Profesorul lotului olimpic național de fizică: „În Occident, noi, doctorii în fizică, în matematică, profesorii cercetători, suntem o mare putere

Știrea a fost publicată duminică, 27 iulie 2014, 20:43 în categoria

Profesorul lotului olimpic naţional de fizică: „În Occident, noi, doctorii în fizică, în matematică, profesorii cercetători, suntem o mare putere Mare parte din cei câțiva zeci de elevi români care se întorc anual cu medalii de la olimpiadele internaționale de informatică, matematică sau fizică încă își doresc să se ducă să studieze în străinătate după ce dau examenul de bacalaureat nu pentru că ar vrea să își facă o carieră afară, ci pentru că în România nu are cine să îi pregătească odată ajunși la facultate, este de părere Tudor Vlad, președinte al Fundației eMAG.

“Astfel de tineri ajung să primească invitații de la Harvard, MIT, Oxford sau Stanford de a învăța acolo, iar ei se duc pentru că nu există un termen de comparație în România. Dar asta nu mi se pare atât de important, pentru că se duc acolo unde le este locul. Dacă ar rămâne în țară nu s-ar putea pune în valoare pentru că nu are cine să îi pregătească la nivelul care care ar putea fi pregătiți în străinătate la niversitate. Deci, dorința lor nu este de a trăi acolo, ci de a se duce unde se pot pregăti cel mai bine, asta contează pentru ei. Din fericire, unii se întorc în România să lucreze”, spune Tudor Vlad.

De altfel, chiar și tinerii care au obținut recent medalii de aur sau de argint  la olimpiade internaționale de fizică și informatică spun că vor să plece să studieze în străinătate în domeniul pentru care s-au pregătit, dar că nu sunt hotărâți dacă vor rămâne să lucreze în străinătate sau nu după terminarea facultății.

“Am fost acceptat deja la Harvard și am de gând la cel puțin patru ani să rămân acolo să studiez. Am ales să merg în străinătate pentru că ce am făcut la clasă, cel puțin la fizică, nu acoperă nevoia mea de cunoaștere a domeniului. Totuși, nu ar fi o problemă de educație în sine, ci decizia a ținut mai mult de colectiv, de competitivitatea care există în mediul universitar de la noi și din străinătate. Vreau să fie tot timpul oamenii mai buni ca mine în jurul meu, care să mă facă să îmi doresc să evoluez”, explică Denis Turcu, 19 ani, clasat pe locul doi la olimpiada internațională de fizică organizată în Kazakhstan anul acesta. El spune că și-ar dori să urmeze o carieră de profesor cercetător la o universitate de renume din străinătate, dar nu exclude nici varianta ca fizica să rămână la stadiul de hobby și să își câștige traiul din programare, spre exemplu.

Rareș Buhai are 18 ani, abia a absolvit clasa a unsprezecea și anul acesta a obținut cea de-a treia medalie de aur consecutivă la olimpiada internațională de informatică, devenind al șaselea cel mai “titrat” elev din istoria concursului.  Deja și-a făcut planuri pentru facultate, așteptând ca din toamnă să aplice pentru o universitate din SUA, în principal pentru MIT, Stanford sau Harvard.

“Cred că mediul de acolo este mult mai motivant ca cel din țară și cred că te poate ajuta să ajungi la un nivel mult mai înalt de pregătire. În plus, după ce termini facultatea ai oportunități mai variate și mai multe”, este de părere Rareș. Cei doi au fost prezenți la finalul săptămânii trecute la un eveniment organizat de Fundația eMAG, unde au fost premiați 15 olimpici internaționali ai României la matematică, fizică și informatică.

Chiar dacă poate primul gând al olimpicilor români nu este să rămână în străinătate după ce termină o facultate, puțini mai și reușesc să revină în țară, având în vedere că un job de profesor cercetător la universități de renume precum Harvard, Stanford sau MIT este plătit cu cel puțin 3.500 de euro pe lună, iar un fizician angajat în sistemul bancar poate câștiga de la 12.000 de euro net pe lună în sus, potrivit profesorului Adrian Dafinei, cel care a coordonat lotul de fizică al României pentru participarea la olimpiada internațională de anul acesta. De cinci ani el face naveta între Canada (unde vrea să se stabilească) și România, șase luni pe an venind în țară pentru a pregăti olimpicii. De asemenea, din anul 1971 este cadrul didactic la Facultatea de fizică din cadrul Universității din București, unde a evoluat de la poziția de asistent stagiar la cea de conferențiar.

“Un copil american care vrea la Harvard trebuie să aibă părinți dispuși să dea circa 350.000 de dolari (peste 260.000 de euro) pentru perioada studiilor, iar olimpicii români pleacă la astfel de universități fără să dea un ban pentru educație. Când termină școala, dacă se angajează în cercetare sau ca profesori, meserie plătită prost și acolo, încep prin a câștiga cel puțin 60.000 de dolari pe an (circa 45.000 de euro). Iar un absolvent de fizică angajat în banking în econometrie, ceea ce se întâmplă des, poate câștiga de la 200.000 de dolari pe an (aproape 150.000 de euro) în sus” explică Adrian Dafinei. El mai precizează că unul dintre motivele pentru care tinerii olimpici români care aleg să studieze în străinătate nu se mai întorc în țară este și gradul de importanță pe care societate o dă, în general, unor doctori în fizică, matematică sau informatică, spre exemplu. Mai mult, profesorul susține că în timp ce în România părinții, dar și mediul general încurajează circa 200.000 de tineri care intră într-o generație în școală să “vâneze” doar aproximativ 400 de poziții de vedetă de televiziune sau de fotbaliști, pentru a putea avea venituri mai mari sau o “reputație”, în SUA, spre exemplu, companiile se bat pe șefii de promoție din universități, pe cercetători din fizică sau din matematică.

“Acolo, noi, doctorii în fizică, în matematică, profesorii cercetători, suntem o mare putere. Eu, în boardul olimpiadei internaționale de fizică, am mai multă voce decât aici. În România lumea nu înțelege cât de important este să îți duci potențialul la maximum și nici nu înțelege că dacă nu reușești în carieră este strict vina ta, nu a școlii. Școala intră în competiție cu prea multe alte lucruri acum, de aceea nivelul de pregătire al multor tineri a scăzut”, mai spune Adrian Dafinei.

Pe de altă parte, Tudor Vlad precizează că, în prezent, există un sistem educațional care creează, totuși, olimpici, cu precădere până în clasele de liceu, care trebuie replicat și extins, astfel încât și masa elevilor care sunt la un stadiu mediocu să ajungă să își ridice nivelul de pregătire.

“Prin fundație am înființat în cei doi ani de activitate cinci centre de pregătire pentru elevii cu rezultate foarte bune la învățătură, la competiții naționale și internaționale, dar și pentru cei care vor doar să învețe mai bine. Circa 1.000 de tineri s-au pregătit în aceste centre la matematică, fizică, informatică, robotică și TIC, cu profesori români care deja pregăteau olimpici de foarte mult timp. Acesta este un sistem care dă rezultate, care trebuie replicat în toată țara și care, încet, încet poate ridica și nivelul masei, nu doar să pregătescă câțiva olimpici”, adagă Vlad.



Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Corina Mirea

0 comments :

Trimiteți un comentariu