Cum băuturile alcoolice sunt simboluri ale mândriei naționale, oameni din China și până în Italia resping uneori ideea că Rusia a dat lumii vodca. Dar personalul Muzeului Istoriei Vodcii este convins că băutura își are originea în Rusia, scrie Ria Novosti."Credem că vodca a fost inventată de călugărul Isidor în secolul al XIV-lea", a explicat Zanna Gagarinova, administratorul muzeului. "El a fost grec de origine, dar s-a întâmplat la Mănăstirea Șudov, din Moscova. Isidor avea o distilerie, dar nu știm de unde a făcut rost de ea."
Călugărul a "inventat" ceea ce în Rusia a fost cunoscut în următoarele patru secole ca "vin din pâine", numele venind de la modul în care era produsă băutura: din grâu, secară sau orz. Conținutul de alcool varia de la 20% la 60%.
Când distileriile de alcool din cereale s-au deschis în Moscova în secolul al XV-lea, Țarul Ivan al III-lea a creat primul monopol de stat pentru producția și vânzarea de "vin din pâine". Trezorerierii au început să primească fluxuri constante de bani. Monopolul a fost desființat și apoi reintrodus de succesorii țarului, dar niciun conducător nu s-a îndoit de profitabilitatea afacerii.
"La începutul secolului al XVI-lea, Rusia a început să vândă vin din pâine în străinătate - în Suedia și în ținuturile Livoniei (în zona Mării Baltice - n.r.). În ceea ce privește localnicii, începând cu 1533 nu mai puteau cumpăra vodcă decât din taverne sau hanuri Un butoi conținea 12,3 litri, și vodca a fost vândută astfel până în 1885", a adăugat Gagarinova.
O mare parte din tradițiile de astăzi privind băutura și băutul își au rădăcinile în trecutul țarist al Rusiei. Petru cel Mare, un reformist, a inventat dușca de pedeapsă - o dușcă de vodcă pe care cei ce întârziau la petreceri erau forțați să o bea. De fapt, când țarul organiza petreceri, dușca de pedeapsă venea sub forma unui pocal de 1,5 litri numit Marele Vultur.
"Trebuia să îl dai sec dintr-o singură înghițitură. Demnitarii străini veneau de obicei la petrecerile țarului cu spatele asigurat. În cazul în care unul dintre ei trebuia să bea și ulterior leșina, cealaltă persoană putea discuta politică și despre afacerile importante."
Totuși, Petru cel Mare este cel care în 1714 a introdus o medalie "forte" pentru beție. "Medalia era atașată de un lanț pe care bețivii erau obligați să-l poarte. Acesta cântărea aproape 7 kilograme. Bețivii nu puteau înlătura singuri semnul rușinii, pe care de obicei erau forțați să-l poarte timp de o săptămână. Câteodată, pedeapsa era prelungită."
Istoricii spun că prima menționare documentară a cuvântului vodcă se găsește într-un decret al Elisabetei I, dar se crede că acest cuvânt a început să fie folosit la scară largă de populație la mijlocul secolului al XIX-lea.
Toate straturile societății ruse, cu excepția nobilimii, erau nevoite să cumpere vodcă produsă de stat. "Împărăteasa Ecaterina cea Mare permitea nobilimii să-și distileze propria băutură, dar doar pentru consum propriu. Vodca produsă în gospodărie era adesea aromatizată cu ierburi și fructe", a explicat Gagarinova.
În 1894, Rusia a patentat vodca națională ca băutură alcoolică filtrată cu cărbune cu un conținut de etanol de 40%.
"Mulți cred că vodca a fost inventată de chimistul Dimitri Mendeleev. Se spune că el a calculat că tăria ideală a alcoolului este de 40%. În realitate, chimistul era interesat de soluțiile alcoolice și de proprietățile acestora. El n-a încercat niciodată să îmbunătățească mixtul de ingrediente din vodcă. De altfel, el și-a apărat descoperirile în 1865, iar vodca a fost patentată mai târziu, în 1894."
Prohibiția a fost pentru prima dată impusă înainte de Revoluția din Octombrie. În 1914, în timpul Primului Război Mondial, Țarul Nicolae al II-lea a emis un decret prin care a interzis producearea și comercializarea alcoolului. Când au ajuns la putere, bolșevicii au extins această lege și-i pedeapseau cu zel revoluționar pe cei ce o încălcau. Execuția prin împușcare nu era considerată ca fiind ceva ieșit din comun. Lenin nu era un fan al vodcii. El prefera berea negră de Munich și a continuat să o importe din Bavaria chir și când țara era devastată de foamete.
"Oamenii erau chiar împușcați pentru exces de alcool. Câteodată erau folosite și alte măsuri. De exemplu, au fost organizate campanii pentru promovarea unui stil de viață sănătos, iar abuzul de alcool era asociat cu sifilisul și tuberculoza. Câteodată butoaiele cu vodcă erau distruse în fața muncitorilor".
Lucrurile s-au calmat în 1923, când băuturile alcoolice au devenit din nou disponibile fără restricții pe piața Uniunii Sovietice.
Șase ani mai târziu, în 1929, copii de școală stăteau la porțile fabricilor cu postere pe care se putea citi "Tati, nu mai bea" sau "Tati, adu salariul acasă!".
Josef Stalin nu a reintrodus prohibiția, dar a lansat o campanie contra consumului excesiv de alcool. Tavernele și cârciumile de ieri au fost trasformate în ceainării în care nu se servea alcool. A fost lansată revista Cumpătare și Cultură, care s-a bucurat de succes. Publicația a dispărut în 1997 din lipsă de cititori. Nikita Hroșciov, care i-a succedat lui Stalin, a interzis vânzarea vodcii în cantinele pentru muncitori și în restaurantele ieftine. Prețurile băuturii au crescut instantaneu. Pe 17 mai 1985, rușii au aflat de un decret pentru combaterea alcoolismului și consumului excesiv de alcool și eradicarea producției casnice. Campania a fost promovată la nivel național, mesajul decretului fiind transmis prin ziare, la TV și radio.
Mihail Gorbaciov a devenit imediat ținta bancurilor, iar Secretariatul General s-a transformat în "Secretariatul Mineral" (de la apa minerală). De la Brest la Vladivostok, întreaga națiune stătea la coadă pentru vodcă, băutura putând fi cumpărată doar în zile speciale cu cartele speciale.
"Erau cozi enorme la magazinele de băuturi. Oamenii pur și simplu înebuneau la aceste cozi. Încăierările și mici infracțiuni deveniseră ceva obișnuit. O persoană avea dreptul la două sticle de vodcă pe lună".
Oamenii începuseră să bea lichid de frână și să întindă cremă de pantofi pe pâine. Cramele erau dărâmate din Crimeea până în Kuban. Statul pierdea astfel miliarde de ruble. Trei ani mai târziu devenise clar că această campanie pentru cumpătare universală trebuie amânată pe o perioadă nedeterminată.
Personalul Muzeului Istoriei Vodcii speră că, în locul unei prohibiții oarbe, eforturile societății ar trebui să se îndrepte spre crearea unei "Ere a consumului civilizat". Muzeul a fost înființat tocmai în acest scop.
0 comments :
Trimiteți un comentariu