Agro-traderi cu afaceri de 836 mil. euro pe an și-au schimbat CEO-ul în 2013

Traderii de materii prime agricole Glencore (111 mil. euro/an), Ameropa (198 mil. euro/an), Nidera (65 mil. euro/an), Bunge (385 mil. euro/an) și CHS (77 mil. euro/an) au operat schimbări de CEO în România în acest an. Startul schimbărilor a fost dat de plecarea lui Leontin Suciu de la conducerea Glencore România după 17 ani petrecuți în această poziție. În locul său elvețienii l-au adus pe executivul rus Peter Kalasnikov, care a mai ocupat poziții în organigrama Glencore în Rusia.

Luna iulie a fost cea mai fierbinte din punctul de vedere al schimbărilor de CEO din agrobusiness având în vedere că în această perioadă Marcus Wirth a fost numit la conducerea Ameropa după plecarea lui Cezar Iulian Gheorghe, argentinianul Gaston Figarrota a preluat frâiele afacerii Nidera după ce Victor Beznea a ales să pornească un start-up alături de partenerul său Marian Andreev iar Giovanni Quaglia a fost adus de Bunge la București pentru a restructura operațiunea americanilor. Tot în iulie, Ștefan Florescu, fostul director comercial al Bunge, a preluat fotoliul de CEO al traderul CHS, înlocuindu-l în această poziție pe sârbul Dusan Krunic.

În “linia doua” a organigramelor traderilor multinaționali de materii prime agricole cele mai importante mutări au fost cele ale lui Florin Brătucu (de la Cargill la Glencore în poziția de director comercial), Ioanei Singhiorghe (de la Nidera la Prutul Agri Trade în poziția de director comercial), Valentin Cioroiu (de la Cargill la Nidera în poziția de director comercial) și Cristian Mihăilescu (de la Alfred Toepfer la Bunge în poziția de director comercial).

omerțul cu materii prime agricole este unul dintre cele  mai discrete segmente din agricultură, piața fiind controlată de companii ce pot fi numărate pe degetele de la două mâini. Multinaționale precum Cargill, Alfred Toepfer, Glencore, Ameropa sau Bunge au în România afaceri de sute de milioane de euro annual pe care le fac cu câteva sute de angajați.

Deși sunt nume puțin cunoscute publicului larg, aceste companii au un rol cheie în exporturile de materii prime agricole ale României având în vedere că aceste grupuri controlează cea mai mare parte a infrastructurii portuare ce permite livrările în străinătate. Practic, aceste companii decid ce, cât, când și unde este trimis grâul, porumbul, floarea-soarelui sau orzul românesc.

Rolul executivilor de top în operațiunile traderilor este unul cheie având în vedere că aceste companii se bazează pe rulaje extrem de mari făcute cu marje de profit mici, cuprinse în general între 1% și 5%. În consecință, o decizie întârziată cu câteva minute poate face diferența dintre câștiguri sau pierderi de zeci sau sute de mii de euro.

Pentru traderii multinaționali piața din România este una strategică având în vedere că producția de cereale locală este în fiecare an între primele cinci din UE dar și pentru ieșirea la Marea Neagră și apropierea de economiile cu deficit de producție de cereale din Orientul Mijlociu și din nordul Africii.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Gabriel Razi