De ieri, 1 august, a devenit obligatorie procedura de informare cu privire la mediere, înainte ca un litigiu să ajungă în instanță. Medierea rămâne facultativă, dar procedura de informare cu privire la mediere, în cazuri nepenale prevăzute de Codul de procedură civilă sau în cauze penale - care privesc infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală -, a devenit o etapă ce nu mai poate fi ocolită. Instanțele vor respinge acțiunile pentru care informarea asupra medierii este obligatorie, dacă părțile nu au trecut, înainte de proces, prin această ședință obligatorie de informare. Ședința este organizată de mediator și este gratuită. Dovada participării la ședința de informare se face printr-un certificat eliberat de mediator.Medierea este practicată de circa 7.000 de mediatori autorizați de Consiliul de Mediere. Potrivit specialiștilor, procedura de mediere vine cu economii de timp și spor de confidențialitate pentru părțile implicate, în situația în care acestea ajung la un acord.
Tabloul Mediatorilor Autorizați, publicat pe site-ul Consiliului de Mediere, autoritatea care reglementează activitatea de profil, arată că la nivel național sunt peste 5.500 de mediatori - peste 1.000 în București.
„Sunt cam 7.000 de mediatori autorizați la nivel național în prezent. Avem în fiecare lună între 300 și 700 cereri de autorizare“, a declarat pentru ZF Gabriela Gyongy Mihuț, purtătorul de cuvânt al Consiliului de Mediere.
Potrivit acesteia, majoritatea conflictelor, peste 90%, poti fi rezolvate prin mediere, iar numărul de mediatori va crește constant în perioada următoare, dată fiind obligația medierii. În 2011, numărul de mediatori autorizați se situa la circa 3.000.
Ce presupune un proces de mediere
Medierea, profesie reglementată prin Legea 192 din 2006, constituie o alternativă amiabilă de soluționare a conflictelor, cu ajutorul unui mediator autorizat, care aduce la masa negocierii părțile implicate într-un conflict.
Spre deosebire de acțiunile în instanță, unde părțile sunt afișate public iar soluționarea conflictelor poate dura ani de zile, medierea vine – susțin cei care o practică - cu o politică strictă de confidențialitate, conflictele putând fi soluționate în maxim trei luni de zile.
Arhivele discuțiilor și documentele rezultate din procesul de mediere sunt, de obicei, distruse la sfârșitul procedurii, singurele documente care rămân fiind acordul semnat între părțile implicate și procesul verbal al medierii, care reprezintă un registru schematic al activităților desfășurate.
Procedura medierii este informală. Mediatorul stabilește de la început cu părțile implicate, de comun acord, regulile procesului de mediere, locul și tarifele. Tariful medierii poate fi stabilit pe oră sau pe ședință, iar sumele sunt plătite în mod egal de către părți, cu excepția cazurilor în care părțile se înțeleg să plătească sume diferite. Onorariul se stabilește pe întreaga procedură de mediere, cu condiția să nu fie depășit un număr de patru ședințe.
Dacă se ajunge la semnarea unui acord între părți la sfârșitul medierii, respectivul document poate fi legalizat ulterior la notariat, devenind astfel titlu executoriu. Dacă acordul nu este legalizat la notar, părțile pot merge în instanță. În această situație, dacă mediatorul e chemat ca martor în instanță, el nu poate decât să confirme prezența părților la mediere, fără a dezvălui discuțiile sau alte detalii ale procesului.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 02.08.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu