fiscale nu vor mai sancționa deficitele, băncile centrale și-au scos la vedere armele grele cu care apără costurile de finanțare joase ale guvernelor și pun bani aproape gratuiți în farfuriile băncilor și ale piețelor - ultima criză financiară mondială a format deja un reflex. Însă în fața coronavirusului este nevoie de o armă nouă: de această dată, omul de rând trebuie să primească bailout-urile, după cum scrie Rana Foroohar, editorialist la Financial Times. Germania s-ar putea să aibă o soluție în acest sens, testată, rodată și îmbrățișată acum, în contextul coronavirusului, de tot mai multe guverne.Îndemnul Ranei Forooharnu nu este singular, crescând presiunile pe guvernele lumii ca pentru a atenua șocurile coronacrizei să încalce unul dintre cele mai mari tabuuri ale ortodoxiei economice: să pună oamenilor bani în buzunar - să arunce cu bani din elicopter (helicopter money, quantitative easing pentru oamenii simpli).
„Vremuri extraordinare cer acțiuni extraordinare“, a spus președintele Băncii Centrale Europene Christine Lagarde pe Twitter când și-a anunțat planurile pentru a copleși piețele datoriilor cu cash, scopul acestei măsuri fiind ținerea sub control a costurilor de finanțare ale unor țări greu încercate de criză cum este Italia.
Efectele crizei financiare din 2008-2009, sau mai bine zis ale greșelilor de atunci, se simt și în prezent. Creșterea senzației de inegalitate în ceea ce privește distribuirea veniturilor în anumite pături sociale, sentimentul că sunt lăsați în urmă pe care l-au avut unii oameni în anii de boom economic, ascensiunea populismului politic sunt câteva din acestea. „Dacă vrem ca democrația liberală și capitalismul să supraviețuiască crizei COVID-19, nu ne putem permite să repetăm abordarea greșită de acum un deceniu de a pune societatea să plătească pierderile și de a privatiza profiturile“, explică Forooharnu, care amintește că în criza anterioară guvernele au preferat să salveze băncile. În actuala criză, companiile mari sunt în situația de atunci a băncilor - împovărate cu datorii, cu capitalul construit pe datorie, dependente de inginerii financiare care creează iluzia creșterii și inovației. Industria aeriană este în criză, producătorii de petrol au probleme mari, mai ales cei din SUA, Boeing nu va supraviețui mult fără ajutor.
Dacă în trecut companiile americane își reinvesteau veniturile în creșterea capacității de producție, acum creează „valoare“ micșorându-se și distribuind avuția acționarilor, adică bogaților. Criza din 2008 aproape că a topit sistemul financiar global, așa că băncile au avut nevoie de salvare. Între timp, băncile supraviețuitoare și-au revenit și au devenit și mai bogate, însă milioane de americani și-au pierdut locuințele deoarece nu și-au mai permis să-și plătească ratele la ipoteci. Multe dintre locuințe au fost cumpărate de grupuri de private equity, care au putut plăti cash pentru ele pe treptele judecătoriilor. În felul acesta, Blackstone a devenit cel mai mare proprietar de locuințe din SUA. În deceniul de după criza financiară, companiile de tehnologie, reducerile de taxe, dobânzile foarte mici și banii ieftini au făcut ca piețele de acțiuni să prospere în ritm exploziv. De „revenire“ a profitat mai ales clasa socială care deține active. Pentru cei mai mulți dintre oameni, veniturile săptămânale au rămas la nivelul din 1974. Corona-virusul creează din nou nevoie de bailouturi. Dar de această dată, când economiile din toată lumea se prăbușesc, cetățenii de rând și consumatorii trebuie protejați. Ziarista FT propune plăți imediate în cash pentru cetățeni, soluție sugerată de mulți economiști. Președintele american Donald Trump se laudă cu propunerea ca fiecare adult american să primească un cec de 1.000 de dolari, iar fiecare copil unul de 500 de dolari ca stimulent economic pe timp de criză. Experți în credite spun că un alt pas important este îngăduirea ca datoriile populației să fie plătite mai târziu. Pentru ajutarea companiilor mici și mijlocii, spun unii analiști, mai folositoare ar fi acordarea de subvenții în loc de împrumuturi care ar însemna și mai multă îndatorare.
Companiile care vor bani de la guvern trebuie să garanteze protejarea locurilor de muncă, iar în schimbul banilor de la stat ar trebui să cedeze guvernului acțiuni preferențiale. Bloomberg scrie că cecurile de la Washington, în realitate credite fiscale de care beneficiază oricine, s-ar putea să nu sosească suficient de repede pentru a atenua impactul actualei crize deoarece pregătirea unei astfel de măsuri ar necesita câteva luni și nimeni nu garantează că banii vor ajunge într-un final acolo unde este mai mare nevoie de ei, cum ar fi restaurantele și alte astfel de firme care acum se îndreaptă rapid spre faliment.
De aceea, Bloomberg propune ca guvernul să dea bani direct companiilor care să amortizeze astfel veniturile pierdute. În ceea ce privește muncitorii, sunt economiști care spun că pentru cei din industriile afectate de criză este suficientă creșterea asigurărilor de șomaj.
Sheila Bair, fostă președintă a US Federal Deposit Insurance Corporation, o agenție guvernamentală americană care protejează fondurile din depozitele constituite la bănci, cere forțarea băncilor să suspende plata bonusurilor, a recompenselor financiare, dividendelor și răscumpărările de acțiuni din sistemul bancar pentru ca astfel să fie majorată capacitatea de creditare cu mii de miliarde de dolari. Aceasta pentru că, scrie Bair în FT, inundarea sistemului financiar cu lichiditate, deși este o măsură importantă, nu este suficientă pentru a proteja economia.
În Germania, speranța este că un sistem încercat, testat și rodat, proiectat special pentru recesiuni economice cum este cea care se apropie, va împiedica din nou o explozie a șomajului. Este vorba de ceea ce nemții numes „Kurzarbeit“, un sistem de subvenții pentru angajații în pericol de disponibilizare. Iar acest sistem a devenit unul dintre cele mai de succes exporturi ale Germaniei. Prin acest mecanism, companiile cu probleme pot trimite angajații acasă sau pot reduce drastic programul de lucru, iar statul va înlocui o parte substanțială din venitul pierdut. Astfel, firmele se pot asigura că nu vor rămâne fără forța de muncă de care au nevoie, iar statul că o recesiune nu va ucide consumul. Aceste subvenții sunt „unul din motivele pentru care Germania și-a revenit așa de repede după criza 2008-2009“, spune Anke Hassel, profesor de politici publice la Hertie School din Berlin. Cu tradiția lor pentru un stat providență puternic, Danemarca, Suedia și Norvegia au urmat exemplul Germaniei introducând subvenții mari pentru angajații care altfel riscă să-și piardă locul de muncă. Guvernul britanic are în vedere aplicarea unui program asemănător, în care subvențiile vor acoperi 80% din salariu. În Germania, schema acoperă 60% din salariul de dinainte de criză, iar pentru actuala coronacriză guvernul a extins aria de aplicare a mecanismului astfel încât companiile îl pot accesa când doar 10% din personal este afectat de turbulențele economice, față de o treime anterior. Miza este mare: companiile germane investesc mult în pregătirea forței de muncă, iar penuria din anii trecuți a arătat cât de prețioasă este aceasta. †
Spania și-a modificat recent sistemul ERTE pentru a se asigura că muncitorii suspendați temporar de la locul de muncă “și pot primi aproximativ 70% din salariile lor ca asigurare socială. În Franța, ministrul finanțelor Bruno Le Maire a declarat că măsurile sale de urgență de 45 miliarde de euro includ 8,5 miliarde de euro pentru astfel de plăți timp de două luni către angajații disponibilizați.
0 comments :
Trimiteți un comentariu