Spiritul de la Bretton Woods ne va ajuta să creăm un regim internațional eficient care ar presupune reguli pentru realinierea monedelor majore și pentru a deshash:PGEgaHJlZj0iaHR0cDovL3d3dy5hbnRyZXByZW5vci5zdS8yMDEzLzAxL251LXZhLWZpZS1mcmljYS1hY3Rpb25hdGkuaHRtbCIgdGFyZ2V0PSJfYmxhbmsiPmN1cmFqYTwvYT4= destabilizarea fluxurilor de capital, reintroducerea legislațiilor de tipul Glass Steagall și măsuri pentru restructurarea și simplificarea sectorului financiar. Dar aceasta este o provocare uriașă într-o lume multipolară, în care coordonarea politicilor este dificilă, scrie Daniel Dăianu într-un articol publicat de ziarul francez Les Echos, printre cele mai populare din țară.Perspectiva ca Fed, banca centrală a SUA, să pună capăt stimulului monetar provoacă temeri. Ironic, aceste temeri sunt răspunsul îngrijorărilor apărute când Fed a recurs la această formă de stimulare, care a pus presiuni pe valutele piețelor emergente. Au apărut, de asemenea, semne ale unui război valutar. În oricare fel ar acționa banca centrală a SUA, impactul asupra piețelor emergente și asupra Europei va fi sever din perspectiva legăturii toxice dintre bănci și situațiile fianciare ale guvernelor din zona euro.
Toate aceastea sunt dovezi că ne lipsește un regim internațional potrivit și ne împinge să revizităm acordurile de la Bretton Woods.
Aceste acorduri pot fi văzute ca un sumar al Pax Americana, al unei modelări hegemonice ale regimului economic internațional după cel de-Al Doilea Război Mondial. Un astfel de punct de vedere este discutabil din cel puțin două motive. În primul rând, deoarece este întotdeauna nevoie de un regim internațional eficient care ar trebui să forțeze interacțiunile dintre state. Apoi, aceste acorduri își aveau rădăcinile într-o criză financiară și economică de proporții uriașe, Marea Depresiune, și au încercat să combine reguli aplicate problemelor interne cu reguli care acopereau relațiile internaționale. Logica legislației Glass Steagall, care a separat operațiunile de investment banking de operațiunile comerciale, și principiile macroeconomice keynesianiene au fost aplicate în finanțele interne în timp ce cursuri de schimb ancorate, dar ajustabile, și controlul fluxurilor de capital au fost folosite pentru impulsionarea revenirii economice și a comerțului mondial. Ceea ce unii numesc „trinitatea imposibilă” (cursuri de schimb stabile, capital care curge liber și politică monetară independentă, toate aplicate în același timp) a fost posibil prin aceste acorduri. Dar în anii ’70, ’80 și ’90 valuri de dereglementare financiară au modificat dramatic peisajul.
Decuplarea dolarului american de aur, Big Bang-ul din Cityul londonez, retragerea regulilor Glass Steagall și Legea Modernizării Contractelor Futures cu Materii Prime din SUA au adus o creștere rapidă a finanțelor din lumea industrializată și au alimentat integrarea financiară din UE. Cu toate acestea, fețele întunecate ale noului sistem financiar nu au fost suficient de bine înțelese și chiar negate din cauza încrederii oarbe în auto-reglementarea pieței derivatelor. Treptat, am întrat într-o altă criză financiară și economică de proporții, care vatămă structura socială a societății și chiar politicile democratice. Adăugați la aceasta criza profundă din zona euro.
Spiritul și logica acordului de la Bretton Woods trebuie să fie redescoperite pentru combaterea a trei crize formidabile interconectate: o criză financiară adâncă, criza din zona euro și criza regimului internațional pe fondul schimbării polilor de putere ai economiei mondiale.
Viitorul sistem monetar internațional va fi probabil, într-un fel sau altul, proiectat de trei grupuri valutare, cu SUA, UE și China aducând liantul. Un regim internațional remodelat ar implica reguli pentru realinierea valutelor majore și pentru echilibrarea fluxurilor de capital, dar și reguli pentru păstrarea unui regim de comerț liber, dar aceasta având în vedere nevoile celor mai sărace state în vremuri când degradarea mediului și siguranța alimentară sunt motive de îngrijorare pentru toată lumea.
Statutele instituțiilor financiare internaționale va trebui să țină seama de redistrubuirea dinamică a puterii în lume și de lecțiile modernizării economice. Un nou regim internațional va trebui să combată evaziunea fiscală ținând cont de povara grea pusă pe plătitorii de taxe de de operațiunile de salvare a băncilor.
O legislație care limitează paradisurile fiscale ar avea sens din punct de vedere economic, social și etic.
În finanțele interne, reintroducerea legislațiilor de tipul Glass Steagall ar fi binevenită, împreună cu măsuri care să aducă o soluție pentru combaterea sindromului „prea mare pentru a fi lăsată să se prăbușească/să fie salvată, care să limiteze activitățile cu risc exagerat (de trading), care să micșoreze și să simplifice sectorul financiar. UE și SUA au rolul principal în promovarea convergenței normelor de reglementare și supraveghere financiară. Principalul scop nu este evitarea încercărilor arbitrare din partea firmelor, ci chiar funcționarea sectorului financiar în sprijinul economiilor.
SUA și UE ar trebui să țintească reinventarea logicii și spiritului de la Bretton Woods pentru a supune lumea financiară pentru recâștigarea stabilității economice și pentru păstrarea ordinii democratice.
Cu toate acestea, reinvetarea logicii și spiritului de la Bretton Woods reprezintă o provocare imensă într-o lume multipolară, în care coordinarea politicilor este dificilă.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 13.01.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu