România ar putea fructifica oportunitatea uriașă de a deveni un furnizor de software la nivel global pentru rețelele de comunicații dacă ar sprijini cu fonduri publice crearea de centre de cercetare și dezvoltare mixte între operatori de comunicații, universități și companii de software - în condițiile în care actori cu greutate din industria globală de telecom pun bazele unei adevărate revoluții: migrarea de la o lume în care echipamentele și aplicațiile sunt livrate practic de trei mari companii către una în care zeci sau chiar sute de furnizori vor face acest lucru, la fel ca în industria de IT, unde mai multe componente și aplicații de la diferiți furnizori pot fi combinate fără nicio problemă.
Acest pas făcut la nivel global de marii operatori de telecom a fost provocat de discuțiile politice de a interzice echipamentele Huawei pe mai multe piețe, decizie care ar duce practic la situația în care ceilalți doi mari jucători – Ericsson și Nokia – ar ajunge să dețină o cotă de piață uriașă, a explicat într-o întâlnire cu media Cătălin Buliga, director de tehnologie al Vodafone România.
“Problema industriei, în special a rețelelor mobile, care s-a acutizat odată cu inițiativa SUA de a interzice unii furnizori, este că avem un lanț de furnizori extrem de concentrat. Practic astăzi vorbim de 3 mari furnizori de echipamente de telecom care dețin mai mult de 75% cotă de piață, iar ceea ce se întâmplă de doi ani - nu intru în detalii - duce la o concentrare și mai mare, pentru că de la 3 furnizori se dorește să ajungem la 2 și asta vine un pic în antiteză cu ceea ce ne dorim și noi și Comisia Europeană în legătură cu reziliența rețelelor de telecom, de reziliența lanțului de aprovizionare. Operatorii au o mare problemă cu acest lanț concentrat de furnizori. Cum vom reuși să obținem costuri mai mici, să avem mai mulți furnizori de hardware și software astfel încât un business case de implementare a unei rețele în mediul rural să aibă sens?”, a explicat Buliga.
Soluția pentru această problemă este dezvoltarea de rețele deschise de comunicații, în care să existe mai mulți furnizori, așa cum se întâmplă în IT cu calculatoarele, unde componente și aplicații diferite merg fără probleme.
În telecom situația e diferită, pentru că - soluțiile furnizorilor fiind închise, proprietare, nu funcționează perfect cu cele ale rivalilor. Buliga a dat ca exemplu faptul că operatorii sunt obligați să acopere cu semnal radio o localitate cu echipamente de la același furnizor, pentru că altfel trecerea telefonului de la o antenă la alta - un proces complex - nu poate avea loc în condiții optime.
“Stațiile radio pe care le vedeți pe turnuri sau pe o scară de bloc, care dau semnal telefoanelor mobile, au practic 3 mari piese componente - este antena radio - care e ca o tablă, ca la mașină, nu este un element smart; a doua piesă este <
Radio unitul și base band-ul vin astăzi ca o cutie neagră de la producători, Dacă ai mers la drum cu un furnizor într-o localitate trebuie să rămâi cu el toată localitatea pentru că altfel este foarte greu să faci <
Soluția giganților din telecom este dezvoltarea unor rețele deschise de telecom, practic dezvoltarea unui ecosistem în care diferiți producători de echipamente și de soft să poată oferi diferite segmente de infrastructură, ca o completare sau alternativă la Nokia și Ericsson.
“Ce am făcut noi ca industrie - am încercat să mergem într-o direcție de rețele deschise, înseamnă decuplarea hardului de soft, adică să desfaci acea cutie neagră care vine de la unul dintre cei trei furnizori și să ajungi într-o variantă în care aceleași elemente electronice să fie bazate pe un hardware standard - white box, cum sunt serverele din mediul de cloud unde nu contează ce soft pui pe ele”.
Acest efort de a deschide piața de echipamente și de soft pentru rețele de telecom este însă unul costisitor, a explicat Buliga. “E un efort foarte mare de cercetare dezvoltare - să scrii acel soft, care să respecte standarde, să testezi în teren, să îl faci interoperabil cu echipamentele vechi. Efortul e foarte greu de susținut de un singur operator, de un singur jucător, acesta și este motivul pentru care marii operatori s-au unit și au mers în direcția de Open Radio Acces Network (Open RAN).”
Această mișcare tectonică declanșată de marii operatori de telecom, care s-au trezit împinși de politicieni către o situație în care practic Ericsson și Nokia ar deveni un duopol care domină autoritar piața de echipamente și servicii, va crea un nou val de inovație, și va duce la dezvoltarea unei noi categorii de furnizori de soft și hardware pentru companiile de comunicații, care vor avea acces la o piață uriașă, cu un potențial semnificativ de venituri. România poate câștiga cel puțin din zona de software dacă se decide să sprijine această oportunitate, susțin reprezentanții Vodafone.
“Foarte multe țări au decis să rezolve această problemă de concentrare masivă, către 2-3 furnizori, a tuturor rețelelor mobile de comunicații și cred cu tărie că este o oportunitate și pentru România și pentru Europa. (…) Când vorbești de software, poate participa oricine, inclusiv companiile mici din România și avem suficientă materie cenușie în România, nu degeaba marile companii multinaționale și-au creat centre aici. (…) Probabil că fără niciun ajutor din partea autorităților în a pune România în acest ciclu de cercetare dezvoltare și de a avea rețele deschise, standardizate, în care ai o gamă largă de furnizori software și hardware în Europa, până la acel punct, așa cu ritmul în care putem merge noi, cu ce putem susține noi, probabil că vom vedea gata rețele deschise, undeva în 10 ani. Până atunci vom fi nevoiți să cumpărăm echipamente și rețele tot de la actualul lanț concentrat”.
Echipa locală a Vodafone a intrat în competiția din interiorul grupului de a câștiga fonduri pentru deschiderea unui centru ...
0 comments :
Trimiteți un comentariu