BNR va avea marți pe masa ședinței de politică monetară o ecuație mai complicată după tensiunea care a lovit mari piețe emergente și a presat unele bănci centrale să ridice dobânzile.Inversare neașteptată în procesul de scădere a dobânzilor la lei pe piața monetară interbancară: ratele ROBOR pe o săptămână, pe o lună și la trei luni, care reprezintă repere importante pentru prețul creditelor în moneda națională, au sărit cu până la un punct procentual, întorcându-se spre 2,5%, adică la nivelurile din toamna anului trecut.
Lichiditatea consistentă de miliarde de lei nu s-a evaporat subit de pe piață, iar ratele ROBOR pe scadențe mai lungi au reacționat mai puțin.
Creșterea dobânzilor a mers în tandem cu o revenire la fel de neașteptată a leului, cursul leu/euro coborând în numai două zile de la 4,53 lei pentru un euro înapoi spre pragul de 4,50 lei/euro pe care îl depășise după ședința de politică monetară de la 8 ianuarie. Analiștii aveau în vedere o asemenea direcție de revenire a leului, însă printr-o mișcare mai degrabă lentă decât atât de rapidă.
ING Bank, unul dintre puținii jucători de pe piața locală care nu ezită să vorbească pe șleau despre „intervenții valutare“ ale BNR, crede că moneda națională a fost „ajutată“ de banca centrală, „așa cum sugerează și volumele semnificative tranzacționate înaintea publicării cursului de referință al BNR“. Cu toate bobârnacele primite sistematic de la guvernatorul Mugur Isărescu în diverse intervenții publice ale acestuia, analiștii ING se încăpățânează să facă socoteli pentru a surprinde mișcările BNR pe piața valutară.
Așadar ieri paritatea s-a întors la cursul oficial pe pragul de 4,50 lei/euro, iar dobânzile ROBOR au urcat până la circa 2,5%, semnalizând o extragere de lichiditate în lei prin vânzări de valută.
Tabloul nu poate fi privit decât prin prisma unei săptămâni grele pentru o serie de mari piețe emergente ale lumii de pe continente diferite, în care banca centrală a Turciei s-a simțit nevoită să reacționeze extrem de agresiv prin majorarea puternică a dobânzii-cheie pentru a propti lira, iar colegele din India și Africa de Sud au recurs la decizii similare, dar de amplitudine mult mai mică, pentru a-și proteja monedele de efectele hemoragiei de capital.
Situația este incertă, sentimentul de pe piețele financiare internaționale oscilând în căutarea unei direcții. Băncile centrale din țări emergente sunt prinse în colț pentru că pe de-o parte sunt presate să ridice dobânzile pentru a contracara presiunile de depreciere a monedelor naționale, iar pe de alta o asemenea reacție nu face decât să lovească în potențialul de creștere economică, intrându-se astfel într-un cerc vicios greu de spart ulterior.
Rămâne de văzut care alte bănci centrale din lumea emergentă vor alege calea majorării dobânzilor, un asemenea joc favorizându-i pe jucătorii occidentali care câștigă de două ori – din dobândă și din aprecierea monedelor locale.
Curentul de depreciere a monedelor a atins și Europa Centrală și de Est, forintul, zlotul și rubla resimțind retragerile investitorilor străini de pe piețele titlurilor de stat.
Gyorgy Matolcsy, guvernatorul băncii Ungariei, a subliniat miercuri că situația Ungariei este diferită de cea a Turciei și că procesul de reducere a dobânzii-cheie poate continua.
Marțea viitoare urmează să răspundă și BNR la întrebarea dacă relaxarea monetară poate merge mai departe și prin care canal – dobândă sau/și rezerve minime obligatorii. Oficialii Băncii Naționale au indicat recent că deciziile de politică monetară au în vedere în primul rând realitățile economiei locale (adică slăbiciunea consumului, declinul creditării în ansamblu), dar nu poate face abstracție nici de mișcările vecinilor, având în vedere sensibilitatea fluxurilor de capital.
Dacă după ședința de politică monetară din 8 ianuarie guvernatorul lista o seamă de motive pentru reducerea rezervelor minime obligatorii, rămâne de văzut dacă noul context extern va susține aceeași orientare.
În același timp, piața așteaptă un eventual semnal de la BNR în privința recalibrării coridorului de dobândă din jurul ratei-cheie, care stabilește automat nivelul dobânzii la facilitatea de depozit, respectiv la facilitatea de credit. Coridorul este simetric și a fost îngustat ultima dată în luna mai a anului trecut de la 4 la 3 puncte procentuale. Însă la acel moment dobânda de politică monetară era de 5,25% pe an, iar în prezent a ajuns la 3,75% pe an.
Viceguvernatorul BNR Cristian Popa spunea în urmă cu două săptămâni la Viena că adaptarea coridorului de dobândă la noul context de piață este o temă de gândire și că va urma o ajustare, însă aceasta nu reprezintă o urgență. „Sigur că una este când aplici coridorul la o dobândă de 5% și alta când te-ai dus în jos. Ne gândim la o ajustare, însă nu cred că este urgent să luăm o decizie.“
Dobânda la facilitatea de depozit oferită de BNR și care a redevenit un reper puternic pentru piață de când băncile comerciale nu se mai află în poziția de debitor net față de banca centrală se situează la 0,75%.
Analiștii ING Bank iau în calcul înghețarea dobânzii la facilitatea de depozit.
Piața a exersat deja de câteva ori până acum episoade de retragere rapidă a capitalului străin din titlurile de stat, ponderea importantă a deținerilor străine reprezentând o sursă de vulnerabilitate.
La sfârșitul lunii octombrie 2013 străinii dețineau titluri de stat în lei și euro emise pe piața locală în valoare de 6 mld. euro. Potrivit datelor Ministerului Finanțelor, această deținere reprezenta puțin mai mult de 24% din totalul emisiunilor aflate în circulație pe piață.
Curbele de randamente au preluat ieri tensiunea de la nivelul ratelor de dobândă ROBOR, resimțind operațiuni de vânzare din partea investitorilor străini. Mișcări similare s-au văzut și pe piețele din Polonia și Ungaria, dar nu și în Cehia, unde titlurile de stat sunt deținute în majoritate de investitori locali.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 31.01.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu