♦Cei cinci ani pe care i-am petrecut la BNR la începutul anilor ‘90 au fost extraordinari. Trebuia să învățăm tot timpul ca să știm ce să facem a doua zi
♦
Am participat la formarea pieței valutare și monetare
♦
Am fost trimiși la cursuri de pregătire la Banca Belgiei, Banca Angliei, Banca Franței, la Fed New York
♦
Ce învățam acolo trebuia să ne ajute la ce făceam în Banca Națională.
Dan Sandu, 52 de ani, acum CEO la Intesa SanPaolo, filiala din România a gigantului italian Intesa, este unul dintre cei mai experimentați bancheri români și prin prisma faptului că a fost conducător în nu mai puțin de 5 bănci: Citibank, Millennium Bank, MKB Bank, Volskbank și Intesa.
Poate nu ar fi ajuns aici dacă în toamna lui 1990, printr-o întâmplare, nu ar fi fost remarcat de către Mugur Isărescu, proaspăt numit guvernator al BNR, pentru că știa limba engleză, iar acea întâlnire i-a deschis o carieră bancară de trei decenii.
„Eu eram student la ASE, în anul IV la Facultatea de Finanțe-Contabilitate. În 1989 am început primul semestru învățând despre economia planificată, socialistă, iar din semestrul 2, după căderea comunismului, am început să învățăm despre economia capitalistă și despre burse. Eu eram în cercul de studenți al unui profesor – Dumitru Popescu – (n.r. fost ministru și apoi mulți ani membru în board-ul BRD) și mergeam cu el la IRLI – Institutul Român pentru Libera Inițiativă, unde era Daniel Dăianu și alți economiști mai tineri care apăruseră după 1990. Eram și eu pe acolo și nu mai știu cum am interacționat cu guvernatorul Mugur Isărescu care dintr-o dată m-a întrebat ce fac eu toată ziua acolo și dacă nu vreau să vin să lucrez cu el la BNR. Așa că pe 1 octombrie 1990, la 21 de ani, am fost la BNR și, pentru că știam engleza, am fost trimis să am grijă de delegațiile străine care veneau la Banca Nationala, de la FMI, Banca Mondială sau Trezoreria SUA pentru că era nevoie de cineva să-i însoțească peste tot, la discuții și să le traducă. Așa am început să fiu expus la multe discuții și întâlniri.”
Când a venit primul reprezentant al FMI în România, un francez dar cu origini poloneze, guvernatorul i-a dat un birou în BNR și i-a spus să aibă grijă de el. „Am început să învăț despre PIB, inflație, curs valutar, buget, titluri de stat, politică monetară și valutară.”
În decembrie 1990, guvernatorul l-a adus pe George Mucibabici să formeze departamentul de piață valutară și monetară, așa am intrat acolo mai mulți tineri – Victor Andrei, Siminel Andrei, Mircea Ilie și mulți alții.
Ulterior acel departament s-a împărțit în trei, iar Dan Sandu a mers la operațiunile de piață, care trebuia să implementeze politicile monetare și valutare.
Dar nimeni nu știa ce înseamnă asta pentru că înainte de 1989 BNR fusese doar o bancă de emisiune monetară a Ministerului de Finanțe și de acordarea unor împrumuturi întreprinderilor (de unde s-a format apoi BCR), așa că guvernatorul ne-a trimis afară, la cursuri rapide, la Banca Belgiei, la Banca Angliei, la Banca Franței, la Fed New York ca să învățăm ce trebuia să facem și cum, spune Dan Sandu.
Țin minte într-un an trebuia să vindem 4 mld. yeni și ne-a luat 4 ore să facem tranzacția plimbându-ne între subsol, unde era SWIFT-ul, și etajul nostru, unde erau operațiunile de piață.
Din mers am scris regulamentele de piață valutară, monetară și operațiunile cu titluri de stat, inclusiv regulamentele despre valorile mobiliare, adică acțiuni (puțină lume își mai amintește că Bursa a fost începută de BNR printr-un program de cooperare cu Bursa din Toronto, iar primul sediu al Bursei a fost mulți ani la parterul BNR).
Când am dat drumul la piața valutară, erau 5 bănci primare, 4 de stat și 1 privată, Banca Țiriac, iar tranzacțiile le făceam prin telefon, pe hârtie, nu ca acum, când totul se face instantaneu pe un ecran.
Așa s-a creat la BNR un departament puternic de operațiuni de piață cu Magda Manea, Adrian Radu, Adrian Grigoriu, cu Simona Șerbănescu, care a fost și este stăpâna back office-ului din BNR, cea mai disciplinată persoană de operațiuni pe care am cunoscut-o vreodată, spune Dan Sandu.
Acolo era și un domn – Gheorghe Diamandopol - care lucra în BNR din 1944 – și ca o mențiune, după tatăl lui este o stradă din București. Când era gata cursul valutar, el era responsabil să-l distribuie la toată lumea. Gândește-te că avea în arhiva lui cursuri valutare din 1923 – 1924, când leul era licitat la Bursa din Zürich.
Cum era când creștea cursul valutar sau când creștea inflația? Noi eram niște copii, aveam 21-22 de ani, nu știam mare lucru, noi doar executam, ceilalți erau în față, conducerea băncii.
La începutul anilor ‘90 inflația în România oscila între 100-300% pe an, iar cursul valutar leu-dolar creștea și cu 10% de la o zi la alta. Acum cursul leu/euro crește cu nici 2% într-un an, inflația este între 2-3%, iar dobânda la BNR este de 1,25% față de 60-80% în acei ani.
Dan Sandu își amintește că prima vânzare de titluri de stat s-a făcut în sala de consiliu a BNR, unde au venit băncile și Florin Georgescu, care atunci era ministrul finanțelor. Fiecare bancă spunea câte titluri de stat voia să cumpere, iar Florin Georgescu le spunea cât să cumpere pentru că bugetul de stat avea nevoie de bani.
Acei ani au fost extraordinari, pentru că trebuia să învățăm rapid cum să facem lucrurile, adică ce învățam noaptea trebuia să punem în practică a doua zi, menționează Dan Sandu. Iar faptul că guvernatorul ne trimitea la cursuri în afară ne-a ajutat enorm, pentru că acolo la Banca Belgiei sau Banca Angliei chiar învățai, aveau grijă de tine. Când te întorceai de la un curs te simțeai obligat să spui ce ai învățat acolo ca și alții să știe.
Cariera lui în banca centrala s-a oprit în 1995, când, la 26 de ani, a fost recrutat de gigantul american Citibank, una dintre cele mai mari bănci din lume, care voia să își deschidă operațiuni în România, imediat după bancile olandeze ING și ABN Amro.
„Într-o zi m-a chemat Vlad Soare (viceguvernator al BNR) și mi-a spus că David Garner, de la Citibank, pe care îl cunoscusem la începutul anului 1995 când am lucrat împreună la un împrumut acordat BNR, vrea să mă invite la cină și să îmi propună să mă duc la ei. Și eu l-am întrebat pe Vlad Soare ce să fac. Cum ce să faci, să te duci, este Citi, este una dintre cele mai mari bănci din lume. Ce poți să înveți acolo nu vei învăța nicăieri în altă parte. Guvernatorul a aflat ulterior de acest lucru.”
Așa că în toamna anului 1995 Dan Sandu a inceput să lucreze alături de David Garner la deschiderea operațiunilor Citibank în România. La început am făcut de toate pentru că David mi-a spus că doar în final, după ce va veni echipa completă, îmi voi alege ce poziție vreau.
Cât a fost primul salariu la Citibank?
Când am acceptat să vin la Citi nu știam cât va fi salariul, dar când am primit primul plic și am numărat banii pot să spun că l-am dat înapoi. Așa că în final am primit 1.200 de dolari, care era cu mult peste ceea ce aveam la BNR (la vremea respectivă salariul mediu pe economie era de 150 de dolari pe lună, iar un apartament cu 2 camere se vindea cu 5.000 de dolari).
Prima poziție la Citibank a fost de chief dealer, iar lângă mine a venit și Victor Andrei de la BNR.
„Acum eram de partea cealaltă a baricadei, dar știam cum gândește BNR.”
Pentru Dan Sandu au urmat 11 ani petrecuți la banca americană, din 1998 a devenit si vicepreședinte, iar la începutul anilor 2000 a lucrat un an în Polonia, unde Citi avea una dintre cele mai mari bănci de acolo. „Am vrut să văd cum se face o fuziune bancară“.
Citibank avea și are o școală fabuloasă de banking, atunci avea un centru de pregătire în Turcia, unde erai trecut prin toate departamentele unei bănci, unde aveai teste cu exemple din viața reală. Acolo am învățat bankingul adevărat, așa cum s-a întâmplat și cu cei care au lucrat la început pentru ING și ABN Amro. Am fost pregătiți foarte bine, mentioneaza el.
Cum a fost la începutul lui 1997, când toți bancherii își amintesc de creșterea spectaculoasă a cursului leu-dolar, care, într-o perioadă de câteva ședințe a crescut de la 5.000 de lei la 12.000 de lei pentru 1 dolar, pentru ca apoi să revină la 7.000-8.000 de lei pentru un dolar, când toată lumea a crezut că România va face o implozie financiară și apoi economică?
Într-adevăr a fost o volatilitate mare, am văzut ce s-a întâmplat și cu dobânzile la lei pe termen scurt, unde overnightul ajunsese și la 1000%, a fost o nebunie totală. Dar BNR trebuia să dea drumul la curs, la piața valutară, știau ce fac și nu am avut deloc senzația că scapă lucrurile de sub control, așa cum a crezut multă lume. Au fost pregătiți, spune el.
Cum a fost în 1998, când România a fost la un pas să intre în încetare de plăți, când FMI și analiștii externi ne puseseră pe o listă neagră și nimeni nu mai voia să ne împrumute?
Eu nu credeam aceste lucruri, dar cei de la București mi-au interzis să mai cumpăr titluri de stat românești pentru că ei se uitau la ce zice FMI-ul. Dar la Londra am avut un dealer turc care m-a întrebat ce să facă, să vândă sau nu titlurile românești pe care le avea în portofoliu. I-am spus să nu vândă, ci să mai cumpere pentru că eu nu puteam să cumpăr de la București. Și a cumpărat. Așa că peste ceva timp m-am trezit cu o cutie de șampanie trimisă de la Londra pentru că atunci au câștigat mult cu titlurile românești. Eu știam ce e la BNR și știam că vor face tot posibilul ca România să nu intre în încetare de plăți. Așa că nu am crezut nici un moment că vom ajunge acolo, spune Dan Sandu.
După un an petrecut în Polonia, la banca pe care o deținea Citi acolo, Dan Sandu a încercat să-i convingă pe americani să deschidă operațiuni de consumer banking, având în vedere că piața din România începea să miște, se dezvolta piața de carduri - de debit și de credit, și de împrumuturi pentru persoane fizice.
Pentru a-l convinge pe Frits Seegers, care era șeful global de retail, m-am dus la Varșovia, unde am avut câteva minute să vorbesc cu el și să-i spun de piața din România. S-a uitat la câteva cifre și mi-a spus că va veni la București, sâmbătă, pentru 24 de ore, să vadă cum este aici, să vadă ce fac românii, pe ce-și cheltuiesc banii, să simtă pulsul pieței.
Sâmbătă seara ne-am dus într-un club, Planters, care era în Piața Romană, pe Mendeleev. Noi ne-am dus la ora 23 și nu era nimeni acolo pentru că toată lumea venea după miezul nopții. Așa că la ora 2 noaptea, Frits punea muzică la platanele DJ-ului și a văzut cu ochii lui ce se întâmplă. Săptămâna următoare a trimis o echipă de patru oameni la București pentru o analiză a proiectului și întocmirea dosarului pe care trebuia să-l prezentăm în weekendul următor la Moscova, ca să primim aprobarea.
În 2006, perioada Citibank s-a terminat pentru Dan Sandu pentru că a primit o ofertă de la grupul portughez Millennium ca să facă o bancă de la zero într-un timp foarte scurt.
A fost ambiția președintelui Millennium, după ce portughezii pierduseră în runda finală licitația pentru achiziția BCR, cea mai mare bancă din România la vremea respectivă, în fața lui Erste.
„Nu a fost o problemă de bani pentru că bani aveam și la Citi, era vorba de un proiect de la zero și voiam să învăț cum se setează o bancă. În zece luni am făcut o bancă, cu 40 de sucursale care s-au deschis în aceeași zi, cu 750 de oameni, o investiție de 50-60 de milioane de euro. Țin minte că discuția cu președintele Millennium a fost că el vrea să aibă o bancă în România indiferent cât îl costa. A fost un proiect unic.”
Dan Sandu își amintește că la vremea respectivă strategia pe care o propuseseră consultanții externi (McKinsey) ai Millennium era de a oferi dobânzi mai mari decât piața pentru a atrage cât mai repede clienți, dar și de a da credite în franci elvețieni pentru că piața cerea acest lucru, iar dobânzile erau mult mai mici.
„Eu m-am opus acestui lucru și Millennium nu a dat niciun credit în franci elvețieni.”
La portughezi, Dan Sandu a stat până în 2009, când a fost solicitat de MKB (fosta Romexterra Bank) să restructureze banca, care era plină de credite în franci elvețieni, dar care se transformau în credite neperformante după venirea crizei și să încerce apoi să găsească un cumpărător. În final a fost cumpărată de Patria Bank. „A fost un proiect nou de turnaround, care a avut o finalitate”
După MKB, în 2014, a urmat o poziție de vicepreședinte la Volksbank, banca austriacă, care se prăbușea sub povara creditelor neperformante acordate în franci elvețieni. Banca Centrală Europeană impusese grupului austriac să-și vândă toate participațiile externe, inclusiv cea din România. Acolo a mers cu Florin Kubinschi, având un mandat de a curăța banca și de a o pregăti pentru vânzare.
Dacă am mai fi avut un an la dispoziție am fi reușit să o scoatem la capăt, dar austriecii trebuia să o vândă, spune Dan Sandu.
Așa că, Banca Transilvania a făcut cea mai mare afacere prin achiziția Volksbank România, câștigul obținut fiind de peste
700 milioane de euro într-o perioadă extrem de scurtă.
După Volksbank, Dan Sandu a fost consultant în mai multe proiecte financiare, iar în 2018 a fost recrutat de grupul italian Intesa pentru a prelua conducerea operațiunilor din România, poziție unde se află și astăzi.
Când ți-ai dat seama că Banca Națională începe să devină cu adevărat o bancă centrală?
„Acest lucru s-a întâmplat treptat. Chiar și în 1997 când au fost acele fluctuații mari de curs valutar și dobândă, cei de la BNR stăpâneau piața, erau foarte relaxați în intervenții, și puteau să liniștească lucrurile în două, trei ore fără să spargă o tonă de bani. Atunci mi-a fost clar că sunt în control.”
Partea de supraveghere bancară a durat ceva mai mult, având în vedere că sistemul trebuia curățat de băncile cu probleme, ceea ce s-a întâmplat la finalul anilor ‘90 și începutul anilor 2000.
După 2004-2005 și supravegherea bancară a fost preluată în control ca o adevărată bancă centrală, iar acest lucru s-a văzut după criza din 2008, menționează el.
Ce s-a întâmplat în toamna lui 2008 când BNR a intervenit brutal pentru apărarea cursului leu/euro, ceea ce a dus la explozia dobânzilor la lei?
„A fost o problemă de lichiditate pe un termen scurt, băncile nu mai lucrau între ele și nu se putea muta lichiditatea de la cei care aveau, la băncile care aveau nevoie, dar lucrurile s-au rezolvat”.
Cum este guvernatorul Mugur Isărescu, pe care tu l-ai cunoscut la începutul anilor ‘90?
„Guvernatorul este ca un jucător de șah, știe ce se întâmplă pe tabla lui de șah și anticipează ce se va întâmpla cu cinci, șase mutări înainte. Dacă decidenții politici i-au oferit mandatul de guvernator pe o perioadă atât de lungă, înseamnă că știau de ce o fac“.
Dan Sandu
1990-1995
BNR – chief dealer/ Direcția Rezervelor Internaționale
1995-2006
- Citigroup
2006-2009
- Millennium Bank România
2010-2014
Nextebank/MKB România
2014-2015
- Volksbank România
2018-prezent
- Intesa Sanpaolo Bank România
Echipa de operațiuni de piață din BNR la începutul anilor ‘90. Dan Sandu, ultimul din dreapta. Fotografie din arhiva personală a lui George Mucibabici, fost director în BNR via Dan Sandu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu