Când președintele american Barack Obama a preluat puterea, el a promis să repornească relațiile cu marile economii emergente de pe baze noi, dar între timp relațiile s-au deteriorat, scrie Financial Times.Astăzi fiecare dintre statele din categoria “BRICS” – Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud – se află pe poziții antagonice față de SUA. Luna trecută patru dintre cele cinci țări s-au abținut de la votul ONU pentru condamnarea anexării Crimeei de către Rusia.
Luna viitoare India îl va alege cel mai probabil pe Narendra Modi ca nou premier. El spune că “nu are niciun interes să viziteze America în afară de participarea la reuniunea ONU de la New York”. Fiind cea mai mare democrație din lume și aliatul natural al SUA dintre puterile emergente, India este o țară despre care nu se știe încotro se va îndrepta. Cum a reușit Obama să piardă relația bună cu statele BRICS?
Unele aspecte care au dus la deteriorarea relațiilor au fost imposibil de evitat. La începutul primului său mandat, președintele Obama a cerut „resetarea” relațiilor dintre SUA și Rusia. Deschiderea lui a fost primită călduros de Dmitri Medvedev, pe atunci președintele Rusiei, care era mult mai puțin anti-occidental decât predecesorul său Vladimir Putin. Din păcate pentru Obama, pentru Ucraina, Pussy Riots și pentru mulți alții, Putin a preluat președinția din nou. Obama nu poate fi făcut responsabil pentru asta, evident. Relațiile au luat-o la vale de atunci.
Și relațiile SUA-China au mers în direcția greșită. În primul său an de mandat Obama a făcut o mult-trâmbițată vizită în China, în care a oferit Beijing-ului un parteneriat global pentru rezolvarea marilor probleme mondiale, de la schimbările climatice până la dezechilibrele financiare. Din păcate chinezii nu s-au simțit pregătiți să rezolve la nivel global problemele cu care se confruntau la ei acasă și au respins fără prea multe menajamente propunerile lui Obama.
În anul următor Obama a trecut de la planul de a intra în grațiile Chinei la o un discurs care viza reechilibrarea relațiilor cu zona Asia-Pacific, proces care ar fi trebuit să aibă loc cu mult timp în urmă. Abordarea președintelui american a fost văzută totuși de Beijing – cumva justificat – ca o tentativă a SUA de a-și consolida alianțele militare cu vecinii Chinei, motivație care transpare destul de clar.
Săptămâna aceasta Obama va vizita Japonia, Coreea de Sud, Filipine și Malaysia, primele trei țări fiind aliate ale SUA conform tratatelor semnate. Aceasta este prima vizită în Asia a președintelui american, iar China nu este pe traseul ales de Obama. Retorica anti-americană a Chinei este în prezent mai dură decât în ultimii ani.
Înrăutățirea relațiilor cu Brazilia are motive mai clare. Obama a curtat vizibil principalele țări din America Latină în 2009 și a participat inclusiv la summitul Organizației Statelor Americane din Trinidad. Dar relațiile cu Brazilia au început să se deterioreze după dezvăluirile lui Edward Snowden de anul trecut privind activitatea Agenției Naționale americane pentru Securitate. Dilma Rousseff, președintele Braziliei, a anulat o vizită de stat la Washington în octombrie anul trecut ca protest împotriva acțiunilor de spionaj ale SUA. Nu a fost de niciun ajutor că Obama le-a promis doar americanilor că NSA nu îi vizează, nu și străinilor. Relațiile SUA-Brazilia sunt în prezent înghețate în profunzime.
Același lucru este valabil și pentru India. Relațiile din prezent sunt foarte departe de felul cum au început ele cu Manmohan Singh, premierul Indiei care acum se află la sfârșitul mandatului.
Obama l-a descris la un moment dat pe Singh ca fiind „gurul” său, acesta fiind invitatul primei cine de stat organizate la Casa Albă în 2009. Dar bunăvoința s-a evaporat între timp. Luna trecută Nancy Powell, ambasadorul SUA în India, a demisionat, după ce a fost practic considerată „persona non grata” la New Delhi de la preluarea misiunii. Rămâne de văzut cum va evolua relația cu posibilul nou premier, Modi. Faptul că în continuare i se refuză acestuia viza de intrare în SUA – ca urmare a teribilului pogrom antimusulman din 2002 – este o chestiune care ar trebui în mod necesar rezolvată. Pogromul a avut loc în Gujarat, un stat din vestul Indiei condus la vremea aceea, ca și în prezent, de Modi.
Dintre țările din grupul BRICS, doar Africa de Sud are relații care ar putea fi descrise drept „normale” cu SUA. Dar nici în acest caz relațiile nu sunt deloc apropiate. Dacă Africa de Sud ar fi dedicat „curtării” SUA măcar jumătate din timpul pe care l-a dedicat lobby-ului pentru a se alătura clubului BRIC (ceea ce a dus la adăugarea unui „S” în coada acronimului), lucrurile ar fi putut să stea altfel. Nimeni nu a fost surprins când Africa de Sud s-a alăturat celorlalte marilor economii emergente prin refuzul de a se opune anexării Crimeei de către Rusia.
Fiecare dintre aceste relații în curs de deteriorare are povestea ei, dar există două aspecte majore care le unesc. În primul rând, lumea se adaptează la noul context în care puterea SUA se diminuează. Statele Unite continuă să fie cea mai mare forță militară din lume, dar care descrește în fiecare an. Bugetul de apărare al Chinei continuă să se majoreze cu peste 10%, în timp ce bugetul SUA scade în termeni reali. SUA a evaluat total greșit invazia din Irak din 2003.
Cel mai recent buget de apărare al lui Obama nu ar permite o nouă invazie de tipul celei irakiene. Acesta este evident un lucru bun. Dar unii observatori, inclusiv cei care încep să opună rezistență puterii americane la nivel global, încep să-și ajusteze comportamentul. Ei văd că SUA este din ce în ce mai puțin dispusă să proiecteze o imagine de forță globală, iar când acționează, o face doar de la distanță. Între timp, ritmurile de creștere economică a țărilor BRICS încetinesc. Totuși puterile emergente cresc în continuare într-un ritm mai rapid decât economia SUA și, cel mai probabil, vor continua să o facă. Centrul economic de gravitație va continua să se deplaseze înspre ele.
În al doilea rând, poporul american s-a săturat de responsabilitățile țării la nivel mondial. Baza pe care se sprijină de fapt Obama nu este Asia, ci America. Dar nici susținerea de acasă a președintelui nu este foarte solidă. După cum a arătat recent Lawrence Summers, fostul secretar al Trezoreriei SUA, există două partide în SUA, dintre care unul, cel Democrat, refuză să sprijine orice acord comercial, iar cel Republican pare să deteste toate instituțiile internaționale. Niciunul dintre partide nu ține cont de dorințele președintelui. Iar dacă te iei după ratingul televiziunilor, publicul american nu mai este demult atent la ce are de spus Obama. În aceste condiții, nu este de mirare că țările BRICS s-au obișnuit să comunice între ele.
0 comments :
Trimiteți un comentariu