​ În războiul valutar, zona euro și SUA sunt principalele victime. Țările care își manipulează monedele prosperă pe timp de criză.

Statele Unite au evitat "cuvântul care înfurie" Beijingul, dar nimeni nu mai este naiv. Prin refuzul de a califica a doua mare economie a lumii, China, drept manipulator al cursului de schimb, Trezoreria SUA a făcut un exercițiu de diplomație. Cu toate acestea, manipularea monedei, de cele mai multe ori cu scopul de a ieftini exporturile, a devenit o practică normală și fățișă, care, în afară de proteste verbale din partea partenerilor comerciali, nu aduce riscuri prea mari. Astfel de practici costă 1.500 miliarde de dolari pe an, estimează Joseph E. Gagnon, fost economist al Trezoreriei și Rezervei Federale americane, scrie Les Echos.

Zona euro și SUA sunt principalele victime ale celor 20 de state despre care se știe că manipulează cursurile de schimb valutar. Dintre acestea, jumătate se află în Asia (printre ele figurează China, Japonia, Thailanda, Coreea de Sud, Hong Kong și Singapore), patru în Africa și în Golful Persic (Algeria, Arabia Saudită, Angola și Libia) și trei în Europa (Danemarca, Elveția și Rusia).

"Din 2001, manipularea cursului de schimb valutar are ca scop majorarea excedentelor de cont curent cu ajutorul unei monede subevaluate. Este o diferență față de deceniile anterioare, când manipularea avea ca țintă întărirea și supraevaluarea monedelor, în condițiile în care devalorizarea era percepută ca o politică nepopulară și cu potențial inflaționist", scrie Gagnon.

Mai multe instrumente

Pentru a influența cursul de schimb al propriilor monede, statele au la îndemână mai multe instrumente, precum intervenția băncii centrale pe piața valutară, taxe și controlul schimburilor. Prin scăderea artificială a valorii monedei, statele în curs de dezvoltare și-au putut majora cu 700 miliarde de dolari conturile curente în 2011. De asemenea, prin acțiunile de manipulare ale anumitor state dezvoltate, partenerii comerciali au pierdut aproape 500 miliarde de dolari pe an. Costul total, de 1.500 miliarde de dolari, nu ține cont de fondurile suverane.

"Unul dintre obiectivele acestora este de a investi în afara țării lor, ceea ce duce la devalorizarea monedei de acasă. Acest lucru reprezintă manipulare indirectă", explică economistul american. Pe lista vinovaților figurează numeroase țări care au fonduri suverane, precum China, Arabia Saudită, Rusia și Singapore.

Statele din Orientul Mijlociu și Africa sunt cele care dețin cele mai mari rezerve valutare în raport cu PIB-ul lor. Țările asiatice, a căror creștere economică depinde mult de exporturi, au făcut din excedentul de cont curent o prioritate națională. În statutul său, Fondul Monetar Internațional îndemnă țările membre să nu influențeze cursurile de schimb. Dar, de la adoptarea aceste reguli, în 1978, instituția nu a publicat niciodată numele celor care încalcă principiul. Nici măcar nu există procedură de sancționare.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru