Companii internaționale cu nume rezonante au devenit maestre în minimizarea impozitelor. Pentru multinaționale, ține de un populism ieftin să fie transformate în țapii ispășitori ai creșterii deficitelor bugetare în vremea Covid-19. Dar pentru unii dintre miniștrii de finanțe care supreveghează operațiuni de finanțare prin îndatorare record, ziua confruntării se apropie.Hotelul Savoy își întâmpină clientela elegantă și cu relații sus-puse de 131 de ani. Dar cu tot designul Art Deco și serviciile sublime, Savoy pierde bani. O grămadă de bani, scrie Financial Times.
De fapt, pierderile se acumulează de când actualii proprietari - prințul Alwaleed bin Talal al Arabiei Saudite și Autoritatea de Investiții din Qatar - au achiziționat hotelul în 2005. În 2018, acestea au totalizat 20,4 milioane lire sterline, iar anul trecut au ajuns
la 83 de milioane de lire.
Compania a aruncat o serie de explicații: terorism, Brexit și puterea excepțională a monedei englezești. Covid-19 va fi fără îndoială vinovatul acestei perioade. Există însă un alt motiv evident: în 2018, Savoy avea o datorie de 347 de milioane de lire sterline pentru care plătea o rată de dobândă de până la 15%. Banii au fost împrumutați de una din companiile părinte a The Savoy Hotel Limited, Dunwilco (1784) Limited, care la rândul ei este deținută de o companie numită Dunwilco (1783); această firmă este deținută de Dunwilco (1847), care este deținută de Breezeroad Limited, principalul părinte înregistrat în Marea Britanie al Savoy. Datoria, care curge în cascade prin această structură corporativă, a fost refinanțată sau restructurată o dată la fiecare an sau doi.
Pentru cei doi acționari ai Savoy - unul dintre cei mai bogați oameni din lume și unul dintre cele mai mari fonduri suverane - acest aranjament are două efecte notabile: conturile Savoy par impenetrabile pentru un străin, iar afacerea nu a plătit deloc impozit pe profit în ultimii 15 ani.
În lumea modernă a impozitării profitului, Savoy este departe de a fi o excepție. Hotelul este doar una dintre numeroasele companii internaționale cu nume rezonante care au devenit maestre în minimizarea impozitelor. Metoda este destul de simplă: proprietarii Savoy au împrumutat bani hotelului și au extras venituri neimpozitabile prin plăți de dobânzi către jurisdicțiile offshore. Consilierii fiscali au și alte idei, acolo unde este nevoie, pentru a ușura sarcina fiscală a unei companii.
„Părerea mea este că acest cadru este complet defect”, spune Michael Devereux, profesor de impozitare a afacerilor la Saïd Business School de la Universitatea Oxford. „Puteți răspunde la aceste probleme învinovățind multinaționalele că au profitat de reguli sau blamând paradisurile fiscale, dar cred că de fapt trebuie să dăm vina pe sistemul fiscal.”
Citiți continuarea pe www.businessmagazin.ro
0 comments :
Trimiteți un comentariu