Șeful ArcelorMittal Galați: Piața locală de oțel continuă să fie cea mai dificilă din Europa. Nu iau în calcul repornirea furnalului 3 prea curând

ArcelorMittal Galați, cel mai mare combinat siderurgic din România, controlat de miliardarul indian Lakshmi Mittal, și-a redus la jumătate pierderile anul trecut comparativ cu 2012, când a raportat un minus de 231 mil. lei (53 mil. euro), însă conducerea combinatului nu vede o relansare a cererii, estimând pentru acest an o producție de 1,7 milioane de tone de oțel, nivel similar cu cel realizat anul trecut.

Conducerea companiei nu a fur­ni­zat informații cu privire la nivelul afacerilor pe 2013, însă pe baza datelor privind producția de oțel realizată, cel mai pro­ba­bil aceasta s-a cifrat la un nivel asemănător cu cel din anul precedent, de 5,4 mld. lei (1,2 mld. euro).

„Anul 2013 a fost unul dificil pentru industria oțelului. Toți producătorii s-au confruntat cu supracapacitate, iar la nivel local piața noastră continuă să fie cea mai dificilă din Europa. Dacă situația nu se va deteriora mai departe, 2014 va fi un an similar cu 2013, dar sperăm că semestrul al doilea va aduce anumite îmbunătățiri. Ținta noastră este să utilizăm echipamentele la capacitate maximă, în special cele de la fluxul cald (furnalul 5, converti­zoa­rele), pentru a menține o structură competitivă a costurilor. Doar furnalul 5 poate produce anual două milioane de tone de oțel. Repornirea furnalului 3 nu este o opțiune pe termen scurt pe care să o luăm în considerare, dacă problemele legate de energie nu sunt rezolvate, iar competitivitatea noastră nu este restabilită“, spune Bruno Ribo, directorul general al ArcelorMittal Galați.

El spune că în ultimii cinci ani compania a investit circa 200 de milioane de euro pentru modernizarea capacităților industriale, iar în ultimii 13 ani ArcelorMittal Galați a investit peste 200 de milioane de dolari în programe de protecția mediului pentru a obține autorizația integrată de mediu.

Investițiile indienilor de după privatizare par mici, însă dacă sunt raportate la dimen­siunea combinatului, care în trecut genera prin activitățile pe orizontală și verticală peste 1% din PIB-ul României.

Conducerea combinatului din Galați mai spune că planurile de viitor ale companiei depind de modul cum deciziile autorităților locale vor influența costurile energetice din sectorul de oțel, pe care le consideră în prezent foarte ridicate.

„Viitorul producției de oțel în România (și al nostru inclusiv) este acum legat direct de ame­liorarea situației grave cu care ne con­fruntăm în ceea ce privește energia. Nu ne putem permite să plătim anual costuri supli­men­tare cu energia de  55 de milioane de euro pentru același consum. Anul trecut am lansat un nou program, numit Energize, cu scopul de a scădea consumul de energie pe tona de oțel produsă și putem spune că primele rezultate sunt încurajatoare. De asemenea, avem în ana­liză mai mult de 100 de idei pentru eficien­tizarea consumului de energie care să conducă la scăderea cu aproximativ 15% a facturilor energetice, până în 2015“, spune Bruno Ribo.

Guvernul vrea să dea o mână de ajutor marilor consumatori din industrie, în prezent fiind în dezbatere publică un proiect de hotă­râre de guvern care-i scutește pe aceștia cu până la 85% de la plata subvențiilor pentru energie.

Conducerea ArcelorMittal Galați spune că din cauză că este concurată puternic de companii din afara UE, care beneficiază de costuri energetice cu aproximativ 50% mai mici, obiectivul principal în perioada următoare va fi cel de păstrare a parteneriatelor actuale cu clienții din industriile prelucrătoare.

Turcia, o piață de export dificilă

Reprezentanții ArcelorMittal Galați spun că în ultimii ani condițiile de export pe piața din Turcia sunt tot mai dificile pentru că s-au pus în funcțiune mai multe capacități de producție care fac concurență combinatului românesc.

În mod tradițional, ArcelorMittal exportă peste 60% din producție, iar Turcia era înainte de criză principala piață de desfacere la extern.

„Turcia este una dintre principalele piețe unde ArcelorMittal Galați exportă. Suntem un furnizor tradițional pentru piața din Turcia, care este, probabil, una dintre cele mai competitive în ceea ce privește oțelul. Piața noastră naturală (regiunea Balcanilor și cea a Mării Negre) s-a prăbușit, asemenea pieței din România, din cauza scăderii volumului construc­țiilor și al proiectelor de infrastructură. În Turcia au fost puse în funcțiune noi la­mi­noa­re, iar piața a alunecat într-o situație de supra­capacitate, ceea ce a dus la creșterea com­pe­tiției, iar Turcia a devenit din importator  exportator net de oțel“, a precizat Bruno Ribo.

Potrivit, în acest moment piețele tra­di­ționale ale combinatului trebuie să facă față nivelurilor scăzute de comenzi și foarte scăzute la prețuri, toate acestea fiind generate de competiția cu țări unde piețele oțelului nu se confruntă cu prețuri mari pentru energie.

Criza a dat peste cap planurile

Șeful ArcelorMittal spune că izbucnirea crizei financiare internaționale a fost cel mai im­por­tant eveniment de la privatizarea socie­tății cu impact asupra nivelului de producție al combinatului din Galați. „Chiar înainte de privatizare, producția anuală a Sidex (actualul ArcelorMittal Galați) era de trei milioane de tone. Dar după preluare, până la momentul crizei economice din 2008, datorită rețelei de vânzări și condițiilor bune de operare, producția combinatului a crescut din nou, la patru milioane de tone. Apoi, piața oțelului a fost influențată de creșterea rapidă a con­sumului din China. Toate acestea s-au schim­bat în 2008, din cauza crizei economice, care a avut un impact major asupra industriei inter­naționale a oțelului, în general, și asupra opera­țiunilor noastre, în particular. Din acel moment, China s-a transformat într-un expor­tator net de oțel, punând permanent presiune pe prețuri“, spune Bruno Ribo.

În 2009 producția ArcelorMittal Galați s-a prăbușit la circa 1,7 milioane de tone, nivel în jurul căruia s-a menținut până în ziua de astăzi.

De la circa 27.000 de angajați câți avea com­binatul înainte de privatizare, după ple­cările voluntare de anul trecut numărul de anga­jați ai combinatului a ajuns la circa 7.200 de sala­riați, după ce numai în 2013 au plecat circa 400 de salariați. „Pe termen scurt, nu avem pro­gra­mată o schemă de plecări voluntare. Cu toate acestea, monitorizăm schimbările din sec­tor legislativ din România, pentru a putea ana­liza impactul lor asupra afacerii noastre. De aceea, trebuie să fim pegătiți pentru a lua orice mă­suri, indi­fe­rent de cât vor fi de dureroase, pentru a ne proteja afacerea“, spune Bruno Ribo.

Până în 1989, producția Sidex depindea atât de comenzile centralizate de stat, cât și de parteneriatele pe care țara noastră le avea cu blocul economic est-european - Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Datorită acestor condiții, în anii ’80 producția a atins un nivel record, de aproximativ șapte milioane de tone pe an, cu o ușoară scădere în timpul celei de-a doua crize mondiale a petrolului.

Prăbușirea sistemului centralizat și trecerea la economia de piață liberă au condus la o scădere semnificativă a producției, la mai puțin de trei milioane de tone, la începutul anilor ’90.

„Tehnologia utilizată era aceeași de la sfâr­șitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, fără inves­tiții în protecția mediului înainte de 1989. Din 2001, de la momentul privatizării, compania a trecut printr-un proces complet de transfor­mare. La început, ne-am axat pe creșterea efi­cienței operațiunilor pentru a ne adapta mai bine la cerințele clienților noștri, pentru a crește mai repede, dar și pentru a răspunde prompt la schim­bările și la competiția din piață. În ciuda pier­derilor raportate în această perioadă difi­cilă, am continuat să investim în moder­nizarea ca­pacităților-cheie de pro­ducție, demon­strân­du-ne astfel angaja­mentul față de Ro­mâ­nia. Un exemplu în acest sens este furnalul 5, care a tre­cut printr-un proces im­portant de modernizare după o investiție de peste 80 mil. euro“, spune șeful ArcelorMittal Galați.

Anul și furnalul demolat

- Pe platforma din Galați a combinatului ArcelorMittal existau înainte de 1989 șase furnale. Primele patru aveau o capacitate asemănătoare, de circa 2.000 de tone de fontă/zi, echivalentul a circa 720.000 de tone de fontă pe an, furnalul numărul 5 care poate realiza între 4.700 și 5.000 de tone de fontă/zi, aproape 2 milioane de tone de fontă pe an și furnalul nr. 6, care era cel mai mare dintre toate și producea aproximativ 3 milioane de fontă pe an și care a explodat în 1999 într-un accident.

- După ce criza a condus la o înjumătățire a producției combinatului, conducerea a decis să demoleze o parte din capacitățile de producție motivând că acestea nu mai sunt eficiente, poluează și din cauza stării avansate de degradare reprezintă un pericol pentru angajați. Astfel, în decembrie 2012 conducerea companiei a decis să demoleze furnalul numărul 1, cu o capacitate de circa 720.000 de tone de fontă pe an. Un an mai târziu, în octombrie 2013, a fost demolat printr-o explozie controlată furnalul 2 de pe platforma din Galați cu o capacitate asemănătoare. În luna februarie a acestui an indienii au început să demoleze și structura furnalului nr. 6, care nu mai fusese utilizat de combinat din anul 1999. Tot fierul vechi generat din operațiunile de demolare este reciclat în cadrul fluxului intern, contribuind astfel la planul de reducere a costurilor.

- Conducerea ArcelorMittal consideră că din actuala structură a combinatului fac parte numai furnalele 5 și 3, care au o capacitate cumulată de circa 3 mil. tone pe an, față de 5 milioane de tone pe an cât avea combinatul în 2001 la privatizare.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Adrian Cojocar