Noi extragem, alții rafinează. În urma închiderii rafinăriilor România este pe locul cinci la producția de petrol în UE, dar pe locul 12 la rafinare

România este pe locul cinci în Uniunea Europeană la producția de petrol, dar din cauza închiderii rafinăriilor pe motiv că nu există cerere de benzină și motorină (!) a coborât pe locul 12 la capacitatea de rafinare. Ultima rafinărie închisă este Arpechim Pitești, pe care austriecii de la OMV Petrom chiar au vrut să o demoleze.

România a produs 4,2 milioane de tone de petrol în 2012, după Norvegia (94 mil. tone), Marea Britanie (52 mil. tone), Danemarca (11 mil. tone) și Italia (5,8 mil. tone). Toate aceste țări au o capacitate de rafinare mult mai mare decât a României (15 milioane de tone în 2012 cu trei rafinării, față de 10 rafinării în 2007).

Însă există numeroase țări din UE, precum Germania (102 milioane de tone capacitate de rafinare - 3,9 mil. tone de petrol producție în 2012 ), Franța (78 milioane de tone capacitate de rafinare - 1,1 mil. tone producție), Olanda (66 mil. tone capacitate de rafinare -1,8 mil. tone producție ), Polonia (25 milioane de tone capacitate de rafinare - 0,7 mil. tone producție ) sau chiar Grecia (24 mil. tone capacitate - sub 0,1 mil. tone producție) care nu au petrol dar au capacități de rafinare mult mai mari decât ceea ce exploatează în mod direct și decât ale României.

România este una dintre cele mai bine poziționate piețe din punct de vedere energetic la nivelul UE, ocupând locul 5 la producția de petrol și gaze naturale și având perspective importante de creștere dacă se iau în calcul dezvoltările din Marea Neagră și proiectele de gaze de șist • Totodată, piața locală se situează pe locul șase în UE la producția de cărbuni și are una dintre cele mai scăzute dependențe de importul de gaze sau de produse petroliere • Cu toate acestea, nicio companie din România nu intră în topul primelor zece firme energetice la nivel european, iar în timp ce Ungaria se gândește la recâștigarea controlului asupra companiilor de utilități, iar Bulgaria a bătut palma cu azerii pentru gaze, România spune că nu are bani pentru a face un document de strategie energetică.

„Strategia pe care noi o avem acum, cea din 2007, nu este o strategie, ci o colecție de date fără a conține niște direcții de dezvoltare“, spune Car­mencita Constantin, directo­rul departamentului de strategii energetice și de mediu din cadrul Institutului pentru Studii și Proiectări Energetice (ISPE).

Deocamdată însă, acela este singurul do­cu­ment care încearcă să organizeze funcționarea sistemului energetic local în contextul în care Constantin Niță, ministrul delegat pentru ener­gie, a declarat recent că nu sunt bani pentru a organiza o licitație în vederea selectării unui consultant pentru întocmirea unui nou proiect de strategie. Declarațiile vin în contextul în care la începutul acestui an, tot Niță dădea asigurări că până în toamnă România va avea un document nou de strategie.

Ce fac vecinii?

În timp ce piața locală ezită, statele din jur își urmăresc interesele. Guvernul ungar a declarat că vrea să recâștige controlul asupra companiilor de utilități privatizate în trecut, parte a unei strategii de a reduce tarifele.

La sud, compania de stat Bulgargaz a încheiat un acord cu consorțiul Șah Deniz din Azerbaidjan pentru achiziția de gaze naturale pe o perioadă de 25 de ani, din 2019, aceasta fiind prima diversificare a furnizorilor realizată de autoritățile de la Sofia. Bulgaria a făcut și ea parte din Nabucco, alături de România, dar după ce proiectul a pierdut lupta pentru gazele azere, statul vecin s-a orientat spre proiectul învingător, TAP, la care încearcă să se conecteze.

„Ungurii au ajuns la adevărul că energia este baza infrastructurii din orice țară, același adevăr pe care l-au înțeles cehii cu CEZ, italienii cu Enel și așa mai departe. Toate aceste firme au o componentă de stat“, mai spune reprezentanta ISPE.

În România sectorul de producție de energie este preponderent de stat, dar orice efort pentru integrarea acestor companii în structuri care să aibă un mix de producție, întomai după exemplul CEZ sau Enel, s-a lovit de opoziția unor organisme precum Banca Mondială. Odată cu listările la Bursă și cu angajamentele făcute în fața FMI privind păstrarea actualei structuri a producătorilor care urmează să fie listați, visul creării acelui mix energetic pare tot mai îndepărtat. „A fost o greșeală separarea, dar ne vom pune la masa discuțiilor cu toți producătorii din energie pe această temă“, a spus Maricel Popa, secretar de stat în Departamentul pentru Energie.

Poate știu alții mai bine să ardă cărbune românesc

Carmencita Constantin mai spune că la nivel european sunt tot mai multe discuții privind accesul la resurse în funcție de eficiența utilizării lor, iar în contextul deschiderii piețelor de energie acesta ar trebui să fie un nou semnal de alarmă pentru România.

De exemplu, randamentul termocen­tralelor pe cărbune din România este de circa 30%.

„Voi nu prea știți să folosiți lignitul. Lasă că-l ardem noi. Este o problemă cu care ne-am putea confrunta“, crede Constantin.

Pentru sectorul termo, reprezentanta ISPE spune că mai este o șansă, ultima. Guvernul intenționează să finanțeze înlocuirea termo­centralelor învechite dintr-un fond alimentat prin vânzarea către acestea a unui număr de certificate de emisii de gaze de seră (EUA), pe care statul le va primi gratuit din partea Comisiei Europene. Diferența majoră este că dacă înainte acești bani pentru certificatele de emisii ieșeau din țară, acum ei se strâng într-un fond destinat investițiilor în marile termocentrale.

„Problema este să se facă, pentru că până acum nici măcar nu s-a emis hotărârea de guvern.“

Pe partea de producție de hidrocarburi, autoritățile române trebuie să emită până la finalul anului viitor un nou regim de redevențe. Negocierile sunt extrem de importante și de ele depinde pe de o parte majorarea încasărilor la bugetul de stat, iar de pe altă parte programele de investiții ale marilor companii. Problema este că potrivit Petrom negocierile nici măcar nu au început, totul rezumându-se la stadiul de discuții.

„Aceste contracte trebuie reanalizate într-un cadru strategic național“, mai spune Constantin.

Cele mai recente date publicate de Eurostat arată că în anul 2011 România a avut o producție de petrol de 4,2 milioane de tone, cantitate care deși nu poate rivaliza cu cea a Norvegiei de exemplu, care a extras 94 de milioane de tone de petrol, plasează piața locală în fața unor economii precum Germania, Turcia, Franța sau Austria.

La fel, la producția de gaze naturale, România a extras în 2011 circa 9-10 miliarde de metri cubi, ceea ce îi conferă pieței locale locul 5 la nivel european în fața unor state precum Italia, Austrai sau Franța. În ceea ce privește producția de cărbuni, România a ocupat locul 6 cu o extracție de 35,5 milioane de tone, cantitate ce o plasează înaintea unor țări precum Marea Britanie sau Norvegia.

Rompetrol așteaptă redevențele să se apuce de extracție

Pe partea de hidrocarburi, poziția Ro­mâ­niei s-ar putea întări în perioada următoare ți­nând cont de programul de explorare din Marea Neagră derulat de ExxonMobil și Petrom sau de perspectivele privind gazele de șist. Mai mult, și alte companii și-au anunțat intenția de a se dezvolta pe partea de explorare și producție.

„Am putea avea un interes în segmentul upstream în România, dar trebuie mai întâi să înțelegem care va fi structura fiscală“, a de­clarat Azamat Zhangulov, senior vice-presi­dent al Rompetrol Group, companie care anul trecut a finalizat un program de investiții de 380 de milioane de dolari pentru creșterea capacității de rafinare de la Petromidia.

În ciuda rezervelor dovedite, nicio altă țară europeană nu s-a confruntat cu un fenomen al închiderii de unități de rafinare de amploarea celui din România, care în perioada 2007-2012 a pierdut 7 unități de procesare a petrolului, ulti­ma și cea mai importantă fiind tragerea pe linia moartă a Arpechim. Austria de exemplu, țară care are o producție de petrol de peste 5 ori mai mică față de cea a României și o dependență de importuri de produse pe­troliere de peste 90% și-a menținut capacitatea de rafinare în perioada analizată. Și aici, potrivit unui comunicat recent al Ministerului Economiei, jucătorii cer o strategie.

Mai mult, un top realizat recent de Deloitte în care 500 de companii din Europa Centrală sunt ordonate în funcție de veniturile înregistrate în 2012, arată că printre primele companii energetice din regiune nu se numără nicio firmă românească, clasamentul fiind dominat de PKN Orlen din Polonia, MOL din Ungaria, Naftogaz din Ucraina și CEZ din Cehia, toate de stat.

În acest context, toți jucătorii din industrie cer un singur lucru: elaborarea unei strategii energetice care să înlocuiască vechiul document, deja expirat după efectele produse de criza financiară, dar deocamdată nu sunt bani pentru întocmirea acesteia.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.10.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Roxana Petrescu