Euro: de ce se apreciază, cât va mai continua ascensiunea, cine se teme de o monedă puternică, cine o vrea mai slabă

Știrea a fost publicată marți, 15 septembrie 2020, 05:12 în categoria

Euro: de ce se apreciază, cât va mai continua ascensiunea, cine se teme de o monedă puternică, cine o vrea mai slabă Aprecierea euro din ultimele luni este considerată de unii analiști un risc pentru revenirea economică a zonei euro. În presă și pe piețe se simt presiuni pentru intervenții pentru stoparea ascensiunii. Însă există și presiuni contrare.

Puțini se hazardează să facă prognoze pentru cursul de schimb euro/dolar, mai ales în vremurile actuale caracterizate de incertitudini ridicate. În primul trimestru al acestui an, euro era în cădere, iar în toamna anului trecut, când economiile zonei euro erau captive în spirala unei mari încetiniri sincronizate, iar Brexitul trezea teamă, se vorbea chiar de ajungerea la paritate cu dolarul.

Tot atunci, președintele SUA Donald Trump părea că invidiază slăbiciunea euro și cerea Rezervei Federale americane să acționeze pentru a deprecia dolarul. Dolarul slab face exporturile americane mai competitive, așa cum euro slab îi ajută pe exportatorii europeni. Între timp a venit pandemia, iar SUA și statele din zona euro au adoptat strategii de luptă diferite, inclusiv pe frontul politicii monetare. Euro s-a apreciat cu 12% de la minimele față de dolar de circa 1.08 dolari pe unitate atinse în mai.

O idee care pare să prevaleze în SUA este că dolarul va rămâne slab mai mult timp datorită unei schimbări de strategie în politica monetară a Fed. În Europa sunt voci care spun că euro nu este nici de departe prea sus față de dolar, mai ales când valoarea monedei europene este ponderată la comerț. În zona euro, prima care ar trebui să fie îngrijorată de un euro prea puternic ar trebui să fie Banca Centrală Europeană deoarece aprecierea euro face mai greu de atins o țintă de inflație pe care banca nu reușește să o aducă sub control deja de câțiva ani. Însă în discursul său de după cea mai recentă ședință de politică monetară, președinta BCE Christine Lagarde a dat unora impresia că este doar „moderat îngrijorată“. Ea a spus că BCE urmărește cu atenție ce se întâmplă cu cursul de schimb.

Unii din locotenenții săi, cum ar fi economistul șef Philip Lane, au spus totuși că acest curs „chiar contează“ pentru politica monetară a BCE. Lane pare, de asemenea, să fi trasat o limită pentru aprecierea euro: 1,20 de dolari pe unitate, prag atins în urmă cu câteva săp­tămâni și de la care euro s-a retras în urma inter­venției economistului. Pe de altă parte, un articol publicat de Financial Times arată că unii dintre oficialii BCE sunt îngrijorați de ascensiunea euro.

Însă, atrage atenția Marc Chandler, strateg la Bannockburn Global Forex, cine de la BCE ar vorbi cu reporterii riscând un scandal dacă se află cine este? Cei care au câștigat sau sunt pe cale să câștige o luptă internă nu au niciun motiv. Adesea, astfel de surse sau informații vin din tabăra pierzătoare.

Nu se pune problema de moralitate, ci de interes. Isabel Schnabel, reprezentantul Germaniei în boardul executiv, a spus recent că „dacă există o depreciere a dolarului, acest lucru tinde să stimuleze comerțul global și creșterea economiei globale“.

Articolul menționează că „dacă“ euro continuă să se aprecieze, atunci acest lucru va avea efecte nedorite asupra exporturilor, prețurilor și „ar intensifica presiunile pentru mai mult stimul“ din partea BCE. Acest ultim aspect, consideră Chandler, este adevărata teamă în tabăra adepților banilor forte. Într-un interviu separat, președintele băncii centrale a Germaniei Jens Weidmann a cerut retragerea măsurilor de urgență de îndată ce situația economiilor se ameliorează. Astfel, a spus el, aceste planuri au doar o durată limitată. El și-a arătat adesea nemulțumirea față de programele de achiziții de active ale BCE, care tind să devină nelimitate, și ca timp și ca dimensiuni. Weidmann este liderul „vulturilor“ din BCE, tabăra celor care fac presiuni contra relaxării politicii monetare. Însă în interiorul instituției par să domine „porumbeii“, iar președinta BCE este unul dintre aceștia. Chandler mai arată că euro este doar la mijlocul intervalului de variație din ultimii 20 de ani raportat la un coș valutar și ponderat la comerț.

De altfel, și FT într-un articol separat scrie că aprecierea euro nu mai este așa de evidentă dacă este raportată la un coș valutar. De asemenea, indicele Big Mac al The Economist spune că euro era subevaluat cu 14% în iulie. Iar potrivit unui indicator al OCDE bazat pe paritatea puterii de cumpărare, la 1,185 dolari pe unitate, euro este subevaluat cu aproape 20%. Euro s-a depreciat față de dolar în cinci ani din ultimii șase. Astfel, problema ar fi doar două luni de apreciere.

Factorul declanșator, spun cei mai mulți analiști, este adoptarea de către Fed a unei ținte de inflație medie. Aceasta înseamnă că cea mai puternică bancă centrală a lumii va tolera dobânzile mici mai mult timp pentru a stimula creșterea prețurilor. În aceste condiții, moneda americană va fi predispusă la deprecieri. Strategii de la ING spun că un element de presiune negativă pentru dolar este intenția Fed de a permite inflației să depă?ească „moderat“ ținta de 2%. Această schimbare de cadru înseamnă că banca centrală a SUA va insista pe dobânzi zero mai mult timp decât se credea inițial. „Este ușor să pierzi socoteala capitolelor din războiul monetar global, dar orientarea Fed spre noi ținte de inflație pare unul dinte ele“, se arată într-o analiză a ING. Dobânzi mici pentru mai mult timp înseamnă fluxuri de capital în investiții denominate în dolari mai mici. Înainte ca pandemia de COVID-19 să lovească economia, Fed avea dobânzi semnificativ mai mari decât BCE sau Banca Japoniei, care orbecăie în teritoriul negativ. Morgan Stanley, una din marile bănci de pe Wall Street, crede că dolarul slab reprezintă un efect „subapreciat“ al schimbărilor de politică ale Fed și că dolarul slab poate fi un instrument pentru întărirea inflației. „Dolarul mai slab accelerează inflația doarece duce mai sus prețurile importurilor, în special pe cele de materii prime și bunuri de consum.“ Tot analiștii de la ING spun că aprecierea euro este un lucru bun deoarece va forța zona euro să acționeze cu și mai mult stimul. După cum spun unii analiști, noile prognoze de creștere economică ale BCE sugerează că tendința de apreciere reduce deja perspectivele de revenire din următorii doi ani.

Cât despre perspectivele pentru euro, Poundsterlinglive.com, un site de analiză a pieței valutare, scrie că ascensiunea euro s-ar putea să se fi apropiat de final „ capitularea de toamnă - și că nu poate fi exclus un curs de schimb de 1,15 dolari pentru un euro în condițiile în care discuțiile privind Brexitul vor crește incertitudinile politice din zona euro, iar BCE se va arăta îngrijorată. În schimb, BNP Paribas rămâne pesimistă în privința dolarului deoarece moneda americană este supraevaluată, iar concentrarea investitorilor pe activele americane face mare riscul unor vânzări masive dacă Wall Street-ul dezamăgește. Iar Goldman Sachs crede că euro poate depăși pragul de 1,20 de dolari pe unitate fără ca BCE să facă vreun gest de furie. De altfel, după cum arată Bloomberg, nu ascensiunea euro este cea mai mare problemă a BCE și cea mai mare amenințare pentru revenirea zonei euro, ci o nouă explozie a pandemiei de COVID-19. Este adevărat și faptul că aprecierea euro vine să erodeze exporturile când economiile sunt lovite de cele mai severe recesiuni de decenii. Dar la fel de adevărat este și faptul că revenirea nu se bazează acum pe exporturi, ci pe stimuli interi, după cum au remarcat analiștii de la ING.



Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru

0 comments :

Trimiteți un comentariu