Perioada în care antreprenorii români din construcții făceau cu greu față cererii interne a rămas doar o amintire, în condițiile în care din piață s-au evaporat 2,5 mld. euro în cinci ani, așa că multe afaceri locale au început să caute pentru prima dată salvarea în exporturi.Dacă o multinațională are întotdeauna sprijinul companiei-mamă, antreprenorii români au asimilat mai greu declinul vânzărilor, scăderea marjelor de profit și chiar trecerea pe pierdere. Cu toate acestea, mulți dintre ei s-au orientat rapid către piețe externe: țările arabe, statele din jur, dar și economiile din vestul Europei reprezentând noua redută de cucerit pentru constructorii români.
Pentru Final Distribution, firmă controlată de familia Mircescu, care produce țiglă metalică, jgheaburi și burlane, 2012 a fost anul în care s-au concretizat primele exporturi, în Slovenia, Franța și Spania, scrie revista BUSINESS Magazin.
Pasul a venit de la sine pentru compania care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 4,5 mil. euro și care în ultimii doi ani și-a construit capacități de producție la Băicoi, județul Prahova. "Ideea de a încerca să intrăm cu produsele noastre pe piețele externe a venit firesc, odată cu începerea producției proprii, asta din dorința de a diversifica canalele de distribuție și de a nu fi captivi unei singure piețe", spune Dan Mircescu, director general și proprietar al companiei Final Distribution. Iar dacă 2012 a fost un an în care compania mai mult a testat piețe noi de desfacere pentru a se acomoda și a cunoaște caracteristicile acestora, în 2013 antreprenorul prahovean speră că cel puțin un sfert din cifra de afaceri o să fie generată de livrările în străinătate. Următoarele piețe pe care Final Distribution încearcă să le cucerească sunt Republica Moldova, Polonia și Ucraina.
În situația lui Dan Mircescu mai sunt mulți alți antreprenori din industria producătoare de materiale de construcții din România. Înainte de criză, puțini au luat în calcul varianta exportului, având în vedere că de la an la an consumul local creștea, iar costurile de transport erau oricum mult prea ridicate pentru a îi convinge pe oamenii de afaceri români să ia calea străinătății.
"Cineva spunea: «Toți trăim sub același cer, dar avem orizonturi diferite». Cred că noile condiții de pe piață ne forțează pe fiecare să ne lărgim perspectiva, să încercăm explorarea unor noi orizonturi", spune Marius Pantiș, director general și acționar al companiei Optimedia din Oradea, care produce ferestre și uși din PVC și aluminiu. Antreprenorul a lua decizia să înceapă livrările în străinătate încă din 2007, când pe piața locală încă era mult de lucru și părea destul de complicat să faci și alte tipuri de ferestre pentru piețele vestice, care implicau mai multă manoperă și un stoc de materii prime mai mare. "De ce să ne complicăm dacă lucrurile merg bine? Făceam cu greu față la cererea de pe piața internă. Am hotărât totuși că ar fi bine să începem accesarea unor piețe externe", își amintește Pantiș, care spune că bineînțeles în primii ani volumele trimise la export nu au fost mari, dar experiența l-a ajutat să învețe regulile pe care un producător român trebuie să le îndeplinească pentru a vinde pe o anumită piață externă.
În prezent, firma sa exportă circa 40% din rulajul anual de 8 milioane de euro, principalii clienți fiind din Belgia, Italia, Franța, Austria, Elveția și chiar Canada.
"Piața din vestul Europei este mult mai matură, mai stabilă. Exportul este o activitate grea, implică un flux multiplu de informații, materii prime care la rândul lor trebuie să treacă printr-un flux tehnologic, bani, transport. Exportul este mai profitabil, dar implică și alte costuri", spune Pantiș.
La rândul său, Claudiu Georgescu, președintele Asociației Producătorilor de Materiale de Construcții din România (APMCR), spune că deocamdată doar anumite produse se pretează pentru export, în special cele care au o valoare adăugată mare. Cimentul sau cărămizile, spre exemplu, nu pot fi livrate pe piețe externe, în contextul în care costurile de transport nu justifică vânzarea acestor produse pe o rază mai mare de 300 de kilometri distanță față de fabrici.
"Partea proastă este că nu avem o industrie a materialelor de construcții profilată pe export, o industrie high-tech în acest domeniu", explică Georgescu. Piața de profil, care reprezintă circa 30-40% din sectorul total al construcțiilor, a scăzut anul trecut cu circa 10%, până la 2,9 miliarde de euro, potrivit estimărilor pe baza informațiilor furnizate de președintele APMCR. Deocamdată nu există o estimare concretă privind ponderea exporturilor în această piață în 2012, însă în general, livrările în străinătate nu sunt încă cea mai importantă felie din rulajul producătorilor de materiale de construcții locali. În cazul jucătorilori mari, exportul nu depășește 10-12% din cifra de afaceri decât în cele mai fericite cazuri. Spre exemplu, Arcon Sfântu Gheorghe, companie deținută de omul de afaceri Ioan Țițeiu, a realizat anul trecut exporturi de 3,6 milioane de euro, echivalentul a circa 11% din businessul pe 2013. Similar, un alt mare producător de materiale de construcții local, AdePlast, controlat de Marcel Bărbuț, a exportat anul trecut produse în valoare de peste 1 milion de euro. Cei doi producători de materiale de construcții amintiți mai sus au ajuns cu produsele lor inclusiv în țări arabe, care de altfel au devenit în ultimii ani un adevărat El Dorado pentru firmele românești de construcții. Antreprenorii locali au ajuns chiar să construiască șosele în aceste țări, așa cum este cazul firmei Delta ACM 93, controlată de omul de afaceri Florea Diaconu, care în prezent lucrează la o autostradă în Irak.
Dacă și cum vor cuceri românii Vestul, Estul și până la urmă întreg mapamondul cu materialele de construcții produse local, rămâne de văzut. Cert este însă că primul pas este făcut deja.
0 comments :
Trimiteți un comentariu