Valurile de lichiditate, de aproape 4.000 de miliarde de dolari, cu care Rezerva Federală americană (Fed) a inundat timp de șase ani piețele pentru a salva cea mai mare economie a lumii de la o a doua Mare Depresiune, au lăsat multe economii emergente într-o situație deloc de invidiat: au datorii ridicate, se chinuie să-și ramburseze creditele și să stimuleze creșterea economică, prețurile activelor sunt ridicate, iar cele ale materiilor prime, sursa lor de venit, sunt în cădere liberă.Programele de achiziții de active (Quantitative Easing - QE), prin care Fed a injectat lichiditate pe piețe pentru a repune pe picioare sistemul financiar american și economia după marea criză financiară mondială, au stimulat creșterea economică doar pentru scurt timp în multe ecomomii în curs de dezvoltare, dar au alimentat o frenezie a creditului, scrie editorialistul de la Thomson Reuters Andy Mukherjee.
O lume definită de politicile Fed
Timp de șase ani, piețele emergente au trăit într-o lume definită de politicile de relaxare monetară, de ieftinire a finanțării, ale Fed. Valuri de lichiditate au inundat țările în curs de dezvoltare și au finanțat infrastructura și investițiile corporate și au permis populației să-și urmeze visele consumeriste cu credit ieftin, notează și Financial Times.
Sfârșitul celei de-a treia runde de QE în SUA, anunțat miercuri, vine în vremuri dificile pentru piețele emergente. Economia chineză, mare consumatoare de resurse, încetinește, ca și zona euro, în frunte cu Germania.
Prețurile materiilor prime, inclusiv cele ale petrolului, metalelor de bază și ale unor alimente, sunt pe un trend descendent prelungit. „Chiar și fără scăderea prețurilor materiilor prime, înăsprirea politicilor monetare în SUA vine în timpuri periculoase pentru piețele emergente“, apreciază Michael Power, analist la Investec.
Declinul la scară largă al prețurilor, o frână pentru creșterea economiilor exportatoare de resurse precum Brazilia, Rusia și Chile, are în parte drept cauză anticiparea, de către piețe, a terminării QE.
Retragerea stimulului monetar de către SUA a determinat aprecierea dolarului american, în care sunt stabilite prețurile materiilor prime. Întărirea monedei americane face ca resursele denominate în dolari să fie mai scumpe pentru cumpărători, punând astfel presiuni pe vânzători să scadă prețurile. Analiștii de la Nomura estimează că un coș alcătuit din prețurile a 19 materii prime, inclusiv alimente, energie și metale, s-ar putea reduce cu 10% în ultimul trimestru al acestui an, după o scădere de 12% între iunie și octombrie.
„În ultimii zece ani de boom al materiilor prime, multe țări emergente au văzut cum creșterea economică puternică duce la formarea unei noi clase de mijloc. Scăderea susținută a prețurilor înseamnă o scădere permanentă a creșterii potențiale dacă nu sunt implementate reforme. Aceasta ar putea cauza instabilitate politică, ceea ce ar putea afecta negativ politicile economice“, apreciază Rob Subbaraman, economist șef la Nomura.
Pentru mulți analiști, viitorul piețelor emergente depinde de ceea ce va face în continuare Fed. Dacă instituția adoptă politici monetare mai aspre și va majora dobânzile, care acum sunt aproape de 0%, perspectivele piețelor emergente ar putea deveni sumbre.
„Dacă Fed ridică dobânzile, ar putea fi de rău pentru piețele emergente. Un mediu cu dobânzi ridicate este ceva ce n-am mai văzut de mult timp“, a explicat Subbaraman. Unii analiști cred că cele mai mari probleme vor fi pe piețele datoriilor.
Poate că ar fi fost mai eficient ca banii Fed să fi ajuns direct la populație
Din 23 de piețe emergente analizate de Reuters Breakingviews, în 17 raportul datorie privată/PIB este acum mai mare decât media de dinainte ca Fed să pornească QE.
Acumularea de datorii este evidentă mai ales la economiile mici și deschise din Asia. Creditul total din Hing Kong a sărit la 250% din PIB, iar cel din Singapore la 140% din PIB. În nouă economii în dezvoltare împrumuturile guvernului au crescut accentuat. Datoria publică a Cehiei este de 40% din PIB, nivel dublu față de cel mediu de dinaintea QE. Creșterea economică accelerată ar fi justificat datoriile suplimentare, dar aceasta a dispărut încă din 2010.
QE a reușit să evite o cădere economică prelungită, dar nu a putut stimula cererea în țările bogate. După ce în SUA stimulentele fiscale au început să fie retrase, iar zona euro a ales austeritatea pentru a-și salva moneda, apetitul pentru importurile de pe piețele emergente s-a redus. Banii injectați de Fed pe piețele de capital i-au făcut mai bogați pe investitori, și chiar și președintele Fed, Janet Yellen, s-a declarat îngrijorată de proporțiile la care a ajuns distribuirea inegală a veniturilor în SUA.
Se prea poate ca QE să nu fi mers îndeajuns de departe. Strategia s-a bazat pe bănci pentru a crea credit când cererea pentru împrumuturi în țările dezvoltate era slabă.
Banii special tipăriți de Fed pentru a cumpăra active dați direct populației ar fi fost poate un vitalizant mai bun pentru cererea finală anemică, concluzionează Larry Elliott, editorialist la The Guardian.
Explicație foto:
Guido Mantega, ministrul brazilian de finanțe, a anunțat în 2010 existența unui „război valutar“ în care țările bogate își folosesc banii pentru a reduce dobânzile și a scăpa de recesiunea globală, trimițând astfel investitorii aflați în cautarea randamentelor în economii emergente precum Brazilia.
0 comments :
Trimiteți un comentariu