Anul 2020 a fost marcat de o criză apărută de nicăieri, care a venit într-o formă puțin așteptată, o pandemie.Mulți întreabă cum a fost posibil ca în secolul XXI - când mașinile merg singure, când a merge cu a vionul a devenit ceva comun, când granițele sunt deschise larg în Uniunea Europeană, când tehnologia preia controlul vieții, când telefonul mobil a ajuns un drog, când speranța de viață a depășit 80 de ani - lumea occidentală să fie lovită de o asemenea pandemie, iar cele mai sigure măsuri de salvare de la infectarea cu Covid-19 să fie purtatul măștii, spălatul pe mâini, carantina în casă, ca acum 100 de ani.
Tot ce scriam la începutul lui 2020
a fost dat peste cap de această pandemie, care a adus cu ea cea mai violentă criză economică din istorie în trimestrul al 2-lea (nici în război nu s-a întâmplat ca economiile să fie închise aproape în totalitate).
Creșterea economică nu a continuat, iar deficitele macro nu s-au corectat, ci dimpotrivă; Isărescu nu a lăsat cursul să treacă peste 5 lei/euro; creșterea pensiilor a fost mai mică; presiunea salarială a dispărut odată ce a venit criza; creșterile din IT s-au atenuat, iar companiile nu au mai fost atât de darnice, dar din motive de criză; Bursa a avut un nou an de creștere, dar după prăbușirea din martie; Hideroelectrica nu s-a listat pe Bursă și nici nu a cumpărat CEZ, care s-a dus la un fond australian de investiți;, EXXON nu a vândut nimănui încă participația la proiectul de gaze din Marea Neagră; vânzările de afaceri românești au continuat pentru cei care au primit oferte clare; piața rezidențială nu a crescut ca prețuri, iar vânzările de apartamente s-au redus din cauza crizei; și nici nu a fost război între americani și Iran.
Toate țările occidentale au fost nevoite să accelereze printarea de bani - de la zeci de miliarde s-a ajuns la sute de miliarde și acum chiar trilioane - pentru a ține țările în viață, pentru a ține angajații acasă prin celebrul șomaj tehnic, pentru a da bani oamenilor ca să-și plătească chiria (în America) ca să nu fie aruncați în stradă și apoi să dea foc la tot ce întâlnesc în jur, pentru a evita falimentele răsunătoare ale marilor companii de aviație, pentru a ține funcționale piețele financiare și a nu se înregistra crize de lichiditate și, nu în ultimul rând, pentru a ține sistemul medical cât de cât în funcțiune după avalanșa de cazuri Covid-19.
Măsurile luate în România nu au fost cu mult diferite față de cele luate în Uniunea Europeană, doar banii au fost puțin diferiți, în funcție de posibilități:
- BNR a redus de 3 ori dobânda de referință, de la 2,5% la 2%, apoi la 1,75% și apoi la 1,5%. Prima scădere a dus la reducerea ROBOR-ului, ceea ce a dus la scăderea cu 30% a ratei la bancă. Dar impactul imediat a fost pe piața secundară a titlurilor de stat, acolo unde se tranzacționează percepția investitorilor față de România, față de probabilitatea unui stat de a intra sau nu în faliment. După ce BNR a redus dobânda și a declarat că va interveni să cumpere titluri de stat pe piața secundară, randamentul acestora a scăzut de la 6,1% la 4%, ceea ce a permis Ministerului de Finanțe să se împrumute ca să finanțeze cheltuielile statului. La începutul crizei și a perioade de lockdown au fost 2-3 săptămâni mai tensionate între Ministerul Finanțelor și bănci pentru a achiziția titlurilor de stat la dobânzile oferite de Florin Cîțu, ministrul finanțelor.
- BNR a asigurat lichiditate continuă băncilor prin toate operațiunile, astfel încât retragerile de bani ale populației să se desfășoare fără probleme. A fost un moment mai tensionat în privința alimentării cu cash în euro a sistemului bancar pentru asigurarea retragerilor în valută, dar situația s-a rezolvat.
- Cursul valutar a rămas extrem de stabil, mult prea stabil (cred că BNR ar fi avut o bună șansă să ducă cursul peste 5 lei/euro fără să dea prea multe explicații, având în vedere criza). Isărescu a preferat să mențină stabilitatea cursului, asftfel încât euro nu a crescut nici cu 5% în acest an, creștere care este sub rata inflației, de 2,3%.
- Confruntându-se cu o lichiditate semnificativă, având în vedere că economisirea a crescut, băncile au redus dobânzile la depozite chiar sub rata inflației. Bineînțeles că nu toate.
- Profitând de scăderea dobânzilor la depozitele în lei din partea băncilor, Ministerul Finanțelor a scos la vânzare titluri de stat în lei și euro cu o dobândă peste sistemul bancar - 4% pe 3 ani, 4,5% pe 5 ani - dar nu a dizlocat sume importante, doar câteva miliarde de lei. Au fost persoane fizice, investitori care au speculat aceste dobânzi mari la titluri de stat Fidelis destinate populației și au investit sume mari (în tranșa din august un singur investitor a pus un ordin de 400 de milioane de lei). Prin listarea la Bursă, cei care au investit în aceste titluri de stat au înregistrat imediat un câștig prin creșterea randamentului. Să poți să câștigi 1% la titluri de stat când dobânzile sunt 0%, este un lucru foarte bun.
- Bursa, care nu are însă o pondere importantă în PIB ca în Vest, s-a prăbușit când a venit criza dar apoi a crescut, iar acum, pe final de decembrie, a recuperat toată pierderea și probabil va închide pe plus. Cine a avut nervi să cumpere acțiuni în martie sau început de aprilie, poate să marcheze acum un câștig de 30-50%.
- Economia României a rezistat mult mai bine decât prognozele analiștilor din primăvară, care vedeau o scădere economică cuprinsă între 7-9%, după cum se închisese economia în martie, aprilie și mai. Scăderea economică va fi cuprinsă între 4-5%, ceea ce, în condițiile acestei crize, este o reducere rezonabilă, chiar bună.
- Cifra de afaceri totală din economie probabil că va închide 2020 cu o scădere cuprinsă între 10-20% având în vedere scăderea încasărilor, reducerea cererii și impactul crizei în fiecare produs sau serviciu livrat.
- Amânarea plății ratelor la bancă - prin moratoriul aprobat de guvern - a redus presiunea pe o bună parte dintre companii, pe cele afectate direct de criză și pe cele care erau furnizori de produse și servicii pentru aceste businessuri. Amânarea a fost și pentru persoanele fizice, având în vedere că peste 1 milion de angajați români au intrat în șomaj tehnic, cu plata de către stat a maxim 75% din salariul mediu pe economie, nu din salariul lui. În total, suma amânată la plată depășește 47 de miliarde de lei, adică aproape 10 miliarde de euro, reprezentând 16% din totalul finanțărilor bancare.
- Programul IMM Invest - de garantare a creditelor pentru companii date de către bănci - a ținut în viață creditarea bancară către companiile private românești mici și mijlocii, care s-ar fi prăbușit mai rău ca în 2008. Până în prezent, băncile au creditat deja aceste companii cu 10 miliarde de lei, față de 16 miliarde de lei, cât a aprobat Fondul de Garantare.
- Celelalte programe de finanțare pentru companii încă nu s-au așezat bine pe piață, rezultatele urmând să se vadă în 2021.
- Piața imobiliară a rezistat mai bine decât în 2008, dar puțin diferit: prețurile apartamentelor și terenurilor nu prea au scăzut, dar în schimb s-a redus semnificativ volumul tranzacțiilor, pentru că toată lumea stă în expectativă. Dar pentru că deplasările s-au prăbușit, pentru că nu mai există turism, pentru că nu mai există Airbnb, pentru că nu mai sunt studenți, piața chiriilor a scăzut semnificativ. Numărul de clienți s-a redus dramatic, iar chiriile au coborât cu 20-30%, asta dacă mai găsește cineva clienți.
- HoReCa - Hoteluri, Restaurante, Cafenele - este la pământ din cauza interdicțiilor date de autorități, iar între 30-50% dintre aceste businessuri nu se vor mai redeschide în forma în care au fost prinse de criză. Deși are o pondere destul de redusă în economie, numai 2%, acest sector angajează 400.000 de oameni, adică 10% din numărul angajaților din sectorul privat. Impactul s-a văzut la alegerile parlamentare din decembrie, când o parte dintre angajații din acest sector au votat cu AUR, care promitea redeschiderea restaurantelor.
Hotelurile s-au prăbușit pentru că nu au mai avut clienți și nici nu prea au. Pentru hotelurile care mai sunt deschise, pentru că multe au tras obloanele până în martie-aprilie 2021, gradul de ocupare este între 10-15%, ceea ce înseamnă că pierd bani în fiecare zi. Acoperirea pierderilor va veni din ajutoarele date de stat.
- Industria, cu o pondere de 20% în economie, a rezistat mai bine decât așteptările, mai ales după ce Dacia, Ford, fabricile de componente auto au revenit la lucru, cu comenzi puternice din spate. Bineînțeles că industria nu înseamnă numai auto.
Celelalte sectoare nu au înregistrat sacăderi dramatice, ci dimpotrivă, după redeschiderea din mai au dat drumul la activitate din plin. Industria României depinde de ceea ce face Europa, de Germania și de celelalte țări puternice, iar rezultatele până în octombrie arată o revenire de la lună la lună.
- Consumul, cu o pondere de 18% în formarea PIB-ului, va reuși să închidă anul pe plus după scăderea dramatică, de 20%, din T2. Dar aici trebuie să facem o precizare: consumul alimentar a mers din plin pentru că magazinele au fost deschise, dar în shimb consumul ne-alimentar, de haine, de exemplu, a mers prost, în special pentru companiile românești, care nici nu au branduri puternice, nu sunt nici Zara, nici H&M;, nici Pepco, nu au volume și nici comenzi majore.
Consumul de electro-IT a rezistat, mai ales după ce comenzile de calculatoare, televizoare și toate produsele necesare lucrului de acasă au sărit în aer (vezi procesoarele).
- Agricultura, cu o pondere de 5% în PIB, a fost mai puțin afectată de Covid, și mai mult de seceta cumplită din vară și din toamnă. Agricultura va închide anul cu o scădere de 20-30%.
- Industria IT, cu o pondere de aproape 7% din PIB, a mers din plin, având în vedere că a putut să-și trimită angajații să lucreze de acasă, fără niciun fel de problemă. Mai mult decât atât, companiile din acest sector au înregistrat comenzi în creștere, mai ales că toată economia se îndreaptă spre o formă digitală și are nevoie de produse și servicii, dar și de oameni din această industrie. Băncile pot da afară 10 oameni din front office, dar tot trebuie să angajeze 3 IT-iști care să țină tranzacțiile bancare online. Chiar și companiile din agrobusiness vor avea nevoie de IT-iști.
- Clădirile de birouri s-au golit de corporatiști pentru că angajații au fost trimiși să lucreze de acasă. Dezvoltatorii vor simți această schimbare seismică în următorii ani. Dar cei mai afectați sunt cei care aveau businessuri în jurul clădirilor de birouri, care acum, fără oameni la birou, nu au cui să mai vândă covrigi, cafea, mâncare, haine, servicii de curățenie etc.
- Administrația publică, cu o pondere de 14% în economie, nu a fost afectată aproape deloc, având în vedere că guvernul nu a tăiat salariile bugetarilor și nici nu a dat oameni afară, iar cheltuielile de capital aproape că nu s-au redus deloc.
- Pensiile au crescut, nu cu 40% cât era în buget, ci cu 14%, ceea ce a adus un impuls consumului și economisirii la bancă.
- Agențiile de rating au păsuit România în 2020 și nu ne-au trimis la categoria “junk”, adică o țară nerecomandată investitorilor. Asta pentru că guvernul nu a majorat pensiile cu 40% și nici nu a dublat alocațiile, cum a votat PSD în Parlament. PNL a plătit electoral acest lucru , dar a rămas la putere și după aceste alegeri.
- Nota de plată a bugetului pentru acest prim an de criză Covid se va apropia de 100 de miliarde de lei, bani care au fost împrumutați fără probleme din piață. Băncile din România și fondurile de pensii au un excedent major de lichiditate, pe care nu pot să-l plaseze în credite sau în acțiuni la Bursă, așa că îl investesc cu succes în titluri de stat. Bineînțeles că Ministerul Finanțelor nu se împrumută numai de pe piața internă ci și de pe piața externă, acolo unde dobânzile oferite de România sunt mult mai generoase decât cele oferite de marile țări, care dau dobânzi zero sau chiar negative.
- Din deficitul bugetar din 2020, 60 de miliarde de lei sunt banii cheltuiți de Ministerul Finanțelor pentru această criză, respectiv banii pentru șomajul tehnic, amânările pentru plata imnpozitelor și taxelor, toate programele de finanțare a companiilor, cheltuielile sanitare etc.
De bine de rău, anul 2020 se încheie cu această criză venită într-o formă total neașteptată. Revenirea economică va fi mult mai dificilă decât primele prognoze, respectiv se va duce din 2021 în 2022, dacă nu chiar în 2023.
Totul depinde de procesul de vaccinare în masă împotriva Covid-19, care a început acum, la final de decembrie, și care va ține cel puțin 1-2 ani. Asta, dacă acest vaccin sau celelalte care au apărut pe piață nu vor avea reacții adverse.
Până când nu va exista o vaccinare în masă și o scădere a pandemiei, statele nu vor reduce cheltuielile și vor ține tiparnița de bani atâta timp cât va fi nevoie.
Datoriile acumulate acum, inclusiv de România, se vor reeșalona sau se vor “șterge” în următoarele decenii.
0 comments :
Trimiteți un comentariu