Cu un boicot neoficial în lumea musulmană contra produselor franceze încurajat de Erdogan, tensiunile dintre Turcia și Franța, state cu armate puternice și partenere în NATO, trec în sfera comercială. Va fi boicotul eficient? Vor degenera lucrurile?Luni, președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan i-a încurajat pe turci, într-un discurs televizat, „să nu dea atenție produselor cu etichetă franceză, să nu le cumpere, așa cum în Franța li se spune să nu cumpere produse turcești“. El n-a făcut clar la ce boicot francez se referă, însă în câteva ore, Fundația Tineretului Turc (TUGVA), o organizație apropiată guvernului de la Ankara, a pus în circulație o „listă de boicot“ cu branduri franceze pe care turcii ar trebui să le evite, scrie Euronews. Multe dintre mărci au activități în Turcia: Carrefour, Danone, Total, Renault și Peugeot. Campania a reverberat în social-media, unde a găsit susținători, dar și un baraj de glume, una observând că dacă lira turcească continuă să se prăbușească, zilele trecute moneda ajungând la cel mai scăzut nivel din istorie față de euro, nu va mai fi nevoie de boicotarea produselor franceze scumpe deoarece puțini din Turcia și le vor mai putea permite. Iar lira turcească și-a continuat ieri declinul. În restul lumii musulmane, îndemnul a avut ecouri în Kuwait, Qatar și alte câteva state, dar fără a căpăta dimensiuni oficiale.
Turcia și Franța, țări partenere în NATO, se îndepărtează tot mai mult una de alta politic. Cele două puteri militare sunt pe poziții contrare în războiul din Libia și mai ales în conflictul pentru gaze naturale din Mediterana dintre Grecia și Cipru pe de o parte, și Turcia de cealaltă parte. Guvernul turc a trimis nave de prospectare, sub escortă militară, în zone bogate în hidrocarburi despre care Grecia și Cipru spun că fac parte din teritoriul lor. Parisul este unul dintre cei mai activi susținători ai intereselor grecești și cipriote, iar la un moment dat în acest conflict o navă militară franceză a fost luată la țintă de un vas militar turcesc. Și Erdogan l-a luat la țintă, verbal, pe președintele Franței Emmanuel Macron, mai recent punând sub semnul îndoielii sănătatea mintală a francezului după ce acesta a vorbit despre problemele create în Franța de musulmanii radicali care practică „separatismul islamist“. Macron a reacționat astfel la decapitarea unui profesor, Samuel Paty, care a ținut cursuri despre caricaturi cu profetul Mahomed.
Altfel, pe plan economic, legăturile dintre Turcia și Franța sunt cât se poate de bune, așa cum de altfel este cazul în mai toate relațiile dintre statele UE și țări considerate concurenți periculoși sau ai căror lideri au tendințe autoritare și sunt criticați în capitalele europene: Germania importă masiv gaze rusești, iar companiile germane au baze puternice în Rusia, constructorii auto germani mizează mult pe piața chineză, L’Oreal spune că are încredere tot mai mare în piața chineză, iar Airbus laudă China ca fiind un partener strategic vital.
Franța are o prezență de business remarcabilă în Turcia. Peste 1.300 de companii cu capital francez au operațiuni pe piața turcă. Una dintre cele mai mari companii franceze produce acolo – este vorba de constructorul de mașini Renault. Acesta deține în Turcia fabrica Oyak Renault, cea mai mare pe care grupul francez o are în afara Europei de Vest. Uzina, cu peste 6.000 de angajați, este unul din principalii exportatori ai Turciei, ajungând în unii ani chiar pe primul loc. Și alți constructori auto mari produc acolo: Ford, Fiat și Mercedes. Anul trecut, Volkswagen a decis să amâne planurile de a construi o fabrică în Turcia din cauza scandalului politic stârnit de Ankara cu o ofensivă militară în nordul Siriei. Între timp, VW a renunțat complet la aceste planuri, argumentând prin dificultățile create de pandemie. În conflictul dintre Franța și Turcia, Berlinul înclină spre partenerul din UE. O altă prezență franceză notabilă în Turcia este retailerul Carrefour. Subsidiara turcă are 643 de magazine și 10.500 de angajați. În statistica oficială turcă, Franța figurează ca a 10-a sursă de importuri ca mărime și a șaptea piață de export pentru Turcia.
În schimb, Turcia nu se încadrează printre primii zece parteneri la export sau la import ai Franței, însă intră în top 20. De remarcat este că anul trecut tendința schimburilor comerciale dintre cele două țări era ca Turcia să exporte în Franța mai mult decât importă. Principalele produse exportate de Turcia în Franța sunt automobilele și piețele auto, mașinile Renault jucând probabil un rol principal. Investițiile directe franceze în Turcia sunt de 35 de ori mai mari decât cele în sens invers.
Turcii au ce boicota dacă pun gând rău produselor franceze. Însă o astfel de „pedeapsă“ are oponenți puternici. Ali Babacan, fost ministru de finanțe în guvernul Erdogan dar care s-a alăturat opoziției, descrie boicotul ca fiind ceva copilăresc. „Desigur, există produse ale marcilor franceze fabricate în Turcia. Ce vom face, le boicotăm și pe acestea? Turcii noștri lucrează în fabricile lor. Credeți-mă, într-o lume globalizată, acestea sunt lucruri copilărești“, a spus Babacan. Primele semne ale boicotului au fost observate în alte state musulmane. Angajații unor supermarketuri din Qatar au scos de pe rafturi în weekend toate produsele etichetate ca „Made in France“. Unele magazine din Kuwait au scos de la vânzare produse franceze precum brânza Kiri, apa minerală Perrier și iaurtul Activia. Universitatea din Qatar a amânat săptămâna culturală franceză, considerând ca inacceptabile insultele aduse de Franța Islamului și simbolurilor sale. Îndemnul lui Erdogan a fost urmat și în Somalia, iar în Bangladesh mii de persoane au protestat contra comentariilor președintelui francez. Acesta și-a găsit însă susținători în India.
Însă nicio țară musulmană nu a declarat un boicot oficial. Mai important, deși Franța și-a retras ambasadorul din Turcia, ministrul francez al comerțului Franck Riester a asigurat că țara sa nu intenționează să boicoteze produsele turcești. „Nu avem o contramăsură în agendă“, a spus el.
La fel de important în înțelegerea crizei dintre Paris și Ankara este faptul că Franța are cea mai mare populație musulmană din Europa de Vest. Unii acuză autoritățile că folosesc secularismul tradițional francez pentru a lua la țintă populația musulmană. Alții cred că Macron se contrează cu Erdogan pentru a atrage voturile dreptei și extremiștilor de dreapta. De asemenea, circa 650.000 de cetățeni turci locuiesc în Franța. Aproximativ 300.000 dintre ei dețin cetățenie franceză. Erdogan, care se pozează în apărătorul islamului, așa cum Orban din Ungaria spune că este apărătorul valorilor creștine în fața valului musulman, i-ar putea folosi ca instrument electoral pentru el sau contra lui Macron. Cei mai puternici lideri europeni susțin Franța.
0 comments :
Trimiteți un comentariu