“Opusul singurătății”, cartea care a făcut furori în rândul absolvenților de universități din America

Marina Keegan, absolventă a Universității Yale, și-a lăsat amprenta în rândul tinerilor americani prin scrierile sale care vizau generația din care făcea parte și lucrurile pe care și le doreau aceștia sau mai degrabă pe care erau obligați să și le dorească, scrie

Financial Times

.

Primul eseu publicat de Keegan în 2011, “Până și anghinarele au dubii”, făcea referire la alegerile profesionale ale absolvenților de universități din Ivy League, care de cele mai multe ori presupuneau slujbe foarte bine plătite pe Wall Street sau în domeniul consultanței.

Chiar înainte de absolvire, în mai 2012, Keegan a redactat un alt eseu, “Opusul singurătății”, care avea să reprezinte mesajul de rămas bun al lui Keegan de la Universitatea Yale. Keegan făcea apel la studenții din aceeași breaslă să “ia inițiativă astfel încât să schimbe cu ceva lumea în care trăim”. De cele mai multe ori, Keegan scria la persoana întâi plural, de parcă vorbea nu doar în numele ei, ci în numele unei generații întregi. “Ceea ce trebuie să ne amintim este că încă putem să facem orice ne propunem. Ne putem răzgândi, putem să o luăm de la capăt … Ideea că ar fi prea târziu să mai facem ceva este comică. Abia absolvim facultatea. Suntem atât de tineri. Nu putem, nu trebuie să ne pierdem acest sentiment al posibilității, pentru că în cele din urmă este tot ce ne-a rămas”, a menționat absolventa în ultimul său eseu.

Keegan s-a făcut remarcată atât în rândul colegilor, cât și al profesorilor, ca o studentă iminentă și o tânără cu o carieră promițătoare în față. La doar câteva zile după absolvire, Keegan se pregătea să preia un post în cadrul revistei americane The New Yorker, însă în timp ce se îndrepta către aniversarea de 55 de ani a tatălui său, tânăra a fost implicată într-un accident de mașină, care i-a provocat decesul.

La scurt timp după deces, scrierile nepublicate din calculatorul tinerei, împreună cu eseul care a făcut furori în rândul adolescenților americani, aveau să fie strânse într-o carte cu același nume – “Opusul singurătății”.

O mare parte din temele cărții, confuziile care pot apărea în dragoste, prima mașină, geloziile și rivalitățile din timpul facultății, sentimentul ciudat pe care orice student îl are când revine acasă după o perioadă lungă petrecută la studii, sunt juvenile, însă anumite scrieri vorbesc despre schimbările care se produc în timpul vieții, inclusiv moartea, ceea ce dau profunzime cărții.

Keegan se pregătea să absolve Yale și era încântată de oportunitățile pe care la avea în față, însă de multe ori lăsa impresia că regretă lucruri pe care nu ar fi putut niciodată să le regăsească: “Nu avem un cuvânt pentru opusul singurătății, dar dacă am avea, aș spune că îmi doresc în viață exact acel lucru, pe care l-am găsit la Yale, însă pe care îmi e teamă că îl voi pierde când ne vom trezi mâine și vom părăsi acest loc”, a scris Keegan.

Keegan și-a condus întotdeauna viața în funcție de pasiunile pe care le-a avut, însă părea că tot timpul este în grabă, sub presiune, a declarat mama tinerei. “Probabil presimțea ce urma să vină …”

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Luciana Georgescu