A trecut un an de la alegerile care au „confirmat“ statutul lui Alexandr Lukașenko de conducător absolut al Bielorusiei și de la începerea masivelor proteste contra acestuia, iar „ultimul dictator al Europei“ nu doar că a rămas la putere, ci și contraatacă sub tirul sacțiunilor occidentale.Arma lui preferată: traficul de refugiați și împingerea lor în Uniunea Europeană. Astfel, Lukașenko, președinte de aproape trei decenii al Bielorusiei care s-a autointitulat „ultimul dictator al Europei“, intră într-un trio al liderilor autoritar care și-au făcut din emigranți un instrument de putere. Președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan forțează ori de câte ori are ocazia mâna Uniunii Europene să-i dea bani sau pentru a obține diverse favoruri cu amenințarea, mai mult sau mai puțin voalată, că va deschide robinetul de refugiați sirieni. Iar premierul Ungariei Viktor Orban creează pentru țara sa imaginea de ultim bastion al civilizației creștine europene în fața valurilor de imigranți musulmani. Orban a cerut de mai multe ori Uniunii Europene să se apropie de Bielorusia și să-și retragă sancțiunile. De asemenea, premierul ungar se străduie să intre în grațiile lui Erdogan.
Săptămâna trecută, serviciul diplomatic al UE l-a convocat pe reprezentantul Bielorusiei la Bruxelles pentru a cere țării acestuia să înceteze „instrumentarea“ traficului de migranți peste granița cu Lituania, scrie Euractiv.
Comisia Europeană crede că Lukașenko încurajează cu intenție acest trafic ca răspuns la sancțiunile impuse de statele europene regimului său. Sancțiunile îi vizează, printre alții, chiar pe el și pe câțiva din fiii săi. La rândul ei, Polonia a acuzat Bielorusia că trimite un număr tot mai mare de migranți peste graniță ca reacție la decizia Varșoviei de a acorda statutul de refugiat atletei bieloruse Krystsina Tsimanouskaya, care a criticat regimul de la Minsk și a refuzat să se întoarcă acasă de la jocurile olimpice de la Tokio, o poveste desprinsă din vremurile Războiului Rece.
Poliția de frontieră poloneză a anunțat că a reținut un grup de 71 de migranți la granița cu Bielorusia într-o singură noapte și un alt grup, de 62 de persoane, în ziua anterioară, majoritatea fiind irakieni, notează Reuters.
Luna trecută au fost interceptați 242 de migranți. În Lituania, de la începutul anului și până în iulie 672 de persoane au încercat să intre ilegal din Bielorusia. Cei mai mulți au spus că sunt irakieni, dar majoritatea nu aveau acte. În perioada 1-7 iulie, încă 779 de migranți fără documente au trecut granița.
Guvernul lituanian susține că are dovezi că oficialități bieloruse sunt implicate în acest trafic. Irakul a răspuns spunând că suspendă zborurile către Bielorusia.
Lukașenko a replicat acuzând Lituania și Polonia că alimentează problema refugiaților și că Lituania împinge cu forța migranții pe teritoriul bielorus. O anchetă a Euractiv a găsit că traficul de migranți este o afacere bănoasă pentru ceea ce ar fi agenții de turism bieloruse. Un drum din Irak până în Lituania prin Bielorusia ar costa în medie 10.000 de dolari de persoană.
În urmă cu un an, pe 9 august, au avut loc în Bielorusia alegeri pe care Lukașenko spune că le-a câștigat detașat. Însă rezultatele din câteva secții de votare au arătat că o parte semnificativă de alegători, dacă nu majoritatea, au votat-o pe Sviatlana Tsikhanouskaya, soția unui opozant al regimului aflat la închisoare.
Au urmat proteste de stradă pentru democrație și greve ale muncitorilor din fabricile de stat, dar nu de amploarea care să pună probleme regimului. Acesta a reacționat prin forță brută. Tsikhanouskaya este în exil, iar sute de opozanți ai lui Lukașenko sunt la închisoare. Unii sunt morți. „Dictatorul“ își vânează adversarii pe pământ și în aer. SUA și UE înăspresc periodic sancțiunile contra regimului, însă o analiză a Deutsche Welle arată că această strategie nu-l descurajează pe Lukașenko și nu face decât să crească dependența acestuia de Rusia lui Putin.
Liderul rus a promis, deși la început doar cu jumătate de gură, că îl va ajuta pe liderul de la Minsk să rămână la putere, chiar și cu sprijin militar. Rusia îl ajută pe Lukașenko și cu bani, acesta primind la începutul verii o nouă tranșă, de 500 de milioane dolari, dintr-un împrumut rusesc care până acum ajuns la 1,5 miliarde dolari. Bielorusia este acum complet dependentă de Rusia pentru fonduri.
Experții spun că sancțiunile, îndreptate către exporturi, oficialități și companii care au legături cu regimul, precum marea rafinărie Naftan, au afectat până la 13% din PIB, puțin. Kremlinul, în schimb, ajută doar atât cât să mențină în viață economia și se spune că și el l-ar vrea pe Lukașenko dat jos de la putere. Însă căderea regimului ar aduce probabil economia și administrația în haos, iar Rusia nu poate plăti pentru o altă Crimee sau un alt est de Ucraina.
Două din trei spoturi publicitare la televiziunea de stat bielorusă sunt de la companii europene și americane, iar sancțiunile nu au reușit să afecteze semnificativ principalele exporturi ale țării, cele de îngrășăminte, deși le-au restricționat la cele cu anumite caracteristici. Aceste îngrășăminte ajung în Europa prin Lituania.
Belarus a rămas o țară importantă în tranzitul gazelor și petrolului din Rusia în UE. Companiile europene nu mai au voie însă să importe produse din petrol din Bielorusia, iar atât UE, cât și SUA, pregătesc noi sancțiuni. Statul, deși nu are resurse de petrol și gaze, are o industrie petrolieră dezvoltată, mai ales pe partea de rafinare, mulțumită țițeiului și gazelor pe care le importă ieftin din Rusia.
0 comments :
Trimiteți un comentariu