În timp ce războiul gazelor naturale se intensifică în Europa și în regiune, România are un avantaj enorm: este al doilea producător al Uniunii Europene. Dar ce facem cu acest avantaj?

Gazele naturale aduc bani, securitate energetică și avantaje geopolitice. Cu noi descoperiri și noi rute de tranzit în construcție, războiul pentru energie și cotă de piață a atins anul acesta noi culmi în Europa.

În mijlocul acestor turbulențe, România are un avantaj imens: este al doilea producător de gaze din Uniunea Europeană.

Turcia și Grecia par că se îndreaptă spre război, cu Ankara anunțând că nu este deschisă la compromisuri și că va continua să caute, dar mai grabnic, gaze și petrol într-o zonă a estului Mării Mediterane despre care Atena spune că îi aparține. Între timp, Grecia a organizat exerciții militare în regiune, iar Turcia își escortează navele de explorare cu vase de război. Apoi, Turcia trâmbițează descoperirea unor zăcăminte uriașe de gaze naturale în Marea Neagră care vor schimba balanța puterilor energetice în sudul Europei.

Acest stat, dependent de importurile de energie, în special din Rusia, se visează un jucător important pe piața internațională. Deocamdată este doar un nod de tranzit al gazelor din Azerbaidjan și Rusia spre Europa și un consumator însetat. Cât de importante pot deveni gazele pentru politicieni o de­monstrează tot Turcia: în iulie, gospodăriile turce au ars printre cele mai ieftine gaze din Europa (pre­țu­­rile s-au situat pe locul doi în funcție de acest criteriu).

Mediterana va deveni un teren minat și mai complicat cu intrarea în joc a Israelului, care a ratificat un proiect de conducte subacvatice pentru transportul gazelor naturale descoperite în apele sale către Europa.

Grecia și Ciprul s-au alăturat inițiativei, despre care se spune că va scoate din joc Turcia, scrie oilprice.com. Israelul poate deveni astfel un exportator net de gaze și, pentru prima dată, un jucător major pe piața energiei.

Între timp, Rusia și Germania sunt pe cale să finalizeze un nou gazoduct, Nord Stream 2, care va aduce gaze naturale rusești direct în Germania, în pofida protestelor Poloniei și presiunilor SUA. Conducta dublează una deja exis­tentă, dar construcția sa vine într-un context politic și economic complex.

Cu o Ucraină rebelă, Rusia trebuie să construiască rute pentru exportul gazelor naturale către Europa care să ocolească această țară. Nord Stream și TurkStream - gazoduct care ajunge în Turcia, de unde gazele ar urma să fie transportate în Bulgaria, Serbia și Ungaria prin conducte noi - se încadrează în această strategie.

Germania este un consumator uriaș de energie și are nevoie de gaze naturale pentru tranziția la o economie cu emisii poluante mai mici. Pe această piață au pus ochii și SUA, care exportă gaze naturale lichefiate în Europa. Cum Berlinul se încăpățânează să colaboreze cu Rusia, Washingtonul amenință Germania și companiile nemțești care lucrează la Nord Stream cu sacțiuni.

Amenințările vizează inclusiv portul german de unde pleacă vasele rusești care montează secțiunile gazoductului pe fundul mării, scopul fiind intimidarea comunității locale.

Nord Stream scoate din jocul tranzitului gazelor rusești către UE și Polonia, care încasează comisioane de tranzit pentru gazele rusești transportate prin conducta Yamal. Însă Varșovia pare mai puțin interestă de aceste venituri, concentrându-se în schimb pe siguranța energetică și pe contrarea răspândirii influenței ruse spre vest.

În aceste condiții, Polonia renunță la contractele cu Gazprom, monopolul rus al exporturilor de gaze, îmbrățișând importurile de gaze lichefiate americane. Varșovia a anunțat în mod repetat că nu va mai cumpăra gaze rusești după 2022, când va expira un contract de import pe termen lung cu Gazprom. Va conta pe livrările de GNL din SUA și Qatar și pe importurile din Norvegia.

Polonia a reușit să-și reducă dependența de importurile de gaze din Rusia de la 89% din importurile totale în 2016 la 60% în 2019, notează Financial Times. Companiile poloneze pot asigura o treime din consum.

Anul acesta, Polonia și Lituania au început construirea unei infrastructuri de interconectare a rețelelor de transport de gaze, proiect prin care Varșovia speră să facă din cea mai mare economie est-europeană un jucător dominant pe piața energiei din regiune, unul care se poate lupta mai bine cu Gazprom.

Cea mai dificilă secțiune a fost deja realizată. Interconectorul va da Poloniei acces la piața baltică și finlandeză. Proiectul ar trebui să fie gata anul viitor.

Aceste eforturi au fost descrise de critici ca fiind mai degrabă politice decât ca având justificare economică, însă cert este că aduc companiilor poloneze avantaje semnificative în eventualele negocieri cu Gazprom.

GNL americane au adus inițial speranță și Ucrainei, însă aceasta insistă în ultima vreme pe majorarea importurilor din UE.

În acest context, România este prezentă ca al doilea producător de gaze naturale din Uniune în primul trimestru al acestui an, cu o producție de 2,5 miliarde de metri cubi, în scădere cu 5% față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit unei analize a Direcției Generale pentru Energie a Comisiei Europene. Pe primul loc s-a situat Olanda, cu o producție de 7,2 miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce înseamnă o reducere de 33% în raport cu volumul din trimestrul similar al 2019. Locul trei a revenit Germaniei - 1,3 miliarde de metri cubi. În UE, cele mai mici prețuri la gaze le-a avut anul trecut Ungaria, urmată foarte îndeaproape de România. În Europa, gazele cele mai ieftine le au Georgia, Turcia, Ucraina, Moldova și Serbia. Aceste țări nu sunt producători care să conteze în vreun fel pe scena regională, dar importă gaze din Rusia sau Azerbaidjan. Studiul relevă că la nivelul UE, producția de gaze s-a diminuat cu 23% în primul trimestru, ceea ce reflectă creșterea dependenței de importuri. Importurile de gaze din Rusia prin intermediul gazoductelor au coborât cu 23% și au reprezentat 40% din importurile extracomunitare. Aceasta este cea mai scăzută pondere din ultimii șase ani, însă Rusia a rămas principalul furnizor.

Cât despre SUA, de la începutul anului până în iulie cumpărătorii de GNL au anulat peste 100 de transporturi americane în condițiile în care prețurile pentru combustibil s-au prăbușit la minime record în Europa și Asia în contextul scaderii cererii din cauza pandemiei de Covid-19, potrivit Reuters. Însă exporturile sunt așteptate să-și revină în următoarele luni.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru