Nevoia de securitate energetică și jocurile geopolitice ale marilor producători de energie au adus în atenția Europei de Est un nou instrument: terminalul de gaze naturale lichefiate (GNL).În iunie 2017 Polonia primea primul transport de gaze naturale lichefiate din SUA, la terminalul de la Marea Baltică Lech Kaczynski inaugurat cu doar un an mai devreme. Acestea au fost, de asemenea, primele exporturi de gaze americane în Europa Centrală și de Est, primul pas al unei strategii prin care producătorii americani au devenit concurenți direcți ai Gazprom, compania care deține monopolul exporturilor de gaze rusești.
Pe 1 ianuarie 2021, Croația ar trebui să primească și ea primul ei transport de GNL din SUA, la terminalul nou construit de pe insula Krk din Marea Adriatică. La fel ca în cazul Poloniei, importurile Croației din SUA au ca scop reducerea dependenței energetice de Rusia.
Terminalul polonez Lech Kaczynski are un nume emblematic, pe cel al unui fost președinte al Poloniei mort în Rusia într-un accident aviatic înconjurat de mister. Lech Kaczynski este fratele geamăn al actualului conducător al partidului de guvernământ PiS. În iulie 2020 terminalul a primit cel de-al 100-lea transport de gaze lichefiate, de data aceasta din Qatar. După încărcarea primelor gaze pentru testarea instalațiilor în 2015, volumele regazeificate acolo au crescut treptat de la an la an. Până în iulie 2020, portul pentru gaze a primit, printre altele, 67 de transporturi din Qatar, 21 din SUA și 11 din Norvegia.
În martie 2020, în port a sosit un vapor-cisternă din Trinidad și Tobago, potrivit revistei LNG Industry. Între 2016 și 2019, PGNiG, companie de petrol și gaze de stat din Polonia, și-a mărit ponderea gazelor lichefiate în importuri de la 8% la 23%. În același timp s-a micșorat ponderea gazelor importate prin rutele estice. „Importurile de GNL reprezintă unul din stâlpii strategiei noastre de diversificare care întărește securitatea energetică a Poloniei în timp ce ne oferă un portofoliu flexibil de importuri de gaze. An de an tot mai multe GNL curg în țara noastră, iar fluxul va crește și mai mult“, a spus în iulie Jerzy Kwiecinski, președintele boardului de management al PGNiG.
Polonia încă importă cele mai multe gaze din Rusia, deși dintre statele est-europene încearcă cel mai mult să-și reducă dependența de acestea. Anul acesta, Polonia a prezentat planuri pentru extinderea capacităților de la Lech Kaczynski printr-un proiect cofinanțat de UE, intenția fiind ca astfel să devină un jucător important pe piața regională a energiei.
De altfel, Ucraina a primit prin Polonia primele importuri de GNL americane, în iunie 2017. Polonia, Ucraina și SUA au semnat în 2019 un memorandum trilateral privind cooperarea în achizițiile de gaze lichefiate. Însă pentru a importa cantități mai mari din Polonia, Ucraina trebuie să execute lucrări serioase de infrastructură, iar acest lucru ar necesita mai mulți ani. Dacă Varșovia vede în Moscova o amenințare pentru securitatea națională, Ucraina este în conflict cu Rusia.
Atât Polonia, cât și Ucraina au fost state esențiale pentru tranzitul gazelor naturale rusești către UE, rolul lor fiind mult diminuat prin eforturile Rusiei de a-și construi rute alternative, Nord Stream și TurkStream.
Lituania are încă din 2014 un terminal de GNL, operat de compania Klaipedos Nafta. Compania vrea însă să extindă capacitațile acestuia, iar în noiembrie Comisia Europeană a permis guvernului lituanian să emită garanții de stat pentru ca Klaipedos Nafta să-și poată finanța cu un credit proiectul - achiziția unei unități plutitoare de depozitare și regazeificare.
Și Lituania primește, prin acest terminal, gaze lichefiate din SUA.
Chiar luna aceasta acolo a sosit un transport din portul american Louisiana - al șaptelea astfel de transport din SUA din acest an și al nouălea de când terminalul a fost pus în funcțiune. Turcia, un stat sărac în resurse de energie, are două terminale de GNL în funcțiune, unul privat și unul operat de compania de stat BOTAS. Acestea au ca scop întărirea autodeterinării energetice a țării, după cum spun oficialii turci. Turcia importă GNL din Algeria și Nigeria prin contracte pe termen lung și prin tranzacții spot din diferite țări, printre care SUA și Qatar, potrivit Anadolu Agency.
Ungaria, și ea o țară săracă în resurse de energie și care este dependentă de gazele rusești, intenționează să se aprovizioneze cu GNL importate prin noul terminal croat de pe insula Krk. În acest sens, guvernul de la Budapesta a semnat un contract pe șase ani cu gigantul Shell. În planurile Budapestei se estimează că până la sfârșitul anului 2027 gazele pe care le primește prin terminalul croat vor putea acoperi 10% din consumul Ungariei. Guvernul maghiar pare atât de interesat de facilitatea croată încât anul trecut a vehiculat posibilitatea achiziționării unei participații de 25% la compania de stat LNG Croatia, dezvoltatorul terminalului de pe Krk. Unitatea poate furniza gaze și Sloveniei, Italiei, Serbiei și Muntenegrului.
În prezent, nu există nici un terminal de GNL la Marea Neagră. Intenții de a construi astfel de facilități au avut în trecut România și Ucraina. Transgaz, compania românească de transport al gazelor naturale, are însă în plan construirea unui terminal în următorii șase ani.
0 comments :
Trimiteți un comentariu