Ilie Gheorghe este de mai bine de 18 ani în industria de panificație și are în spatele său unul dintre cele mai vechi și puternice branduri românești. A încasat peste 12 milioane de euro dintr-o tranzacție imobiliară înainte de criză și a avut peste 1.200 de angajați, dar acum anii de glorie sunt departe.De trei ani s-a refugiat la Chitila, unde încearcă să își scoată fabrica de panificație Spicul din nisipurile mișcătoare ale insolvenței.
Aventura lui Ilie Gheorghe în industria alimentară a început înainte de 1990, atunci când lucra pentru o companie de stat care producea lapte într-o fabrică în Pantelimon, unde acum funcționează un hipermarket Cora. A simțit destul de devreme că vrea să o ia pe drumul antreprenoriatului, așa că neînțelegerile cu cei care conduceau fabrica de lapte l-au făcut să înceapă un business de la zero alături de un partener.
În urmă cu 10-12 ani tot businessul se făcea pe cash, iar studiile de piață erau doar un concept care abia apărea în discursurile oamenilor de afaceri. Ilie Gheorghe are și acum într-unul din dulapurile din biroul său o agendă în care a ținut, până în 2007, evidența producției zilnice din fabrica sa, o adevărată fișă de parcurs cu date care acum au fost înlocuite de rapoartele furnizate de marile case de cercetare de piață.
“Aici este toată istoria Spicul. Făceam 3.200-3.500 de tone de pâine proaspătă pe lună. Aveam o cotă de piață de 20-25% în București și de câteva procente la nivel de țară, cu toate că erau fabrici mai mari decât a mea în provincie“, spune Ilie Gheorghe.
Deși businessul său era deja așezat în piață, iar afacerea era în plină dezvoltare, la începutul anilor 2000 omul de afaceri subliniază că și-a dat seama că fabrica nu are niciun viitor, fiind plină ochi de echipamente construite cu mult înainte de 1990, ce erau înghesuite într-o clădire construită în perioada interbelică.
Brutăria de la subsolul clădirii se inunda la prima ploaie, spațiul devenea insuficient pentru a găzdui toate utilajele și angajații, iar producția era oprită periodic pentru lucrări de consolidare a clădirii.
„Făceam în moară făină pe stoc, ca să pot opri moara pentru lucrări de consolidare. Mă temeam să nu cadă cu tot cu clădire.“
Presat de situația fabricii, dar și atras de mirajul unei piețe imobiliare locale ajunse la vârf în 2006, omul de afaceri Ilie Gheorghe a decis să accepte propunerea spaniolilor de la Hercesa pentru a vinde terenul și fabrica care se afla în apropierea centrului comercial Orhideea. El a parafat una dintre cele mai mari tranzacții din economie ale acelui an, dar semnătura pe contractul cu dezvoltatorul spaniol avea să se dovedească mai târziu ca fiind „parafa“ ce a marcat startul către un declin abrupt.
Cu mai bine de zece milioane de euro în cont și cu ușile băncilor larg deschise, antreprenorul nu a luat în considerare un exit din afacere, ci a decis să își mute producția într-o fabrică construită de la zero în localitatea Chitila, la câțiva kilometri de București.
„După ce am încasat banii de la Hercesa, mă sunau bancherii ca să mă sfătuiască ce să fac cu banii, unde să îi țin, cum să îi administrez, dar le-am spus: «Uite aici în fabrică sunt toate Mercedes-urile și BMW-urile mele».“
Planurile pe hârtie ale lui Ilie Gheorghe nu s-au potrivit cu ce s-a întâmplat în realitate. El subliniază că ridicarea fabricii a durat doi ani în loc de trei luni, iar planul de afaceri care viza rulaje de 24-25 milioane de euro anual și un EBITDA de 4-5 milioane de euro la închiderea fiecărui bilanț s-a năruit.
Citiți continuarea materialului în cel mai recent număr al revistei Business Magazin
0 comments :
Trimiteți un comentariu