Stat puternic sau sărac, prețul pâinii este o chestiune politică și socială delicată. Țări ca Iranul sau Egiptul, dependente de importul de grâu, sunt obligate să scumpească pâinea subvenționată, cu prețul neliniștii sociale, în timp ce Rusia, cel mai mare furnizor al lumii, descurajează exporturile de grâu pentru a preveni scumpirea celui mai banal aliment.Când pâinea este ieftină, dă senzația de siguranță, mai ales în țările cu venituri mici, dar când se scumpește, creează necazuri chiar și în economiile mari. Pâinea este cel mai banal aliment, însă are o valoare mare atât culturală, cât și economică și socială și de aceea guvernele și alte instituții îi dau cea mai mare atenție. Scumpirile din timpul pandemiei și din timpul inflației care accelerează în paralel cu revenirea economică arată cum problemele dintr-o parte a lumii aduc necazuri în altă parte.
SUA sunt cea mai mare economie a lumii, însă scumpirea pâinii acolo în vremea pandemiei nu a rămas neobservată. În unele locuri, pentru anumite sortimente, prețurile au crescut și cu până la 30% în doar șase luni, potrivit datelor statistice oficiale, citate de revista Wired. Printre cauze au fost identificate costurile mai mari cu logistica, cu munca și cu materiile prime.
Scumpirea pâinii a fost un semnal de alarmă privind inflația alimentelor de bază, o problemă mai ales pentru că zeci de milioane de americani au devenit în timpul crizei și au rămas clienți ai băncilor de alimente.
Pâinea, sau mai exact prețul acestui aliment, a devenit un indicator al bunăstării și puterii economice. Spre exemplu, cele mai recente date ale Eurostat, din 2019, arată că prețurile pâinii și cerealelor din Uniunea Europeană sunt în cel mai scump stat de trei ori mai mari decât în cel mai ieftin. Astfel, în Danemarca pâinea costă cu 50% peste media UE, în vreme ce în România prețurile sunt cu 50% sub medie.
Danemarca este una dintre cele mai bogate națiuni europene. România este considerată al doilea cel mai sărac stat, după Bulgaria.
Pe cealaltă parte a globului pământesc, Noua Zeelandă nu este nici de departe un stat sărac. Dar și acolo creșterea prețurilor produselor de pe lista de cumpărături de zi cu zi nu poate fi lăsată nebăgată în seamă. Unele ziare scriu că populația plătește prea mult pentru mâncare, în timp ce o anchetă guvernamentală a confirmat majorările de prețuri.
Îngrijorătoare este scumpirea cărnii de vită, dar a fost remarcată și scumpirea pâinii, chiar și a celei mai ieftine - tradiționala „franzelă de un dolar“ , care riscă să nu mai coste un dolar.
Sortimentul a fost introdus pe rafturi în 2014 și a fost atât de popular încât a tras în jos prețurile altor sortimente. Franzela de un dolar a devenit rapid preferata studenților, a familiilor cu mulți copii și a celor atenți la costuri. Iranienii, națiunea unei țări închise și cu resurse limitate, au cumpărat în iulie cu 30% mai puțină pâine din cauza creșterii prețurilor, scrie Iran International, o platformă de știri britanică.
Iranienii cumpără mai puțină pâine de când guvernul a majorat prețurile făinii subvenționate și a permis brutarilor să ceară mai mult pentru toate sortimentele. În aceste condiții, pâinea s-a scumpit cu 12-30%. În Iran există două feluri de producători de pâine: cei care primesc făină subvenționată și sunt obligați să respecte indicațiile de prețuri ale executivului și cei care țintesc nivelurile de sus ale pieței și-și stabilesc singuri prețurile. Majoritatea celor din clasa de mijloc și a celor cu salarii cumpără pâinea mai ieftină, de la brutăriile subvenționate.
Ziarul Hamshahri notează că o familie cu cinci membri cheltuie pe pâinea pentru o lună echivalentul a 20 de dolari, aceasta când mulți câștigă salarii de până la 100 de dolari pe lună. Inflația alimentară din Iran este de peste 60%. În Egipt, o țară aflată sub asistența financiară a FMI, președintele Abdel Fattah al-Sisi încearcă primele scumpiri ale pâinii din ultimii 44 de ani. Pâinea este un aliment subvenționat acolo. Al-Sisi nu a dat încă repere de preț și a explicat că banii astfel obținuți vor fi folosiți pentru finanțarea unui program de oferite de mese în școli. Dar și așa intenția a creat neliniște deoarece de pâinea zilnică depinde siguranța alimentară a multora: circa 30% dintre egipteni trăiesc cu mai puțin de 55 de dolari pe lună.
Prețurile pâinii sunt o chestiune sensibilă în Egipt deoarece majorărilor de prețuri din 1977 le-au urmat revolte mortale. Iar primăvara arabă s-a produs pe fundalul scumpirii cerealelor. În Egipt, de programul de subvențione a pâinii beneficiază circa două treimi din cei 100 de milioane de locuitori și ajută la prevenire nemulțumirii populare, scrie Reuters.
„Și cum vom mai trăi? Și cu ce-l vom mai hrăni și pe copilul fratelui mort?“ se vaită Wafaa Bakr, locuitor al Shubra El-Kheima, cartier notoriu pentru sărăcie din Cairo. Pâinea subvenționată - 1,8% din cheltuielile statului, se dă pe cartelă - este mâncarea de bază a văduvelor și orfanilor care nu au niciun venit, spun criticii președintelui. „Este incredibil cum 20 de franzele costă cât o țigară“, le-a răspuns președintele.
Economiștii cer guvenului să elimine subvențiile pentru a moderniza economia. Iar subvențiile cântăresc acum mai mult în buget din cauza scumpirii generalizate a grâului. Egiptul, ca și Iranul, este unul din cei mai mari importatori și consumatori de cereale. Una din principalele surse de importuri de grâu, pentru ambele state, este Rusia, dar acolo guvernul a restricționat exporturile pentru a stopa creșterea prețurilor pe piața internă.
Brutăriile rusești au anunțat scumpiri de până la 10% începând cu august. Rezultatul este reducerea de 5 ori a importurilor de grâu rusesc în Egipt în iunie față de aprilie. Rusia este cel mai mare exportator de grâu din lume, o superputere militară și un jucător de talie mare pe scena geopolitică. Dar și acolo prețul mâncării este o chestiune politică delicată. Cu atât mai mult este prețul pâinii.
0 comments :
Trimiteți un comentariu