Creditele în valută, în special cele în franci elvețieni, au devenit în anii de boom economic instrumentele preferate de finanțare pentru est-europenii care intenționau să-și achiziționeze mai ales locuințe pentru că erau mai ieftine decât împrumuturile în monedă locală.Criza a adus deprecierea monedelor naționale, provocând astfel creșterea ratelor împrumuturilor în valută, situație în care puterea de cumpărare a populației a scăzut, punând în pericol economiile. Reacțiile autorităților au fost dintre cele mai diverse. În Ungaria și Croația băncile trebuie să suporte o parte din pierderile cauzate de convertirea creditelor în valută în împrumuturi în monedă locală, în timp ce Ucraina pur și simplu a interzis creditele ipotecare denominate în monedă străină. Ungaria are, de asemenea, în vedere scoaterea de pe piață a acestei forme de finanțare considerată acolo „defectă“.
Ungaria a pus băncile la plată
În Ungaria, povestea „luptei“ guvernului condus de premierul Viktor Orban pentru ușurarea poverii creditelor ipotecare în valută a început pe 30 mai 2011, când Orban și pe atunci ministrul economiei György Matolcsy au anunțat că au ajuns la un acord cu asociația locală a băncilor. Înțelegerea le permitea debitorilor să ramburseze ratele la creditele ipotecare denominate în monedă străină la un curs de schimb fix, de 180 de forinți pentru un franc (în acea zi un franc era tranzacționat la 220 de forinți) și de 250 de forinți pentru un euro (cursul la zi era de 268 de franci pentru un euro) pentru o perioadă de trei ani, până în 2014.
Debitorii ar fi plătit diferența dintre cursul fixat și cel actual de pe piață în forinți după trecerea acestei perioade. Părțile au decis, de asemenea, înființarea unei agenții naționale care să achiziționeze locuințele celor în pericol de a fi evacuați silit din cauza imposibilității rambursării creditelor ipotecare în valută pentru a preveni evacuarea acestora. Prețul de achiziție a fost stabilit la 30- 55% din valoarea de piață. Totodată, planurile prevedeau ca agenția să lanseze un program de construire de locuințe pentru debitorii intrați în incapacitate de plată care și-au pierdut locuințele. Parlamentul a votat în mai 2013 permanentizarea planului de rambursare a împrumuturilor la curs de schimb fix.
Al doilea capitol începe pe 12 septembrie 2011, când Orban a anunțat Planul Național de Protecție, un plan unilateral de acțiune al guvernului. Acesta le permite celor care dețin credite ipotecare în valută să ramburseze întreg împrumutul într-o singură tranșă până la sfârșitul lunii februarie 2012 la aceleași cursuri fixe stabilite în mai. Între timp forintul se depreciase și mai mult.
În decembrie 2011, guvernul și băncile au prezentat un acord prin care băncile se angajau să sprijine planurile guvernului dacă acesta le va permite să deducă o treime din pierderile cauzate de schemă de la plata suprataxei impuse asupra sectorului financiar. Potrivit autorității de supraveghere financiară, 169.256 de debitori și-au rambursat creditele ipotecare prin această a doua schemă.
Totodată, în mai 2013 alți 150.000 de debitori își plăteau ratele prin planul lansat în mai 2011. Astfel, numărul celor care participă la planurile guvernului este echivalent cu peste 43% din contractele active de credit ipotecar în valută constituite până în martie 2011.
Cu ochii pe alegerile parlamentare din primăvară, politicienii aflați la guvernare sunt pe cale să scrie și cel de-al treilea capitol. Unul dintre liderii de top ai partidului de guvernământ Fidesz a anunțat pe 5 septembrie 2013 că reprezentanții formațiunii le-au dat băncilor un ultimatum ca până pe 1 noiembrie să-și modifice contractele de credite denominate în valută în favoarea celor împrumutați, susținând că aceste credite sunt „produse defecte“.
Dacă băncile nu reușesc să respecte termenul, politicienii ar permite guvernului să acționeze unilateral pentru a modifica contractele în detrimentul băncilor.
O propunere înaintată de bănci a fost ulterior respinsă, iar guvernul a anunțat că va elabora un nou plan de asistență pentru debitorii cu credite în valută în prima parte a anului acesta. Guvernul lui Orban a anunțat, de asemenea, că va încerca să scoată complet de pe piață creditele ipotecare în valută.
Băncile au raportat pierderi de 1,7 milioane dolari cauzate de programul din 2011 și au reacționat retrăgând capital echivalent cu 23% din PIB-ul Ungariei și reducând creditarea.
Cele mai mari bănci din Ungaria sunt OTP, un jucător local, și Raiffeisen Bank International, Erste, Bayerische Landesbank și Intesa Sanpaolo, toate străine.
Croația a stabilit cursuri fixe la plata creditelor, mai mici decât cele de pe piață
În Croația, în august 2011 guvernul și băncile au convenit să stabilească un curs de schimb fix, de 5,8 kune pentru un franc (cursul la zi era de 6,56 kune), pentru plata creditelor ipotecare denominate în franci elvețieni. Diferența dintre cursul fix și cel al pieței s-a transformat într-o nouă datorie, cu o dobândă de 3,95%, jumătate din cea normală pentru creditele pentru achiziția unei locuințe.
De asemenea, o instanță de judecată a decis transformarea creditelor denominate în franci elvețieni în împrumuturi în monedă locală pentru 75.000 de deținători de credite ipotecare. Decizia prevede, totodată, că dobânzile variabile trebuie fixate la nivelul la care erau când contractele au fost semnate.
Instanța a concluzionat că băncile și-au indus clienții în eroare deoarece nu i-au informat că dobânzile variabile se pot majora odată cu aprecierea francului. Peste 90% din băncile din Croația sunt străine.
La sfârșitul anului trecut guvernul avea planuri să legifereze fixarea dobânzilor, chiar dacă băncile au avertizat că o astfel de măsură le-ar produce pierderi echivalente cu peste două cincimi din profitul din 2013.
În Polonia, unde piața ipotecară a crescut de peste 11 ori în ultimii zece ani, băncile au fost forțate să transforme creditele ipotecare în valută aflate în pericol de neplată în împrumuturi în zloți.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.02.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu