România ar fi putut profita dacă lupta pentru JO din 2020 ar fi fost câștigată de Turcia, unde exportă metale, sau de Spania, unde trăiesc un milion de români

Deși n-a participat direct la lupta pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2020, România nu are decât de pierdut din victoria capitalei nipone Tokio în fața Istanbulului și Madridului. Succesul Istanbulului ar fi fost o oportunitate de creștere pentru exportatorii români, deoarece România exportă în Turcia mai ales metale și produse meta­lurgice, necesare construcțiilor. Victoria Madridului ar fi adus o șansă în plus de câștig pentru cei aproape un milion de români care locuiesc, muncesc sau își caută de lucru în prezent în Spania, unde șomajul face ravagii. Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci ies categoric din discuție pentru companiile românești doarece pentru acestea se bat feroce, sub stindardul Kremlinului, doar oligarhii ruși.

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este recunoscut pentru gustul său pentru proiecte grandioase, mai ales de infrastructură și construcții. Printre proiectele de zeci de miliarde de dolari se numără construirea unui nou aeroport, cel mai mare din lume, care să deservească Istanbulul, un nou canal pe partea europeană a Istanbulului între Marea Neagră și Marea Marmara și un nou pod peste strâmtoarea Bosfor. JO din 2020 i-ar fi dat premierului prilejul să-și pună în practică ambițiile care ar fi putut fi hrănite cu fier românesc. Aproape un sfert din exporturile de metale comune și produse metalurgice ale României merg către Turcia. România ar putea deveni, de asemenea, un important furnizor de ovine și bovine. În prezent exporturile și tranzitul de carne către și prin Turcia sunt blocate din cauza unor probleme veterinare, nerecunoscute de UE, probabil măsuri de protecționism comercial.

Românii reprezintă 18% din numărul total al șomerilor străini înregistrați în Spania

Spania se confruntă în prezent cu o rată a șomajului de peste 26%, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, mai mică doar decât cea a Greciei. Lucrările de pregătire pentru JO ar fi adus cu siguranță un impuls vital sectorului construcțiilor, a cărui prăbușire a aruncat economia spaniolă într-una dintre cele mai acute recesiuni de după Al Doilea Război Mondial. Românii reprezintă 18% din numărul total al șomerilor străini înregistrați în Spania. În luna martie numărul șomerilor români era de 94.000, dintre aceștia 59.600 primind ajutoare și indemnizații de șomaj, arată sondajele Federației Asociațiilor de Români din Europa (FADERE). Potrivit premierului Victor Ponta, un milion de români trăiesc și muncesc în Spania. În perioada de boom economic, mulți dintre ei au adus în țară banii câștigați acolo. Sumele transferate în România nu sunt cunoscute, deoarece România nu are statistici oficiale ale remiterilor românilor din străinătate, dar prin angajații români din Spania o parte din investițiile făcute în JO ar fi ajuns cu siguranță în România.

Spania a pierdut însă lupta pentru JO, deoarece șansele i-au fost măcinate de economia bolnavă, iar Turcia a plecat capul cu imaginea pătată de violența cu care poliția a răspuns protestelor antiguverna­mentale din această vară.

Japonia este prea departe, atât economic, cât și ca distanță, pentru ca JO să aducă beneficii reale României. Exporturile României către Japonia s-au axat anul trecut doar pe cherestea și îmbrăcăminte.

JO de la Soci, festival de cheltuieli și pomană pentru oligarhii ruși

Planul inițial al Jocurilor Olimpice de iarnă care vor fi organizate anul viitor de Rusia, la Soci (foto), prevedea cheltuieli de „doar” 10 miliarde de dolari, deja mai mult decât multe din edițiile precedente, scrie La Tribune. Acum, bugetul este de cinci ori mai mare. Pentru a înlesni înghițirea pilulei cheltuielilor de către contribuabili, președintele Vladimir Putin a pus în seama oamenilor de afaceri ruși finanțarea construcțiilor. Grandiosul proiect s-a dovedit a fi până la urmă un uriaș jaf al banului public.

Pentru a da un reper pentru dimensiunile proiectului, organizarea JO de iarnă de la Vancouver (2010) și Turin (2006) nu a depășit 2,5, respectiv 4 miliarde dolari. Beijingul deține actualul record pentru JO de vară, cu cheltuieli de până la 40 miliarde dolari. PIB-ul Rusiei este de patru ori mai mic decât cel al Chinei. Cele 50 de miliarde de dolari cât costă Jocurile de la Soci s-ar justifica prin faptul că, așa cum a fost și cazul Beijingului, lucrările, inclusiv de infrastructură, au pornit de la zero.

În schimbul banilor investiți, oligarhii ruși primesc favoruri fiscale în alte sectoare de activitate, credite ieftine și oportunități care  vor contrabalansa pierderile înregistrate la Soci. Însă Soci este un club ciudat al oamenilor de afaceri, accesul fiind permis doar investitorilor care și-au demonstrat loialitatea politică față de Putin sau celor care acceptă „ofertele de nerefuzat” ale Kremlinului sub amenințarea hărțuirii.

Analistul Igor Nikolaiev dă două explicații indiferenței rușilor în fața costurilor deosebit de mari. „Nivelul de trai al populației a crescut în ultimii zece ani, ceea ce reduce sensibilitatea la cheltuielile statului. Apoi, din nefericire, mass-media de stat prezintă faptele foarte trunchiat, cu Putin forțând oligarhii să finanțeze Jocurile”, a explicat el.

Guvernul și Comitetul Olimpic insistă că cea mai mare parte a investițiilor făcute la Soci vin din sectorul privat. În realitate, acești investitori privați sunt companii și firme controlate sau care aparțin statului prin intermediul unor giganți precum Gazprom, Sberbank, Transneft și Rosneft. Absența totală a capitalului străin investit în această aventură olimpică demonstrează că afacerile legate de Soci nu se conformează regulilor pieței.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.09.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru