Pandemia de coronavirus a pus lumea financiară (și nu numai) într-o situație total nouă față de cele cu care s-a întâlnit până acum. Reacția oamenilor și a piețelor a fost instantanee și foarte puternică. Am încercat să ne protejăm de necunoscut, luând în considerare scenarii de neimaginat alta dată. În acest moment însă știm mult mai multe lucruri despre cum se răspândește virusul și cum ar putea să ne afecteze. Putem vedea anumite tendințe și putem exclude scenariile extreme, inclusiv lipsa celor necesare pentru acoperirea nevoilor de bază (mâncare, educație, asistență medicală etc.).Cel puțin o parte dintre investitorii români au gândit și au reacționat ca și când ne așteaptă vremuri apocaliptice. Acum, privind înapoi, nici nu pot spune că nu-i înțeleg. Mă gândesc la o parte din cei peste 400.000 de investitori care și-au acordat încrederea companiilor de asset management, inclusiv celei pe care eu o reprezint – Raiffeisen Asset Management (RAM). În contextul actual, investițiile lor au avut de suferit. Cred că este important ca ei să înțeleagă de ce. Ca în orice conjunctură marcată de incertitudine, dacă suntem informați cât se poate de bine, situația în care ne aflăm poate fi evaluată mult mai ușor, iar reacția este cea corectă.
Voi explica pe rând componentele, cu convingerea că poza întreagă va fi mai clară.
Fondul de investiții pe scurt. Cel mai simplu mod în care ne putem imagina că funcționează un fond de investiții este următorul: participanții (investitorii) pun împreună banii într-o „firmă“, (fondul de investiții); banii și deținerile din fond aparțin tot timpul participanților, la fel ca beneficiile aduse de investirea lor (dobânzi, cupoane, dividende); compania de asset management investește banii participanților conform unui mandat clar (asumat în prospect).
Concluzia este că fondurile de investiții sunt entități clar reglementate și acționează conform unor reguli clare de prudență, în interesul investitorilor lor.
Fondurile de obligațiuni. Voi face referire mai departe doar la fondurile de obligațiuni. Ele reprezintă un caz particular, însă reprezintă alegerea a 90% din investitorii români în fonduri. Acestea investesc în: depozite bancare, titluri de stat, obligațiuni (împrumuturi) emise de Primăria Municipiului București sau alte companii. Banii nu sunt investiți în acțiuni, proprietăți imobiliare, mărfuri. Cea mai mare parte din investiții merg în titluri de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice – (MFP). În cazul RâM, titlurile de stat reprezintă peste 70% din investiții. Chiar daca investițiile în fonduri nu sunt garantate de către stat precum depozitele bancare, ele au în spate promisiunea statului de a-și plati datoriile către fond, acest lucru reprezentând o garanție implicită. Concluzia este că gradul de risc al acestor instrumente este unul scăzut.
Evaluarea împrumuturilor. În viața personală, în momentul în care împrumutăm bani unui prieten, nu evaluăm în ce măsură banii ne vor fi restituiți. Nu ne gândim la cât cheltuiește sau câștigă, nu calculăm o pierdere dacă nu am putut cumpăra un chilipir din cauza împrumutului dat. În lumea financiară însă, lucrurile stau altfel. Explicația simplificată vine din faptul că datoriile pot fi și sunt tranzacționate. Un titlu de stat emis de MFP la 100 lei, poate fi cumpărat în anumite condiții cu 95 lei iar în altele cu 105 lei. Este important de spus că MFP vă rambursa în orice scenariu cei 100 lei, plus cupoanele (dobânzile) stabilite inițial. Cu alte cuvinte, investitorii locali și străini se uită la cheltuielile și veniturile celor pe care îi împrumută, precum și la alte oportunități (cum ar fi împrumuturile către alte state), plătind sau cerând preturi diferite. Acest proces se numește „marcare la piață“, iar noile prețuri ale titlurilor de stat sunt reflectate în valoarea unităților de fond. Concluzia este că valoarea unităților de fond a fost afectată în cea mai mare măsură de percepția investitorilor asupra statului român, iar efectul negativ se va reversa atunci când statul își vă plati datoriile sau când percepția investitorilor se va îmbunătăți.
