Cine va elibera Estul de dependența energetică de Rusia? Americanii sau arabii?

♦ Strategia de creștere și dominație pe piața mondială de GNL a Qatarului se bazează pe o ofertă masivă distribuție și coordonare cu alți mari furnizori, cum ar fi Rusia.

Dacă în America mirajul gazelor naturale lichefiate, unul din instru­mentele atingerii dominației ener­getice a SUA în timpul administrației Trump, s-a tranformat într-o cursă din care iese viu doar cine este cel mai puternic, Qatarul se pregătește să cucerească piața mondială.

GNL, în special cele din SUA, considerate de pro-americani și „ga­zele libertății“, au devenit o parte importantă a unora dintre statele est-europene pentru a-și asigura inde­pendența energetică de Rusia. Așa­dar, cine va „elibera“ în cele din urmă Estul?

S-a sugerat că Qatar-ul a fost prins nepregătit de creșterea rapidă a capacității de producție de GNL mai întâi în Australia și mai apoi în SUA, autoritățile din Doha hotărând astfel în 2017 să ridice moratoriul privind dezvoltarea în continuare a masi­vului Câmp de Nord și mai apoi să țintească o extindere semnificativă a capacității GNL.

„Cu această decizie, Qatarul și-a reafirmat încă o dată dominația ca cel mai mare furnizor de GNL din lume“, arată Chong Zhi Xin, director în cadrul firmei de cercetare IHS Markit, potrivit OilPrice.

„Această decizie de a merge mai departe pune în mod clar presiune pe alți jucători. Anticipăm că firmele va trebui să-și analizeze îndeaproape proiectele pentru a determina dacă pot găsi un avantaj competitiv în acest sector“.

Ministrul energiei din această țară Saad al-Kaabi remarca recent că 2025-2027 vor fi ani cruciali pentru noile livrări de GNL.

Strategia de creștere și dominație pe piața mondială de GNL a Qatar-ului se bazează pe o ofertă masivă și distribuție și coordonare cu alți mari furnizori, cum ar fi Rusia.

Țara vrea mai întâi să-și asigure o poziție masivă pe piețe-cheie unde cererea sezonieră este mai ridicată, în mod special în Europa, China și India. La nivel de distribuție, Qatargas a semnat la mijlocul anului 2020 contracte ce vizează construirea a până la 100 de noi vase transportatoare de GNL.

Producția de GNL a Qatar-ului ar urma să crească de la 77 milioane de tone astăzi la 126 milioane de tone pe an până în 2027.

Țara încearcă de asemenea să se coordoneze cu alte țări producătoare pentru a explora zone de interes comun.

În cazul Americii, gazele naturale lichefiate erau menite să reprezinte unul din instrumentele atingerii dominației energetice a SUA în timpul administrației Trump.

Cu atât de multe gaze ieșind din pământ grație fracturării hidraulice, Statele Unite puteau acoperi nu numai cererea internă, dar și nevoile țărilor însetate de gaze.

Mai multe țări europene și-au construit terminale GNL în așteptarea așa-numitor „gaze ale libertății“, menite să le scape de dependența de Rusia.

Însă numărul furnizorilor americani de GNL către clienți externi ar putea scădea în următorii ani. Jucători mai mici deja cedează.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Catalina Apostoiu