Aproximativ 30 de persoane au intrat pe ușile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) a sectorului 4 vineri dimineață, într-un interval de o oră, iar o mare parte dintre oamenii care au venit la agenția de șomaj erau trecuți de 40 de ani și spuneau că nu își mai găsesc locul pe piața muncii.„Am lucrat timp de 31 de ani pentru aceeași companie, ca arhivistă, iar în iulie anul trecut am fost concediată. Atunci, șeful mi-a spus că nu contează cât am lucrat pentru că nu mai au nevoie de mine și nici nu mai au bani să mă plătească, însă în instanță motivarea lor a fost reorganizarea departamentului. Această reorganizare, practic, nu a existat, doar au externalizat angajații care lucrau la arhivare“, spune Iulia Iordache, 53 de ani, din București, dublu licențiată, în istorie și în științe politice.
Ea a fost angajată în ultimele trei decenii la una dintre cele mai mari companii din industria petrolieră românească și este una dintre cei peste 450.000 de șomeri înregistrați în prezent în România. De curând, perioada de un an în care a primit indemnizație de șomaj de la stat s-a terminat, iar șansele de a-și găsi un nou job sunt minime, mai ales din cauza vârstei.
„După 50 de ani deja nu mai corespunzi și chiar dacă te cheamă angajatorii la interviuri, după ce îți văd CV-ul dau de înțeles că nu au nevoie de oameni supracalificați, ci cu studii medii și cred că ești tentat să ceri un salariu mai mare destul de repede. Salariul contează însă mai puțin, important este mediul de lucru și respectul care ți se acordă. Mi s-a lipit decizia de concediere pe ușa apartamentului când eu încă eram la serviciu. M-am simțit călcată în picioare, plus că aveam trei credite diferite de plătit“, explică ea.
În prezent, Iulia Iordache spune că nu știe ce drum va urma și cu toate că recruiterii i-au sugerat să urmeze cursuri de antreprenoriat, consideră că nu va putea să își deschidă un business, întrucât nu are banii necesari investiției și o sperie și taxele care trebuie plătite la stat.
„Voi încerca să găsesc ceva legat de fostul loc de muncă, un post de bibliotecar sau de librar, dar pe o perioadă determinată, astfel încât să o mai lungesc până în momentul în care voi putea să mă pensionez anticipat“, mai spune ea.
Confuzia legată de perspectivele unui „fost șomer“ de a-și găsi un job pare a fi la ordinea zilei în rândul celor care au fost disponibilizați recent, mai cu seamă atunci când recruiterii și angajatorii dau cu ochii de un candidat în vârstă care, pe deasupra, nu știe să lucreze pe calculator sau nu cunoașe o limbă străină.
De altfel, pe lângă tinerii cu vârste de până în 25 de ani, cei care au trecut de 40 de ani sunt cel mai afectați de lipsa ofertelor de muncă.
Dacă tinerii sunt refuzați pentru că nu au experiență și nu pot deveni productivi imediat ce sunt recrutați, angajații mai în vârstă nu sunt doriți de angajatori pentru că trebuie plătiți mai bine dacă sunt specialiști într-un domeniu și se adaptează mai greu la noile tehnologii și la ritmul de lucru din corporații.
În același timp, piața muncii cere doar aproximativ 40 de ingineri în industrie, astfel că pentru Florian Gheorghe, în vârstă de 59 de ani, inginer specializat în construcții și echipamente pentru centrale nucleare, șansele obținerii unui loc de muncă similar în București sunt minime, mai ales că în mai anul acesta a fost concediat de la producătorul de echipament greu IMGB București, aflat acum în proprietatea grupului sud-coreean Doosan.
„Am 36 de ani vechime și înaltă specializare în domeniu, dar la vârsta mea nu mă mai angajează nimeni. Am fost concediat pentru că mi s-a spus că nu sunt locuri de muncă, dar să vedem cine rămâne în urmă pentru că școlile de profil s-au desființat, iar în companii se păstrează oamenii mai puțin pregătiți. Mi-au trecut prin mâini centralele de la Cernavodă, de la Turceni și Rovinari, dar nu mai este loc pentru mine. Aștept doar să ies la pensie anticipat“, spune fostul angajat al IMGB, care se descurcă în prezent cu o indemnizație de șomaj de aproape 500 de lei pe lună.
La rândul său, Nicoleta Manolescu are 46 de ani și se apropie de finalizarea perioadei de șomaj. A lucrat ani buni la Poșta Română ca oficiant și în urmă cu un an a fost disponibilizată în urma planului de restructurare a instituției conceput odată cu venirea unei noi conduceri „private“.
„Nu știu ce voi face de luna viitoare, când se va termina șomajul, pentru că nu știu să lucrez pe calculator și nici să vorbesc măcar limba engleză. Am o cunoștință care are o firmă de recrutare și care s-ar putea să mă angajeze ca bonă sau în servicii de curățenie. Oricum, este foarte complicat să găsești un loc de muncă și mai ales unul pentru care să iei un salariu decent. Cu tot cu salariile compensatorii de la fostul loc de muncă și ajutorul de șomaj, acum am 1.200 de lei pe lună, iar dacă mă angajez iau 700- 800 de lei“, spune Nicoleta Manolescu.
La ora 11.00, Mihai Boante venise la sediul ANOFM să își caute un job de șofer. În ultimii 14 ani a fost taximetrist, însă nesiguranța unui venit stabil și programul de lucru prelungit l-au făcut să se uite după un alt loc de muncă.
„De vreo săptămână am început să caut ceva pentru că nu pot să mă bazez pe taximetrie, nu am un venit sigur. Cei de la agenție mi-au dat până acum trei numere de telefon ale potențialilor angajatori, dar unul din ele nu mai era valabil, iar oferta pentru un alt loc de muncă expirase. Am fost chemat la interviuri, dar nu am mai primit nici un semn după“, explică Mihai Boante.
La nivelul întregii țări, la finalul săptămânii trecute erau scoase la concurs aproape 17.000 de locuri de muncă, dintre care circa 2.000 doar în București, potrivit datelor făcute publice de ANOFM. Totuși, angajatorii caută doar 331 de șoferi în toată țara.
Poșta Română, fostul IMGB sau companiile din domeniul petrolului, cum ar fi OMV Petrom, sunt câteva dintre companiile care au făcut cele mai mari restructurări din România, care în ultimii zece ani au dat afară mii de oameni. Numai în ultimii ani de criză Poșta Română a disponibilizat peste 10.000 de oameni, iar OMV Petrom peste 9.000.
Totuși, situația șomajului a fost mai bună în București decât în restul țării, având în vedere că rata a fost de doar 1,93% în Capitală în luna iulie, când 22.666 de persoane aveau statut de șomer.
La finalul lunii iulie, rata șomajului înregistrat la agențiile de ocupare era de 5,09%, în ușoară creștere față de luna anterioară, iar numărul de țomeri înregistrați era de 460.990 de persoane. Dintre aceștia, aproape 350.000 nu primeau indemnizație de șomaj, deci există în evidențele agenției doar pentru că trec pe acolo în speranța că își pot găsi un nou loc de muncă. Pe lângă aceștia, mai există câteva sute de mii de șomeri „ascunși“, care ies din evidențele ANOFM, persoane care nici nu lucrează, dar nici nu trec pe la agenții pentru a-și căuta joburi.
0 comments :
Trimiteți un comentariu