Ziarul Financiar propune cel mai generos pachet salarial pentru primul-ministru (poziție ocupată în prezent de Victor Ponta), pe care să îl încaseze dacă îndeplinește 10 indicatori de performanță care să aducă o îmbunătățire a situației economice a României: 10.000 de euro net pe lună, plus un bonus anual care poate ajunge până la 10 milioane de euro.„Nu se poate să am angajați care câștigă de trei ori cât mine“, a spus premierul Victor Ponta la începutul acestei săptămâni, într-o intervenție care a adus în discuție proiectul de modificare a legii salarizării din sistemul bugetar. Afirmația sa a fost făcută în aceeași zi în care ZF a publicat un articol prin care a readus în atenție anomaliile din sistemul de salarizare de la stat, unde un șef de companie de stat precum Tarom, care are un salariu lunar de 10.000 de euro, este de zece ori mai bine plătit decât premierul, care are un salariu de la Guvern de 1.000 de euro net pe lună.
În acest context, ZF a făcut o selecție de zece indicatori economici pe care, dacă premierul împreună cu echipa sa i-ar îndeplini, ar putea fi justificată remunerarea primului ministru cu câte un milion de euro pe an pentru fiecare țintă atinsă. Cei 10 indicatori sunt: o creștere economică de peste 4% pe an, investiții străine de 4 miliarde de euro pe an, absorbția de 4 miliarde de euro pe an din fonduri europene, crearea a 250.000 de locuri de muncă într-un an, menținerea deficitului bugetar sub 3% din PIB și a deficitului de cont curent în jur de 3 - 4% din PIB, reducerea arieratelor și scăderea cu 20% pe an a costurilor cu achiziții de bunuri și servicii ale statului, creșterea salariilor bugetare cu 10% pe an, finalizarea autostrăzii Comarnic – Brașov în trei ani și menținerea datoriei publice sub pragul de 40% din PIB.
„Teoretic, într-o țară emergentă Guvernul ar trebui condus asemenea unui fond de investiții care ia un business ce nu este neapărat profitabil, dar care are potențial de creștere și ar putea genera creștere sustenabilă pe termen lung, iar acești indicatori de performanță se aplică întregii echipe de management, care e motivată să îi îndeplinească pentru a-și primi remunerațiile. Însă nu există un benchmark (etalon-n.red.) pentru salariile politicienilor, iar peste tot în lume aceștia spun că merg în aceste funcții pentru a-și servi țara, nu pentru un job din care să câștige bani“, a explicat Oana Ciornei, managing partner la Amrop România.
În prezent, președintele României Traian Băsescu are un salariu lunar de 1.500 de euro, premierul are 1.000 de euro, iar un ministru are 1.200 de euro. Premierul Ponta a spus că are la Secretariatul General al Guvernului angajați care câștigă de trei ori mai mult decât el, lucru care nu i se pare normal. Care ar trebui să fie salariul corect al premierului?
„Nu mi s-ar părea exagerat ca premierul să primească un salariu de 8.000 – 10.000 de euro pe lună și nu este normal ca premierul să câștige mai puțin decât subordonații. Au fost cazuri în care secretare din instituții de stat câștigau mult mai bine decât șefii lor, pentru că erau membre în 2-3 consilii de administrație ale companiilor de stat. Au fost lăsate multe portițe legislative care să permită un sistem de compensare pentru loialități politice sau familiale“, a explicat analistul economic Aurelian Dochia. El spune că remunerarea pe bază de performanță în cazul funcționarilor publici nu se practică, iar la nivelul premierului sau al președintelui este cu atât mai greu să se stabilească o legăură de cauzalitate între ceea ce fac ei și impactul acțiunilor lor asupra acestor tipuri de indicatori, pentru că acționează la un nivel foarte înalt. Însă, admite el, discrepanțele salariale din sectorul public au reprezentat dintotdeauna o problemă, de aceea este nevoie de o lege care să pună în ordine aceste grile.
În mediul privat, indicatorii de performanță ai unui manager la care se uită cel mai mult companiile în prezent sunt EBITDA (profit operațional), capitalul de lucru, cota de piață și nivelul de lichidități din companie, spun specialiștii.
Oana Ciornei de la Amrop a mai spus că indicatorii de performanță, dacă sunt foarte bine făcuți, ar trebui să răsplătească un comportament adoptat în întreaga organizație.
Dacă șeful acelei organizații vrea să crească cota de piață a companiei, de exemplu, va merge mai mult pe teren să observe mai bine comportamentul consumatorului, își va extinde gama de produse etc., iar acest lucru îl vor face și angajații din subordine.
Nu doar indicatorii economici ar trebui evaluați, ci și abilitățile de leadership ale premierului pentru stabilirea unui pachet de remunerație pe bază de performanță.
O atenție sporită a premierului față de ce fac oamenii din echipa sa de conducere, o măsurare a modului în care acesta își depășește atribuțiile din fișa postului și are inițiative de îmbunătățire a guvernării, dar și modul în care ia decizii – aceștia sunt doar câțiva dintre indicatorii care ar putea să evalueze activitatea premierului în așa fel încât performanța să îi fie răsplătită, spune Florin Godean, country manager al firmei de recrutare și muncă temporară Adecco România.
„Un premier bun trebuie să fie și un bun lider, iar răsplata acestuia în funcție de fluctuația de personal din rândul miniștrilor, de exemplu, ar putea fi o metodă de a îmbunătăți actul guvernării. Aplicarea unor evaluări prin care sunt testate abilitățile de lider ar putea fi încă un indicator de măsurare a performanței premierului“, a spus Godean. De altfel, o stabilitate a echipei de conducere a Guvernului (și deci, o fluctuație redusă de personal) ar putea avea ca efect o sporire a încrederii mediului de afaceri în Guvern, ceea ce ar putea conduce la noi investiții.
Până la urmă, chiar dacă statul nu va avea suficient de mulți bani disponibili pentru salarizarea premierului la acest nivel, cu siguranță că s-ar putea găsi investitori care ar putea susține financiar un astfel de pachet dacă acești indicatori vor fi îndepliniți.
ZF propune ca, pentru îndeplinirea fiecărui criteriu din cele zece să primească un milion de euro. Acest lucru este valabil doar dacă atinge minimum cinci din cele zece criterii. Dacă într-un an îndeplinește mai puțin de cinci indicatori, trebuie să plece. Aceste criterii au fost stabilite luându-se în considerare un potențial rezonabil de creștere a economiei, bazându-se pe ce s-a întâmplat în trecut. Unele criterii au fost trecute chiar de mâna lui în programul de guvernare.
Salariu fix: 10.000 de euro net pe lună + 10 milioane de euro bonus anual, odată cu îndeplinirea următorilor indicatori de performanță propuși de ZF
PROPUNEREA ZF PENTRU REMUNERAREA PREMIERULUI
1) Creștere economică de peste 4% pe an
În mandatul asumat pentru acest an, Guvernul și-a propus o creștere economică de 1,6%, însă cele mai optimiste prognoze ale analiștilor arată că economia ar putea să crească cu 2,2%-3% în 2013.
Potențialul actual al României de creștere economică în conjunctura curentă este estimat la 2-4% pe an. În aceste condiții, o performanță de peste 4% (6-8% a fost pe vremea lui Tăriceanu) este realizabilă.
O performanță notabilă a acestui indicator ar trebui răsplătită, dar în condițiile în care nu este realizată pe seama scăpării de sub control a deficitului de cont curent și a deficitului bugetar, ca în guvernarea Tăriceanu.
2) Investiții străine de 4 miliarde de euro pe an
Investițiile străine directe au ajuns anul trecut la minimul ultimilor zece ani, de 1,6 miliarde de euro, scăderea dramatică fiind și o consecință a lipsei de încredere a investitorilor în economia locală, dar și în economia globală.
Investitorii sunt mult mai atenți la competitivitatea unei țări atunci când decid să facă noi investiții, astfel că România mai are de așteptat până când în economia vor mai intra investiții- record, cum s-a întâmplat în 2009, când nivelul acetora a ajuns la aproape 9,5 miliarde de euro.
Pentru a atrage investiții străine de peste 4 mld. euro pe an, guvernul Ponta ar trebui să reducă birocrația, să asigure stabilitatea și predictibilitatea fiscală, iar pentru mediul de afaceri să asigure condiții de dezvoltare, nu frâne.
3) Absorbția de 4 miliarde de euro pe an din fonduri europene
Din 2007 până în prezent, România a atras doar 2,9 miliarde de euro din cele aproape 20 de miliarde de euro puse la dispoziție în perioada 2007- 2013, iar cel mai mare pericol cu care se confruntă Guvernul la acest capitol îl reprezintă dezangajarea banilor europeni. În perioada 2014-2020 României i se alocă 40 mld. euro, deci într-un an ar trebui să atragă măcar jumătate din bani.
În aceste condiții, o absorbție efectivă în economie a încă 4 miliarde de euro din fondurile structurale în 2014 ar fi o performanță extrem de bună și perfect realizabilă.
4) Crearea a 250.000 de locuri de muncă într-un an
Anii de criză au „șters” din economie peste 740.000 de salariați, mai ales din mediul privat, iar noile angajări făcute cu precădere în ultimul an și jumătate nu au reușit să acopere acest minus. Pentru ca o economie în care lucrează 4,3 milioane de persoane dintr-un total de 10 milioane de locuitori apți de muncă (acesta fiind nivelul populației active) să poată crește, este necesară creșterea gradului de angajare.
O țintă de un milion de locuri de muncă nou-create în decursul a patru ani, atinsă fie printr-o politică susținută de reindustrializare sau prin acordarea unor facilități fiscale care să stimuleze angajările.
5) Menținerea deficitului bugetar sub 3% din PIB
Menținerea în continuare a deficitul bugetar sub limita de 3% din PIB, stabilită la nivel european, va ține departe de România riscul declanșării unei noi proceduri de deficit.
Încadrarea în această țintă, dar fără majorări de taxe și impozite, fără reduceri de salarii sau alte forme de austeritate, ar putea să îi aducă premierului încă un milion de euro pe an la salariu.
Ajustarea deficitului bugetar sub 3% din PIB și perspectiva menținerii acestui indicator sub limita admisă au determinat Consiliul Uniunii Europene (UE) să încheie în acest an procedura de deficit excesiv declanșată în 2009, astfel că România nu mai riscă blocarea unor fonduri europene și plata unei amenzi de până la 0,2% din PIB, semnalul fiind pozitiv și pentru piețele financiare. Potrivit prognozelor Comisiei Europene, deficitul bugetar va coborî în acest an la 2,6% din PIB, iar în 2014 va scădea la 2,4% din PIB, pe metodologia europeană (ESA 95).
În ultimii trei ani, Finanțele au reușit să reducă deficitul bugetar în principal în urma aplicării unor măsuri dure de austeritate.
România a experimentat doi ani de ajustări dramatice (2010 și 2011), concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor cu 25% și majorarea TVA la 24%. La jumătatea anului trecut autoritățile au făcut primul pas în reîntregirea salariilor bugetarilor, iar din acest an salariile au revenit la nivelul din prima parte a anului 2010. Însă TVA a rămas la 24%, una din cele mai mari cote din UE.
Guvernul ar putea aduce mai multe venituri la buget și din reducerea evaziunii fiscale.
6) Deficit de cont curent în jur de 3 - 4% din PIB
România a rămas țara din Europa Centrală și de Est cu cea mai mare dependență de investițiile de portofoliu pentru a finanța deficitul de cont curent.
Iar evoluția investițiilor străine nu este încurajatoare în timp ce absorbția fondurilor europene continuă să dezamăgească.
Prăbușirea dramatică a economiei românești din 2009 s-a datorat deficitului imens de cont curent din anii anteriori, peste 10% din PIB.
În perioada de boom importurile au explodat, iar datoria privată a crescut exponențial, ceea ce a obligat guvernul să apeleze la imensul împrumut de la FMI de peste 20 de miliarde de euro pentru ca economia să-și atenueze căderea.
O creștere economică de peste 4% cu un deficit de cont curent sub 5% din PIB ar însemna o dezvoltare sustenabilă, mai puțin pe consum și mai mult pe producție.
7) Reducerea arieratelor și scăderea cu 20% pe an a costurilor cu achiziții de bunuri și servicii ale statului
Reducerea de cheltuieli este un indicator al performanței la care se uită acționarii atunci când decid bonusul unui manager din privat, astfel că o scădere semnificativă a costurilor funcționării unei companii, fără a avea impact negativ asupra businessului, conduce la o răsplată mai mare a managerului care a reușit, de exemplu, să renegocieze niște contracte cu furnizorii.
Un astfel de indicator s-ar putea aplica și pentru a evalua performanța premierului, având în vedere că statul cheltuie anual 7,6 miliarde de euro pentru achiziția de bunuri și servicii.
Nu de puține ori au fost cazuri în care au ieșit la iveală cheltuieli ale instituțiilor statului care nu erau neapărat justificate (parfumuri, bijuterii, mașini etc.) într-un context economic de criză, iar scăderea nivelului de cheltuieli cu achizițiile de bunuri și servicii cu 20% pe an ar putea să îi aducă, pe bună dreptate, un plus de un milion de euro pe an la salariul premierului.
Odată ajustate cheltuielile cu bunuri și servicii, nu ar mai fi sacrificate cheltuielile cu investiții publice pentru a ține deficitul bugetar sub control, investițiile fiind foarte importante pentru o creștere economică consistentă și sustenabilă. În plus, veniturile premierului ar putea fi suplimentate și de o bună gestionare a situației companiilor de stat, care au continuat în ultimii ani să înregistreze pierderi uriașe și să genereze arierate.
La finele anului 2012, la companiile de stat monitorizate în cadrul programului, arieratele s-au situat la 2% PIB, peste plafonul indicativ din program stabilit la 1,5% din PIB, în principal din cauza acumulării de noi arierate în companiile feroviare de stat.
8) Creșterea fondului de salarii cu 10% pe an
Salariile bugetarilor, pentru care statul cheltuie anual peste 10 miliarde de euro, ar trebui să crească pentru ca medicii, de exemplu, să nu mai plece din țară, iar profesorii să se orienteze spre o mai bună pregătire a viitoarelor generații de angajați.
Această creștere a salariilor prin resurse sustenabile, pentru că este de presupus că sunt mai mulți bani la buget prin creșterea economică și investiții străine, ar stimula consumul, care a fost cel mai afectat în criză (-20% în trei ani) .
O creștere de 10% a salariilor bugetare, fără a adânci deficitul bugetar și fără a crește semnificativ cheltuielile salariale ale statului, ar putea fi un indicator de performanță.
9) Finalizarea autostrăzii Comarnic–Brașov în trei ani
Construcția unei autostrăzi care să traverseze munții este un proiect pe care România și-l dorește de foarte mult timp, însă până în prezent toți pașii făcuți în acest sens s-au soldat cu un eșec.
Autostrada Comarnic-Brașov, cu o lungime de 58 de kilometri, ar urma să fie construită prin concesiune, statul aflându-se în prezent în etapa de dialog competitiv cu investitorii privați interesați să realizeze această șosea.
Statul a mai încercat însă de două ori în ultimul deceniu să mai construiască această autostradă prin parteneriat public-privat, dar de fiecare dată înțelegerile între stat și partea privată au picat.
Realizarea autostrăzii Comarnic-Brașov în trei ani ar justifica acordarea unui bonus de 1 milion de euro premierului Ponta, în contextul în care ar demonstra investitorilor străini, care au criticat infrastructura de transport deficitară din țară, că există voință politică pentru ameliorarea acestor probleme.
10) Menținerea datoriei publice sub pragul de 40% din PIB
O datorie publică de 40% din PIB este limita acceptată de investitori pentru România, iar în ultimii ani nivelul a oscilat în jurul a 38% din PIB. În primele luni din 2013 datoria publică și-a continuat ascensiunea, ajungând la sfârșitul lunii martie la un vârf de 252 mld. lei (echivalentul a 57 mld. euro), cu 11,5 mld. lei peste nivelul din decembrie 2012. Ritmul de creștere s-a temperat totuși comparativ cu anii trecuți.
În 2012 avansul datoriei publice a fost de 8% (respectiv 17,6 mld. lei). În următorii ani, rambursarea împrumuturilor externe va majora semnificativ serviciul datoriei pentru guvern și banca centrală. În 2013 și 2014 România are vârfuri de plată a datoriei externe de 13 mld. euro.
Analiștii anticipează plafonarea datoriei sub pragul de 40% din PIB doar dacă va continua ajustarea deficitului bugetar, iar economia va rămâne în teritoriu pozitiv, cu creșteri consistente, de peste 2- 3%.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.07.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu