Tranziția țărilor din Europa de Est către standardele occidentale este influențată de factori istorici, între care vechile granițe imperiale sau ratarea unor oportunități precum cea dată de înlocuirea "fostei elite comuniste a României condusă de Ion Iliescu" cu Guvernul Ciorbea, arată BERD"Imperiile și puterile coloniale pot lăsa o moștenire pe termen lung în ce privește instituțiile politice și economice. În particular, conducerea otomană a avut efecte negative de durată asupra dezvoltării financiare și normelor sociale legate de încredere din Europa de Sud-Est. Conducerea habsburgică, în schimb, a lăsat o moștenire pozitivă în prin lipsa corupției", notează într-un raport Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).
Țările din Europa Centrală și de Est cu cel mai bun parcurs al tranziției în perioada 1989-2006 au fost cele care s-au aflat sub control prusac, urmate de fostele componente ale Imperiului Habsburgic, în timp ce statele cu moștenire țaristă sau otomană au înregistrat o evoluție mai dificilă, iar în unele cazuri chiar o înrăutărțire.
"Indicatorii de tranziție ai BERD diferă în funcție de vechile granițe imperiale. Gradul de tranziție este mai ridicat în țările care au făcut parte din Imperiul Habsburgic sau Prusia, față de cele care au fost controlate de otomani și ruși", arată raportul BERD.
Regiunile din Polonia care s-au aflat în trecut sub control prusac sau austriac tind să voteze partide mai liberale, față de cele care au fost controlate de Imperiul Țarist.
Această constanță ar putea reflecta influența episoadelor istorice de lungă durată asupra normelor sociale, transmisă de la o generație la alta, se arată în raportul BERD.
Astfel, dintre țările foste componente ale Imperiului Otoman aflate acum în parteneriat cu BERD, doar România, Bulgaria și Macedonia au început să se apropie de standardele occidentale, evoluția fiind însă lentă.
Pentru Albania, Muntenegru și Serbia, și ele foste teritorii ale Imperiului Otoman, perioada de tranziție a marcat un declin al instituțiile politice și în plan economic.
Din fostul imperiu Țarist, campioana tranziției către un model economic și politic occidental este Polonia, urmată de Lituania. Dacă Republica Moldova și Rusia au avut un parcurs fluctuant, în Ucraina reculul a fost constant în perioada 1989-2006, situație întâlnită și în Belarus, unde însă amploarea a fost mult mai mare.
Dintre teritoriile controlate în trecut de Imperiul Habsburgic, doar în Bosnia-Herțegovina, Serbia și Ucraina condițiile s-au înrăutățit în anii care au urmat căderii comunismului. Restul țărilor partenere BERD care au avut teritorii în componența Imperiului Habsburgic - Ungaria, Polonia, Cehia, Croația, România, Slovacia și Slovenia - au reușit o tranziție pozitivă.
Cei mai buni indicatori ai tranziției sunt, însă, înregistrați în fostele teritorii controlate de Prusia. Astfel, Estonia, Lituania, Letonia și Polonia s-au apropiat constant de standardele unei economii avansate. Singura excepție în cazul fostelor teritorii ale Prusiei sunt fostele teritorii intrate ulterior sub controlul Rusiei.
Istoria granițelor unei țări nu spune însă întreaga poveste. În interiorul granițelor fostelor imperii există o diversitate puternică de la o țară la alta, arată economiștii BERD. Această diversitate ar putea reflecta elmente precum bogăția și distribuția acesteia la nivelul societății. Chiar și în aceste cazuri, instituțiile și normele sociale moștenite s-ar putea să-și fi făcut simțite efectele pe parcursul perioadei de tranziție.
De exemplu, eșecul privatizărilor din primii ani este atribuit preluării controlului procesului politic de către grupuri de interese opuse reformelor care le-ar fi afectat situația. Predilecția, precum și capacitatea de a se opune reformelor s-ar putea să fi fost influențată de instituțiile economice contemporane, ale căror baze datează însă de secole.
Progresele în procesul de tranziție a fost puternic corelat cu sistemele politice, notează BERD. Țările mai democratice au progresat mai mult în privința reformelor.
Democrația are un impact puternic asupra instituțiilor economice, însă sunt relvanți și alți factori, precum istoria, geografia, veniturile pe cap de locuitor, prezența resurselor naturale, polarizarea politică, etnică și economică, precum și integrarea internațională și modelul instituțiilor politice.
Calitatea instituțiilor economice depinde în măsură semnificativă și de momentele cruciale din istoria unei țări și de deciziile luate.
BERD analizează patru astfel de momente cruciale, schimbările de regim din 1996 în România, din 1998 în Slovacia, precum și cele din 2004 în Georgia și din 2005 în Ucraina.
"După răsturnarea regimului lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, fosta elită comunistă a României, condusă de Ion Iliescu, a reușit să păstreze puterea politică în prima jumătate a anilor '90", notează BERD.
Cu excepția liberalizării prețurilor și comerțului, reformele pentru trecerea la economia de piață au avansat greoi, iar România a rămas în urmă și în privința integrării internaționale. Alegerile parlamentare din 1996 au adus un guvern de centru-dreapta, condus de premierul Victor Ciorbea, susținut de o majoritate de 60% în Parlament.
Ciorbea și-a anunțat intenția de a rupe România de trecutul comunist și de a lupta împotriva corupției.
Guvernul a pregătit un program ambițios de stabilizare și reformă, susținut de FMI, notează BERD.
"După unele succese inițiale - printre care înființarea unei autorități pentru concurență, introducerea convertibilității monedei și accelerarea programului de privatizare - reformele au stagnat. După ce a pierdut sprijinul propriului partid, Ciorbea a demisionat în 1997", se arată în raportul instituției internaționale.
Au urmat două guverne ineficiente de centru-dreapta, subminate de conflicte interne și confruntarea cu minerii în 1999, iar "Iliescu și foștii comuniști au revenit la putere în noiembrie 2000".
0 comments :
Trimiteți un comentariu