
Analiza contrazice ideea răspândită la scară largă conform căreia dezindustrializarea este o consecință naturală a îmbogățirii unei țări și decurge din modernizarea economiei, scrie Les Echos.
Cheltuielile alocate consumului de servicii tind într-adevăr să crească odată cu îmbunătățirea nivelului de trai, iar logic ar fi ca angajările în sectorul serviciilor să compenseze pe termen lung distrugerea locurilor de muncă din industrie. În aceste condiții, pierderea capacității de producție nu ar trebui să aibă consecințe foarte grave pentru o țară. „Greșit“, spun autorii studiului.
Analiza arată în schimb că amploarea dezindustrializării se explică parțial prin creșterea costurilor unitare cu forța de muncă în industrie (raportul dintre costul salarial total și numărul de unități produse – n.r.). Aceste costuri „au avansat mai rapid în Franța decât în alte țări, cum ar fi Germania“, conform studiului.
Dezindustrializarea ridică o problemă mare pentru țările afectate de fenomen: creșterea PIB-ului pe termen lung nu va fi la fel de mare dacă țara nu are o bază de producție.
Riscurile încetinirii creșterii productivității
Într-adevăr, după cum constată economiștii, „creșterea venitului pe cap de locuitor depinde de îmbunătățirea productivității în întreaga economie“. Iar industria „rămâne unul dintre principalele motoare pentru creșterile de productivitate din ansamblul economiei“. Astfel, în 2011, 76,5% din sumele cheltuite în Franța cu cercetarea și dezvoltarea în companii, atât din fondurile de stat, cât și din cele ale companiilor, mergeau către sectorul industrial. „Aceste cheltuieli reprezintă unul dintre principalii factori ai creșterilor de productivitate și ai avansului economic pe termen lung“, notează analiza.
„Între 2000 și 2008 creșterea anuală a productivității muncii a fost de 2,4% în industria prelucrătoare, față de o scădere de 1,1% în sectorul construcțiilor și o creștere de 0,8% în sectorul serviciilor din comerț.“ Iar ritmul de creștere a productivității economiei franceze a încetinit constant în ultimii treizeci de ani. Semnalul de alarmă cel mai important referitor la creșterea economică pe termen lung a economiei îl constituie faptul că Franța este una dintre țările europene în care contribuția industriei prelucrătoare la PIB a scăzut cel mai mult din 2000 până în prezent.
Riscurile pe termen lung sunt încetinirea ritmului de creștere a productivității industriei, continuarea fenomenului de dezindustrializare și absența unei creșteri semnificative a productivității serviciilor, conchide studiul.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.03.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu