♦ Din mecanism gândit pentru a contribui la decarbonizarea industrială la nivel european, certificatele de carbon au devenit commodity, la fel ca petrolul, intrarea la tranzacționare a marilor fonduri de investiții, deciziile de la Bruxelles și micii speculatori ridicând prețul la peste 55 de euro, nivel greu de imaginat cu ani în urmă ♦ Pentru sectorul de energie local, dependent în proporție de 20% de cărbuni, dar și pentru industria cimentului sau cea chimică, raliul făcut de prețul carbonului este o provocare imensă.„Situația de acum îi va afecta pe toți operatorii care trebuie să se conformeze. Presupun că mai toți au sperat că lucrurile se vor redresa, dar cei care continuă să spere riscă să piardă foarte mulți bani“, spune Florentina Manea, director general în cadrul Carbon & Energy Management, specialist în domeniul certificatelor de emisii.
În ultimele două săptămâni, certificatele de emisii de CO2 s-au scumpit cu 16 euro pe unitate, depășind acum pragul de 55 de euro. Saltul este spectaculos dacă se ia în calcul media de anul trecut, de numai 24 de euro, în timp ce valorile din 2013, de 3 euro pe unitate, par acum ireale.
„De la începutul anului 2018, piața pentru aceste instrumente s-a deschis, astfel că aici au intrat marile fonduri de investiții. Prețul de acum este făcut de adevărații susținători ai schemei, de marile fonduri, de Bruxelles și de micii speculatori, astfel că nivelul are o mare componentă artificială“, completează Manea.
Ce sunt certificatele de emisii?
Certificatele de emisii sunt parte a mecanismului european, stabilit în 2005, privind reducerea poluării, companiile responsabile pentru emiterea de CO2 ca urmare a proceselor de producție fiind obligate să facă dovada unui astfel de instrument pentru fiecare tonă emisă. Pe plan local sunt 131 de instalații care primesc astfel de certificate, din multiple industrii, după cum arată datele de la Ministerul Mediului. Dincolo de certificatele pe instalații, fiecare țară parte a schemei primește astfel de unități care pot fi tranzacționate. Tranzacțiile se fac pe burse specializate, așa cum este EEX (European Energy Exchange), platformă membră a Deutsche Borse Group.
În cazul instalațiilor, o parte din alocările de certificate sunt gratuite, companiile care depășesc ceea ce primesc fiind obligate să achiziționeze certificatele la prețul pieței, altfel riscând amenzi.
Scăderea certificatelor de emisii alocate gratuit pentru instalațiile din România este abruptă, de la 74 de milioane de certificate în 2007, la numai 18,6 milioane de certificate anul trecut când au fost înregistrate emisii de 32 de milioane de tone. Problema este că dacă un operator nu are la finalul exercițiului numărul de certificate care să corespundă cu tonele de emisii de CO2 eliberate, penalitățile sunt de 100 de euro pentru fiecare certificat lipsă. Scopul este de a înverzi economia europeană în contextul în care obiectivul declarat la nivelul blocului este de zero emisii în 2050.
„Sectorul energetic este cel mai afectat, dar mai departe vorbim despre industria cimentului, siderurgie, industria chimică, hârtie, bere. Chimia este în acest moment în proporție de 60% neacoperită de certificate, în timp ce sectorul energetic nu mai primește din 2013, pentru zona de energie electrică, alocări gratuite“, explică Manea.
0 comments :
Trimiteți un comentariu