Economiile avansate se confruntă cu un deficit de forță de muncă deși milioane de oameni sunt inactivi sau în șomaj tehnic. Vor crește salariile în Europa?

Penurii de forță de muncă încep să se contureze la nivelul economiilor dezvoltate în condițiile în care com­paniile care se deschid după restricții încearcă să opereze rean­gajări rapid, o evoluție care riscă să majoreze costurile salariale pentru companii, notează Financial Times.

Presiunile sunt cel mai evidente în SUA, sugerează datele economice. În Europa șomajul a început să scadă, iar în Londra și Berlin, ca și în orașele americane, barurile și restaurantele întâmpină dificultăți în a-și umple po­zițiile vacante, ge­ne­rând întrebarea dacă nu va fi nevoie ca salariile să crească pentru atragerea de angajați.

Însă cu economia americană încă ducând lipsă de aproximativ 10 milioane de poziții pentru a ajunge la nivelul de dinaintea pandemiei, și cu 5 milioane de muncitori aflați în șomaj tehnic numai în Franța și Germania la finalul primului tri­mestru, angajatorii ar trebui teoretic să poată accesa un grup de oameni care încearcă să revină pe piața muncii.

În SUA, unii politicieni și economiști argumentează că o combinație de beneficii generoase de șomaj, temeri privind sănătatea și probleme legate de îngrijirea copiilor îi ține probabil pe oameni departe de piața muncii.

Chiar și în zona euro, unde economiile se află într-un stadiu mai incipient de redeschidere, ultimele sondaje sugerează că angajările devin mai dificile. Nu este clar încă dacă acest lucru începe să pună presiune ascendentă pe salarii.

Unii economiști argumentează că astfel de presiuni sunt reale în SUA, dar acestea ar trebui să se dovedească a fi mai slabe și mai trecătoare în alte părți, în special în zona euro.

Holger Schmieding, economist Berenberg, spune că acest lucru se datorează parțial diferențelor legate de sistemele de negociere a salariilor. Potrivit acestuia, salariile tind să se ajusteze mai lent la oscilații de creștere economică în țările europene unde mulți angajați sunt acoperiți de acorduri sectorale. În unele țări, salariile sunt indexate la inflația din anul anterior, astfel că majorările vor fi reduse în 2021.

În Germania astfel de acorduri vor dura doi ani, astfel că chiar și o revenire în forță a industriei nu se va reflecta în salarii o vreme.

În plus, angajatorii din UK și zona euro au probabil la dispoziție un grup mai mare de muncitori pe care-l pot accesa. Gradul de inactivitate economică a crescut peste tot, însă în SUA mulți muncitori care au părăsit piața muncii au ales să se retragă permanent. În zona euro, în schimb, cel puțin unii angajați aflați în șomaj tehnic ar putea fi disponibilizați la expirarea schemelor și reintra pe piața muncii.

În ultimă instanță, perspectivele salariale din economiile dezvoltate vor depinde de soliditatea recuperărilor lor și de amploarea stimulentelor pe care guvernele și băncile centrale vor continua să le susțină în următoarele luni.

Pentru zona euro în special, avertizează Schmieding, o creștere mai solidă a salariilor ar urma numai după ce blocul ar ajunge la o ocupare completă a forței de muncă, ceea ce s-ar putea realiza într-un an și jumătate-doi, potrivit estimărilor acestuia.

Un studiu realizat de Accenture arată că piața muncii din Europa se va recupera mai lent de pe urma pandemiei decât economia acesteia, notează Bloomberg.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Catalina Apostoiu