Datoria statului se menține la peste 40% din PIB, fiind mai mult decât dublă față de nivelul din 2008, când criza se făcea simțită și în România

Datoria publică internă și externă a ajuns la finalul lui mai la 270 miliarde de lei, adică 60 miliarde de euro.

Datoria publică - internă și externă - a ajuns la sfâr­și­tul lunii mai la 270,3 mld. lei (aproximativ 60 mld. euro), nivel de 2,5 ori mai mare față de cel de la sfârșitul anului 2008, când criza economică mondială începea să fie resimțită în România. Pe de altă parte, PIB-ul - valoarea adăugată în economie - a reușit de-abia anul trecut să se apropie de nivelul de la începutul crizei, respectiv 140 mld. euro, după declinul puternic din 2009 și 2010. Iar în acest an autoritățile estimează că PIB-ul va urca spre 150 mld. euro.

Față de sfârșitul anului trecut, datoria publică era în luna mai cu 3,4 mld. lei mai mare.

O contribuție importantă la saltul datoriei publice din anii de criză a avut-o împrumutul record de aproape 20 mld. euro, contractat la începutul lui 2009 de la FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială.

Ministerul Finanțelor are de rambursat în zece ani aproape 8 mld. euro din împrumutul record, după ce în ultimii cinci ani a plătit mai puțin de 2 mld. euro, reprezentând rate de capital și dobânzi. La Ministerul Finanțelor a ajuns mai puțin de jumătate din împrumutul extern total, restul mergând la BNR. Din împrumutul de la FMI, de aproximativ 12 mld. euro, la buget au ajuns doar circa 2 mld. euro, diferența intrând la rezerva băn­cii centrale. În schimb, sumele de la Comisia Euro­pea­nă, de 5 mld. de euro, au fost direc­ționate doar către Finanțe, ca și banii de la Banca Mondială. Îm­pru­mutul de la Comisia Europeană trebuie restituit de Finanțe începând cu anul 2015, prima rată fiind de 1,5 mld. euro.

Banii împrumutați de Finanțe au fost folosiți în principal pentru plata pensiilor și a salariilor, în timp ce sumele alocate investițiilor au fost în declin în ultimii ani. România a realizat în ultimii ani o ajustare fiscală importantă, însă investițiile au fost mereu „sacrificate“ pentru atingerea țintelor trimestriale și anuale de deficit.

„Împrumutul uriaș ne-a ajutat să nu coborâm atât de mult. În 2009 și 2010 eram în situația de a nu putea plăti pensiile și salariile. Împrumutul de urgență, necesar, a deteriorat într-adevăr performan­ța legată de datoria publică. România era înainte de criză printre țările europene cu cea mai mică datorie publică. Dar toată lumea apelează la împrumuturi în perioada de criză pentru a atenua impactul acesteia. Situația din România nu este așa de rea. Există țări unde ponderea datoriei publice a ajuns la 80-100% din PIB“, a comentat Aurelian Dochia, analist economic.

Unii analiști au atenționat că România s-a apropiat de limita de sustenabilitate a datoriei publice, de 40% din PIB, nivelul maxim acceptat de investitori. La sfâșitul anului trecut datoria publică a urcat la 42,5% din PIB, iar în luna mai 2014 a fost de 40,8% din PIB. „Este bine să nu trecem cu datoria publică de 40% din PIB. În anii următori va începe să scadă. Probabil nu intrăm în zona de alarmă. Nivelul datoriei publice nu va pune probleme astfel încât investitorii să se îngrijoreze. Investitori fac comparație permanentă cu alte țări“.

Chiar dacă se vorbește de necesitatea de a face investiții, aceasta rămâne o „poveste“ dacă ne uităm la structura cheltuielilor din buget unde cea mai mare parte sunt cheltuieli curente, nu investiții, aproximativ 70% reprezentând sume destinate salariilor și pensiilor, a mai spus Dochia.

Ministerul Finanțelor adună fondurile necesare de pe piață și plătește datoriile, inclusiv către FMI și CE, împrumutându-se din altă parte. În luna aprilie 2014, Trezoreria a atras 1,25 mld. euro de pe piețele externe printr-o emisiune de euroobligațiuni cu maturitatea de 10 ani. Împrumutul a venit după ce la începutul anului Finanțele au emis pe piețele financiare internaționale bonduri în dolari pe 10 și 30 de ani în valoare de 2 mld. dolari. În 2015 ajung la scadență eurobonduri de 1 mld. de euro, iar în 2016, 2018 și 2019 statul va avea de acoperit scadențe de 1,5 mld. de euro pe an, în contul sumelor atrase de pe piețe.

Cu prețul creării unei rezerve de lichiditate, creșterea datoriei publice a accelerat în criză. Dacă în perioada 2003-2006, de exemplu, ritmul de creștere a datoriei publice de la un an la altul nu trecea de 10%, în anii 2009-2010 creșterea anuală a accelerat și nu a mai coborât sub 30%. Însă, în ultimii trei ani creșterea datoriei publice s-a mai temperat. În 2011 saltul datoriei publice a fost de 14,5%, în 2012 ritmul de creștere anual a fost de circa 8%, iar anul trecut datoria publică a avansat cu 10,8%.

România este în continuare dependentă de capitalurile străine atât pentru rostogolirea datoriei externe, cât și pentru finanțarea deficitului bugetar. Plata datoriei externe sau interne fără rostogolirea acesteia se poate realiza numai dacă se creează excedente sau se reduc rezervele valutare ale țării.

În ultimii ani a crescut vizibil ponderea împrumuturilor în euro în structura datoriei publice a României. Dacă în 2008 ponderea împrumuturilor în euro era de mai puțin de 30%, anul trecut și în primele cinci luni din 2014 a depășit 50%. Trezoreria își propune să crească în următorii doi ani ponderea finanțării de pe piața internă la 70%.

Necesarul de finanțare publică al României este în acest an de 62,7 mld. lei, în scădere cu aproape 10 mld. lei față de 2013. Iar anul viitor va continua trendul descendent, pe de o parte prin continuarea reducerii deficitului bugetar, iar pe de altă parte prin costurile mai reduse și extinderea maturității de finanțare a datoriei guvernamentale.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Claudia Medrega