Muncitorii de rând au fost lăsați în urmă în timp ce economia americană a crescut, iar salariile directorilor de companii au crescut puternic în ultimele patru decenii. A venit vremea să se insiste că muncitorii americani merită mai mult, se arată într-o opinie a boardului editorial al The New York Times.În ultimele patru decenii, muncitorii americani au suferit o pierdere devastatoare de putere economică, evidentă în salarii, beneficii și condițiile de muncă. PIB-ul anual al SUA aproape s-a triplat, dar, cu ajutorul strategilor din ambele partide politice, cei bogați au fost cei care au cules roadele.
Să ne imaginăm SUA ca pe echipajul unei nave de pirați. În ultimele decenii, proprietarii navei au pretins treptat o parte în creștere din pradă în detrimentul echipajului. Suma annuală care a trecut de la muncitori la proprietari depășește acum 1.000 mld de dolari, se arată în opinia NYT.
Muncitorii americani au nevoie de mai mult. Însă transferul de avuție de la cei bogați la cei disperați nu este suficient. După cum a înțeles președintele Franklin Delano Roosevelt, pentru o îmbunătățire sustenabilă a calității majorității vieților americane este necesară o revizuire a instituțiilor de guvernământ.
Pe vremea președintelui Roosevelt ca și acum, inegalitățile profunde ale vieții americane rezultă din legile scrise la cererea celor avuți și instituțiilor publice administrate spre interesul acestora. Acum ca și atunci, problemele economice ale țării își au rădăcinile în problemele politice. Și acum ca și atunci, reinstituirea unei prosperități generale și a stabilității democrației americane necesită impunerea de limite asupra influenței politice a celor bogați. Este nevoie ca guvernul să servească interesele celor guvernați.
A venit vremea ca toți americanii să beneficieze de prosperitatea țării, scrie boardul editorial al The New York Times.
ìResponsabilitatea socială a sectorului de afaceri este să-și crească profiturileî, scria economistul Milton Friedman într-un seseu din 1970. Această gonă fără regret după profit a atins noi maxime odată cu dereglementarea piețelor financiare. Între timp, mișcarea sindicală s-a restrâns.
Pentru a susține obiectivele sectorului privat în detrimentul interesului public, companiile au investit de asemenea masiv în lobbying, transmițând strategilor că delinul avuției muncitorilor americani este rezultatul dur, dar corect, al forțelor de piață.
În ultimul deceniu, în timp ce clasa celor bogați s-a bucurat de cea mai lungă perioadă de creștere economică neîntreruptă din istoria Americii, mulți americani cu venituri medii și mici s-au împrumutat pentru a-și menține nivelul de trai. Procentul datoriilor gospodăriilor în cadrul economiei a înregistrat aproximativ o dublare din 1980.
În ultimele luni, guvernul a reîntărit aceste tendințe, reacționând la pandemie prin pomparea în economie a mii de miliarde de dolari în principal pentru menținerea avuției, mai degrabă decât a locurilor de muncă. Drept urmare, prețurile acțiunilor au crescut puternic chiar în condițiile în care oamenii stau la cozi în fața birourilor de șomaj și băncilor de alimente.
Iar cei care au așteptat cel mai mult noi oportunități după criza financiară din 2008 s-au numărat adesea printre primii care și-au pierdut locurile de mună.
Recesiunea generată de coronavirus a împins șomajul din America la cele mai ridicate niveluri de la Marea Criză Economică. Pentru mulți muncitori, pentru mulți ani de-acum încolo, limitele orizontului politic pot părea a fi definite de adevărul amar că o slujbă prost plătită este mai bună decât nicio slujbă.
Și totuși, acesta este momentul în care trebuie să se insiste că muncitorii merită mai mult, se arată în opinia boardului editorial al The New York Times.
Țara dispune de ample resurse pentru a se asigura că toți muncitorii sunt plătiți suficient pentru a-și permite o locuință, mâncare și alte necesități ale vieții de zi cu zi.
0 comments :
Trimiteți un comentariu