Valoarea unității de fond și randamentul fondurilor. Adaptând la situația curentă de piață, unele fonduri sunt evaluate acum între 92 și 97 lei, în condițiile în care au făcut împrumuturi de 100 lei. Explicația simplificată, considerând un împrumut pe 3 ani cu un cupon de 3% și care valorează acum 97 lei, este următoarea.
În scenariul ante-criză: avem un împrumut de 100 lei care generează dobânzi de 3 lei pe an (adică 3% pe an), timp de 3 ani – adică un total de 109 lei (principal plus dobânzi).
În scenariul post-criză: avem un împrumut reevaluat la 97 lei care generează tot 109 lei în 3 ani (principal plus 9 lei dobânzi), adică un randament de 4% pe an.
Asumând că împrumutul este un titlu de stat pe care nu îl vindem până la scadență, în ambele scenarii MFP va plati către fond suma împrumutată plus dobânzile aferente, adică 109 lei. Cu alte cuvinte, actuala scădere se regăsește în randamentul viitor, în beneficiul investitorului. Pe măsură ce investițiile ajung la scadență, efectul se va vedea și în valoarea unităților de fond.
Menținerea planului inițial. Analiza evenimentelor trecute ne învață câteva lucruri importante pentru a fi cât mai bine pregătiți pentru viitoarele crize. Este întotdeauna de dorit să nu reacționam la impulsul de moment. În cea mai mare parte a cazurilor, efectele negative sunt reversibile și pot fi recuperate, dacă așteptăm un moment de piață favorabil. Lichidarea investițiilor însă, aduce pierderi ireversibile, greu de recuperat. Chiar dacă este stresant, menținerea planului inițial este cea mai bună decizie.
Oportunități. Orice scădere a pieței reprezintă și o oportunitate. Așa cum am arătat mai sus, capacitatea de a genera randament a fondurilor de obligațiuni a crescut în urma acestei crize, atât pentru fondurile în lei cât și pentru cele în valuta. Nu încercați să găsiți „cel mai bun moment“, de a investi; nimeni nu știe asta dinainte și când investim nu ne bazăm pe noroc. Investirea periodică ne permite să „culegem“, oportunitățile perioadei, nu ale momentului. Începerea unui plan de economisire/investire pe termen mediu sau lung este o soluție foarte bună.
Fondurile de investiții și inflația. Inflația este „dușmanul“, economisirii pentru că reduce puterea de cumpărare a banilor. Însă totul trebuie privit în dinamică. „Viteza“, cu care înaintează inflația (rata inflației) trebuie comparată cu „viteza“, cash-ului (zero), a depozitelor sau a altor instrumente precum fondurile de investiții. Nu mă aștept ca actualul context să crească presiunile inflaționiste, însă aceasta ar putea fi o preocupare acum. Istoria arată că fondurile de obligațiuni au câștigat net luptă cu inflația.
Am scris aceste rânduri pentru că sunt și eu, la rândul meu, soț și părinte, responsabil de planurile de viitor ale familiei și de educația viitoare a copiilor mei. Experiență și economiile se realizează cu efort, în timp. Am încercat să răspund folosind toată experiența mea în domeniul piețelor financiare dar că atunci când ei, soția și copiii, m-ar fi întrebat ce se întâmplă cu economiile noastre.
Răzvan Szilagyi este Președinte și CEO al Raiffeisen Asset Management. Are o experiență de aproape 20 ani în domeniul financiar-bancar, acoperind: fonduri mutuale și de pensii, portfolio management, private banking, trezorerie sau managementul riscului. Este certificat CFA, cea mai înalta distincție a managerilor de investiții, recunoscută pentru etică și profesionalism.
0 comments :
Trimiteți un comentariu