Zona euro și-a croit, mai greu sau mai ușor, drum prin noroiul crizei și în pofida pesimismului de la începutul anului reușește să treacă de 2012 intactă, cu toți cei 17 membri la bord.Criza este departe de a se fi terminat, dar uniunea monetară a depășit cele mai dificile provocări, asigură, prin ministrul de finanțe Wolfgang Schaeuble, Germania. Alții sunt mai prudenți și atrag atenția că liderii europeni n-au făcut decât să câștige timp, scrie The Wall Street Journal, care a realizat un film al evenimentelor care au contribuit la supraviețuirea, pentru încă un an, al celui mai ambițios proiect al Uniunii Europene.
9 martie:
Grecia finalizează cea mai mare restructurare de datorie din istorie. Această realizare nu este importantă pentru că reduce datoria uriașă a celui mai îndatorat stat al Europei. Nimeni nu crede că ștergerea a 53,5% din valoarea nominală a datoriei de 206 miliarde de euro a țării deținută de investitori din sectorul privat este o soluție pe termen lung, așa cum de altfel a fost subliniat printr-o răscumpărare recentă de obligațiuni. Dar restructurarea a creat spațiu de manevră prin reducerea neîncrederii că Grecia poate respecta un program de rambursare strict.
12 septembrie:
Curtea Constituțională a Germaniei a decis că mecanismul permenent de bailout al zonei euro, ESM, respectă constituția germană. Puțini analiști credeau că rezultatul va fi altul, dar o hotărâre negativă ar fi trimis în haos strategia anticriză a liderilor europeni. ESM a devenit operațional pe 8 octombrie, după ce a fost ratificat de toți cei 17 membrii ai zonei euro.
17 iunie
: Aceasta este ziua celei de-a doua runde de alegeri generale în Grecia. Alegerile au adus un avantaj marginal partidului "pro-reformă" Noua Democrație al premierului Antonis Samaras în fața principalului rival, partidul de stânga Syriza, după ce în urma primei runde, de pe 6 mai, nu s-a reușit formarea unui guvern. Diferența foarte mică dintre cele două partide, de trei puncte procentuale, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei care cred că supraviețuirea intactă a zonei euro în 2012 a fost ceva oarecum predestinat, notează WSJ.
29 iunie:
Liderii zonei euro se angajează "să rupă cercul vicios dintre bănci și guverne". Angajamentul politic de a impiedica băncile cu probleme să tragă cu ele guvernele în abisul financiar este încă neîmplinit. Totuși, guvernele din zona euro au convenit pe 13 decembrie stabilirea unui supraveghetor bancar unic, care ar trebui să devină funcțional înainte ca ESM să poată injecta capital direct în bănci. Dar acest lucru nu va fi posibil, probabil, înainte de primăvara anului 2014. Angajamentul de pe 29 iunie eclipsază în importanță decizia de pe 9 iunie a miniștrilor de finanțe de a împrumuta până la 100 miliarde euro guvernului spaniol pentru a-l ajuta să susțină băncile. Pentru bănci, Madridul a cerut mai puțin, 39,5 miliarde euro.
9 octombrie:
Cancelarul german Angela Merkel se duce la Atena, gest simbolic pentru angajamentul Berlinului de a nu lăsa Grecia să iasă din zona euro. Mulți analiști susțin că dacă Grecia ar fi părăsit anul acest uniunea monetară s-ar fi declanșat un proces de contaminare de neoprit care ar fi făcut extrem de scump pentru Germania să păstreze intact proiectul euro sau să rămână chiar ea în zona euro.
26 iulie:
Această dată marchează cel mai importat eveniment pentru supraviețuirea uniunii monatare - președintele Băncii Centrale Europene Mario Draghi a promis că "BCE va face tot posibilul să protejeze euro". Pentru a-și respecta promisiunea, instituția este pregătită să achiziționeze, nelimitat, obligațiuni ale statelor cu probleme din uniunea monetară pentru a reduce costurile de finanțare. Sprijinul oferit de BCE este însă condiționat de respectarea unor măsuri de austeritate și introducerea de reforme, ceea ce nu este pe placul unor țări precum Spania și Italia.
0 comments :
Trimiteți un comentariu