Startul cursei competitivității economice a fost dat în zona euro în urmă cu un deceniu de Germania, care acum, după ce a ajuns cel mai puternic motor de creștere economică din Europa, își permite să se relaxeze. Alți concurenți, precum Italia și Franța, abia încep cursa, iar pentru că au pierdut startul sunt sunt penalizați cu miliarde de euro. Alții au ales să recupereze fugind pe scurtătură cu prețul unui număr record al șomerilor.Președintele Franței François Hollande a promis companiilor reducerea cotizațiilor sociale și impozitelor cu 30 de miliarde de euro până în 2017. El le cere în schimb acestora să creeze locuri de muncă și să investească pentru a ajuta la relansarea economiei franceze, scrie Le Monde. Acesta este un experiment, deoarece de cotizații depinde sistemul național de asigurări sociale, renumit pentru generozitatea lui. Marea problemă a lui Hollande este că rata șomajului se încăpățânează să stea la cote ridicate, iar orice altă încercare a lui de a crea locuri de muncă a eșuat.
În Spania, țara europeană cu una dintre cele mai grave probleme legate de șomaj, premierul Mariano Rajoy a anunțat la sfârșitul lunii trecute introducerea cotizației unice la asigurările sociale din partea angajatorilor de 100 de euro pe lună pentru angajații noi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Sistemul plăților reduse va funcționa doi ani, timp în care angajatorul trebuie să mențină sau să mărească personalul și să nu concedieze pe nimeni fără motiv temeinic în șase luni până la angajarea noului recrut. „Aceasta ar presupune, pentru un salariu brut anual de 20.000 de euro, că suma plătită de companie sub forma cotizațiilor sociale, pe an, va scădea de la 5.700 de euro la 1.200 de euro“, a explicat șeful guvernului.
Dacă și-a făcut temele din timp, Germania se poate relaxa
În Italia, una dintre primele inițiative ale noului premier Matteo Renzi a fost să promită reduceri de taxe și cotizații la asigurări sociale de 10 miliarde euro.
În Portugalia, instrumentele fiscale sunt cele preferate pentru stimularea competitivității. Aici, guvernul va reduce impozitul pe profit de la 25% anul trecut la 23% anul acesta și la 17% în 2016.
„Problema competitivității se cristalizează în jurul temei costurilor cu forța de muncă pentru că aceasta este cea mai eficientă modalitate de a îmbunătăți în scurt timp competitivitatea la nivel de costuri pentru companii și pentru o economie“, apreciază Denis Ferrand, directorul general al COE-Rexecode, o companie de consultanță și analiză în domeniu. Îmbunătățirea competitivității la alte niveluri ia mai mult timp. Dar reducerea costurilor, politica preferată a Franței începând cu anii 1990, nu a fost prima opțiune a vecinilor europeni, care au optat adesea pentru moderația în privința salariilor. Iar dacă în prezent ei par că se convertesc, o fac probabil pentru a stimula angajările și cererea internă, și nu pentru a câștiga cotă de piață pentru exporturi.
Germania, modelul european de forță exportatoare, și-a început cursa în prima parte a anilor 2000. Costul cu forța de muncă pe unitate produsă – masa salarială raportată la PIB – „a mers la relanti între 2002 și 2007, sub impulsul dat de cancelarul Schröder“, spune Ferrand. Abia după aceea această țară a recurs la scăderea costurilor, și și-a permis aceasta mulțumită echilibrării bugetului. În Spania sau în Irlanda, unde costul muncii raportat la unitatea produsă a crescut mult mai rapid comparativ cu Germania în același interval, ajustările au fost fost rapide și violente începând cu 2010, rezultatul fiind explozia numărului de șomeri. „În Spania, productivitatea și competitivitatea economiei s-au îmbunătățit prin reducerea masei salariale, mai întâi prin reducerea numărului de salariați, apoi mecanic prin culoarul salariilor“, a explicat Bénédicte Kukla, analist la Credit Agricole.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.03.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu