Banca Națională a României a public un caiet de studii privind Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României în perioada comunistă respectiv în perioada 1946-1989.În această lucrare, autorii vin cu dezvăluiri în premieră legate de rezerva de aur a BNR în contextul perioadei comuniste atunci când a fost folosită de către Nicolae Ceaușescu pentru plata accelerată datoriei externe, ceea ce a dezechilibrat și secătuit economia țării.
Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României (1946-1989) reprezintă a treia parte dintre cele patru ale unei lucrări ample ce are drept scop reconstituirea stocului de aur al băncii centrale a României de la crearea acesteia și până în anul 2020.
Spre deosebire de cele două secvențe cronologice anterioare, perioada 1946-1989 nu a mai fost individualizată după criteriul acoperirii legale a leului în aur. Această modificare a fost determinată de schimbările intervenite în rolul aurului pe plan internațional, precum și de măsurile regimului comunist din România care au dus la impunerea economiei centralizate și a restricțiilor severe în privința deținerii aurului de către populație.
În consecință, seria de date pentru perioada 1946-1989 nu a mai inclus stocul de acoperire în aur a monedei naționale, dar a avut în vedere evoluția valorică, în lei, și pe cea cantitativă, în kg, a stocului total de aur al BNR, cu detalieri referitoare la: aurul din țară, aflat în tezaurul BNR (lingouri și monede) și în afara acestuia, precum și aurul din străinătate (Banca Reglementelor Internaționale, Banca Angliei, UBS Zurich, Federal Reserve Bank, Eurobank Paris, Banca Națională a Ungariei, Banca Națională a Cehoslovaciei, Banca Națională a Elveției etc.). Datele seriei au rezultat din cercetarea surselor aflate în Arhiva BNR, completate și comparate cu cele din fondul CC al PCR, de la Arhivele Naționale ale României.
Printre dificultățile enumerate și explicate în capitolul de metodologie aferent seriei 1946-1989 au fost, pe lângă datele contradictorii, și „ficțiunea” statisticilor întocmite de autoritățile comuniste. Principalul rol al stocului de aur în perioada 1946-1989 a fost acela de a contribui la finanțarea deficitelor balanței de plăți a țării, fapt pentru care creșterea continuă a acestuia caracteristică intervalului 1929-1945 a fost înlocuită cu o evoluție sinuoasă, în care după scăderea dramatică din primul deceniu comunist etapele de acumulare au fost urmate de altele de valorificare.
S-a menținut, și pentru epoca comunistă, perspectiva martorului care stă la ușa blindată a tezaurului BNR cu misiunea de a înregistra intrările și ieșirile de aur, dar și de a încerca explicarea acestor mișcări, prin punerea lor în legătură cu evenimente și fenomene petrecute pe plan intern și internațional între momentul etatizării Băncii Naționale a României și anul prăbușirii regimului comunist.
Astfel, au fost avute în vedere: deciziile de la Bretton Woods (1944) cu privire la rolul aurului în funcționarea sistemului monetar internațional, crearea activului de rezervă special al Fondului Monetar Internațional, DST sau „aurul-hârtie”, renunțarea la etalonul aur-devize, precum și atribuțiile Băncii Naționale a României (Banca RPR–Bancă de Stat și, apoi, Banca Națională a RSR) în deținerea și administrarea metalelor prețioase, conform reglementărilor care au definit un regim foarte restrictiv al aurului.
În același timp, s-a avut în vedere valorificarea stocului de aur al BNR, de la achitarea sancțiunilor din Tratatul de pace de la Paris și plata importurilor de cereale și de tehnologie la depunerea cotei de membru al FMI și achitarea anticipată a datoriei externe.
Caietul de studiu nr.56/ 2021 - Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României în perioada comunistă (1946-1989) integral poate fi consultat AICI
0 comments :
Trimiteți un comentariu