Ministerul Finanțelor a majorat datoria externă publică în valută cu încă 1,5 mld. euro, prin bonduri pe șapte ani emise la o dobândă de 4,8% pe an. Datoria publică externă s-a triplat în ultimii cinci ani, iar banii nu se văd în investiții.Banii de la buget sunt direcționați preponderent spre pensii și salarii, care au fost reîntregite în acest an, sau spre cheltuieli cu bunuri și servicii, în timp ce investițiile sunt în declin. Sectorul infrastructurii, care ar fi trebuit să dea pe timp de criză un impuls economiei, lâncezește.
Datoria publică externă s-a triplat de la 10,5 mld. euro în decembrie 2008 până la 35,7 mld. euro în iunie 2013, fără ca suma suplimentară de 25 mld. euro să se vadă în investiții de infrastructură, în energie sau, de ce nu, în capacități industriale prin garanții sau alte mecanisme de susținere. Dimpotrivă, investițiile publice au scăzut în semestrul I din 2013 cu 10%, în timp ce cheltuielile de personal pentru bugetari au crescut cu 18%.
„Emisiunea a fost suprasubscrisă de peste patru ori, oferta investitorilor totalizând 6,4 mld. euro, în condițiile în care solicitarea maximă a statului român a fost de 1,5 mld. euro. Maturitatea împrumutului este de 7 ani, având o dobândă de 2,95 puncte procentuale peste midswap (indicatorul de referință al pieței), în scădere cu 0,75 puncte procentuale față de ultima emisiune de obligațiuni de stat denominate în euro pe piața externă din luna octombrie 2012“, a spus Liviu Voinea, ministrul bugetului.
La sfârșitul lui 2008, când a început să se resimtă criza în România, datoria externă publică reprezenta mai puțin de 15% din datoria totală, iar acum ponderea este mai mult decât dublă, îndreptându-se spre 36% din datoria externă totală.
În ultimii ani cea mai mare parte din banii noi din exterior care mai vin în România sunt împrumutați de către stat, iar firmele private și băncile doar își reînnoiesc liniile de finanțare.
„Dacă ne uităm la șocul resimțit de România în anul 2009 sau de cel resimțit de țări emergente din Asia și America de Sud care se confruntă în prezent cu retrageri masive de capital și deprecieri ale monedelor naționale vedem că fundamentarea creșterii economice pe datorie externă ar trebui folosită cu moderație. Mai potrivită este accesarea de finanțare externă care nu generează datorie, de tipul fondurilor europene și al participațiilor la capital“, afirmă Eugen Sinca, analistul-șef al BCR.
Finanțele au mai ieșit pe piețele externe la începutul acestui an, când au emis bonduri în dolari cu scadența la zece ani, la un randament de 4,5% pe an, în timp ce anul trecut Finanțele au vândut bonduri în dolari pe aceeași scadență la un randament de 6,45% pe an. Tranzacția de ieri a fost intermediată de Citibank, HSBC, Société Générale și Deutsche Bank, iar randamentul a fost de 4,769%.
România este în continuare dependentă de capitalurile străine atât pentru rostogolirea datoriei externe, cât și pentru finanțarea deficitului bugetar. Plata datoriei externe sau interne fără rostogolirea acesteia se poate realiza numai dacă se creează excedente sau se reduc rezervele valutare ale țării. Iar dacă România ar alege să plătească datoria prin restrângeri de cheltuieli, nu s-ar mai înregistra creșterea economică prognozată, potrivit analiștilor. În acest an România trebuie să ramburseze 5 mld. euro din împrumutul record de aproape 20 mld. euro, contractat în primăvara anului 2009 de la FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială, din care circa 4 mld. euro vor fi suportate de BNR din rezervele valutare.
Ministerul Finanțelor, care trebuie să plătească un miliard de euro din această sumă, adună fondurile necesare de pe piață și plătește datoriile - inclusiv către FMI ñ împrumutându-se din altă parte.
În ultimii ani a crescut vizibil ponderea împrumuturilor în euro în structura datoriei publice a României. Dacă în 2008 ponderea împrumuturilor în euro era de 27,7%, în 2012 a sărit la peste 40%. Teoretic, la momentul scadenței împrumutului, România ar trebui să fie în zona euro și să plătească datoria în moneda europeană, astfel că expunerea din punctul de vedere al riscului valutar ar fi minimă. Însă, în contextul perpetuării tensiunilor externe, această probabilitate este destul de redusă, astfel că împrumuturile în euro implică și un risc valutar semnificativ.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 13.09.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu